TIMP LIBER | Pe aripile vântului. ProSport vă prezintă un reportaj la 4.500 m înălțime

Material publicat în săptămânalul ProSport, distribuit în fiecare marți, împreună cu Ziarul Financiar.

Emoția și teama îl învăluie pe orice săritor cu parașuta aflat la mii de metri înălțime. Când adrenalina îți invadează corpul, nimic nu mai contează, iar locul stărilor inițiale este luat de senzația de eliberare pe care niciun alt „pământean” nu o poate simți. ProSport vă prezintă un reportaj la 4.500 m înălțime

Săritura cu parașuta reprezintă una dintre experiențele pe care oricine și-o dorește. „Ce se întâmplă dacă nu se deschide parașuta?” sau „Care sunt riscurile pe care mi le asum atunci când decid să fac asta?” sunt câteva dintre întrebările care își găsesc răspuns în cele ce urmează. Sunt 4.500 de metri parcurși într-un sfert de oră. E adrenalină în cea mai pură formă posibilă.
Aerodromul Clinceni se află, teoretic, la o distanță de 20 de minute de mers cu mașina din București. Dar în România 20 de minute se transformă rapid în 40, asta dacă nu ai ghinionul de a te încrede în indicatoarele din comunele din vecinătatea aerodromului, caz în care poți să pierzi cu ușurință o oră pe drumul dintre București și destinația propriu-zisă. „Începem cu stângul ziua de astăzi”, spune fotoreporterul ProSport în momentul în care realizăm că au trecut câteva minute bune peste ora la care era programată săritura. Dar nu suntem superstițioși, așa că zâmbim și încercăm să alungăm din minte celebra lege a lui Murphy: „Orice lucru care începe prost se sfârșește și mai prost”. Efort inutil, desigur.

„ȚI-E FRICĂ‚, NU? VEI FI SALTUL 2.136 PENTRU MINE”

Sosirea pe aerodrom are darul de a-ți provoca un amalgam de sentimente. Ciudat lucru, dar abia atunci realizezi pe deplin ce urmează să se întâmple. Cu un gol în stomac și cu o inimă care începe deja să o ia la goană, afișăm o mină relaxată. „Ți-e frică, nu?”, întreabă Alex, instructorul care va sări alături de reporterul ProSport. „Nu trebuie decât să te bucuri de experiență. Și emoțiile fac parte din ea, să știi. Cu cât ai mai multe, cu atât mai bine”, continuă el. Urmează instructajul. Ni se explică pas cu pas ceea ce se va întâmpla din momentul decolării și până la aterizare, poziția corpului în fiecare dintre acestea. „Vei fi saltul cu numărul 2.136 pentru mine. Nu am avut niciodată vreun accident. O să se deschidă parașuta, nu îți face griji. Asta este cea mai mare temere a celor care vin la noi”, susține instructorul.

„ATENȚIE, SE DESCHID UȘILE!”

Ceea ce surprinde este rapiditatea cu care se desfășoară lucrurile la sol. De la coborârea din mașină si până la decolare n-au trecut 20 de minute. În avion intră trei tandemuri, alături de doi fotografi. Aerodromul începe să devină mai mic și mai mic, inima la fel, iar la scurt timp nu se mai poate vedea, căci ne aflăm printre nori albi. Suntem, așadar, opt persoane aflate deasupra a 4.500 de metri. Momentul deschiderii ușii îl așteptăm cu înfrigurare și parcă se așterne o liniște patriarhală în surescitatul aparat de zbor. Am fost avertizați încă de la sol că până și cei care nu sunt la prima lor săritură experimenteză frica atunci când asta se întâmplă. Și nu putem decât să le dăm dreptate gazdelor. Drept urmare, Murphy se reîntoarce, acaparând parcă întreg spațiul. Poate că ar fi timpul să credem în semne sau poate…

40 DE SECUNDE DE ZBOR FĂ‚RĂ‚ PARAȘUTĂ‚

Săritura în sine nu poate fi descrisă folosind un singur termen. Este adrenalină, frică și bucurie. Avem câte puțin din toate, un amestec care îți taie respirația, dar nu-ți provoacă și probleme respiratorii.

„Nu o să uit niciodată prima mea săritură, deși a fost cea în care plăcerea zborului s-a aflat în umbra fricii”, a spus Alex pentru ProSport întrebat dacă mai ține minte primul salt. „Îți pui limitele la încercare în astfel de momente. Trebuie doar să ai curajul să faci pasul decisiv”, completează el.

Înțelegem pe deplin la ce se referă atunci când ne aflăm pe scara avionului, la 4.500 de metri distanță de pământ și știm că din moment în moment urmează să sărim. Lucrurile tehnice, poziția mâinilor, a corpului, cele 40 de secunde de zbor fără parașută, cei 200 de km/h pe care îi prinzi în cele 40 de secunde, cele 15 minute de stat în aer, toate acestea trec în plan secund și sunt înlocuite de un țipăt sănătos în care stau adunate rutina și problemele zilnice. Contrar aparențelor, coborârea nu-și pierde din fluiditate în momentul în care este trasă parașuta. Viața bate filmul în acest caz. Aproape că nici nu simți când instructorul îți face semnul prestabilit de la sol că totul a mers conform planului și că parașuta s-a deschis, iar tu te poți bucura de zbor. Este cu siguranță una dintre experiențele care ar trebui trăite pe parcursul vieții. La finalul ei, nu există decât satisfacția depășirii unor limite. Murphy rămâne în avion și îi face loc adrenalinei, care stă cu noi o perioadă destul de lungă de timp și după aterizare. Zbori, așadar, și pe pământ.

PARAȘUTISMUL CREEAZĂ‚ DEPENDENȚĂ‚

Fotograful evenimentului a fost primul care a spus-o: „Zborul este dependență. Sunt exemplul viu al chestiei ăsteia. Dacă trec câteva zile și eu nu am făcut niciun salt, simt că ceva nu-i în regulă cu mine. Unii fumează, alții beau cafea, eu am nevoie de zborul meu zilnic”, ne-a spus acesta. Apoi a urmat Alex, instructorul cu care reporterul ProSport a sărit în tandem: „Nu mă văd renunțând vreodată la asta. Poți face mii de salturi, nu te saturi. Din contră. Vrei mai mult și mai mult”. Înainte de plecare, observându-l pe unul dintre aceia cu care am sărit, am dorit să-i aflăm părerea despre experiență. Mi-a spus: „De ce mi-e frică, nu scap. Vreau iar”. I-am zâmbit și i-am replicat simplu: „Și eu”. Organizatorii ne-au declarat că, în general, media de vârstă a celor care sar cu parașuta este de 30 de ani: „Tinerii sunt aceia în căutare de adrenalină”, ne-a spus organizatoarea. Dar întotdeauna există excepții de la regulă. Cea mai în vârstă persoană care a sărit cu parașuta a avut, la momentul respectiv, 70 de ani. Acest lucru s-a întâmplat acum doi ani și am primit asigurări că totul a decurs bine. „Ne-a spus că regretă că nu și-a făcut curaj mai devreme”, a declarat instructorul care la momentul respectiv a realizat saltul în tandem cu acesta.

Salt în tandem + video + foto = 1.000 de lei

Prețul săriturii în tandem variază în funcție de opțiunile pe care un începător le alege cu privire la fotografierea și înregistrarea saltului. Explicația este una simplă: costurile sunt mai mari atunci când alegi și filmare, și fotografiere, întrucât mai sare cu tine încă o persoană. Astfel, prețul unui salt în tandem este de 700 de lei, dacă adaugi video trebuie să scoți din buzunar 930 de lei, iar dacă la finalul saltului vrei să ai și fotografii, prețul este de 1.000 de lei. Există cazuri în care, odată ajunși la 4.500 de metri, aceia care ar fi trebuit să sară s-au răzgândit. Unul dintre instructori a explicat ceea ce se întâmplă cu suma pe care au plătit-o respectivii înainte de a se urca în avion și după ce au semnat un formular pe propria răspundere și au fost echipați cu ochelari speciali, combinezon și un ham cu care sunt legați de instructor: „În astfel de momente încercăm să îi asigurăm din nou că totul va fi bine. Dacă în continuare refuză să sară, ne întoarcem la sol. În această situație i se restituie 20 la sută din banii dați”. Dacă vă aflați mereu într-o goană după palpitații și ați încercat diferite sporturi în care pulsul vă sare peste 120 nu ezitați să treceți și „Pe aripile vântului”. Veți avea zile întregi de povestit.