Totul despre colegii mei | „Credeam că a venit Poliția”. Vivi Răchită a povestit cum l-a speriat Fane Preda în discotecă și cine a pierdut capacul de la Cupa României câștigată de Petrolul în 1995
Valeriu Răchită a fost prezent în emisiunea ProSport Live, luni, 29 iulie, și a participat la tradiționala rubrică „Totul despre colegii mei”, unde a povestit lucruri mai puțin cunoscute despre foștii săi coechipieri.
Răchită a povestit lucruri inedite despre colegii săi de la Petrolul Ploiești din finala Cupei României din sezonul 1994/1995, când prahovenii s-au impus în fața lui Rapid, scor 1-1 (5-3, după loviturile de departajare). Redăm mai jos descrierile făcute de Vivi Răchită celor 10 coechipieri care au luat startul în finala care a adus un nou trofeu în palmaresul Petrolului.
„Fane Preda – Avem o discotecă Ploiești și după un meci ne-am dus la discotecă toți și a apărut și Fane, cu tricoul pe el. Bătând acele reflectoare în el am crezut că a venit Poliția. L-am pus să stea cu noi la altă masă.
Gheorghe Bălăceanu – Fundașul central cu care făceam cuplu. Nu puteam să-i dau mingea. Aveam indicația de pe margine, de la Ion Marin:
.
Cristian Zmoleanu – Trebuie să-i reproșez că această freză pe care o am e și datorită centrărilor pe care mi le dădea. Lovea mingea extraordinar cu stângul, un jucător puternic, care acum lucrează prin Prahova. El avea tendințe de îngrășare pentru că altfel putea ajunge mult mai sus. El spunea că mănâncă carne de pui care nu îngrașă, dar mânca câte un pui.
Mihai Pârlog – A făcut un meci extraordinar, a fost câinele nostru de pauză care l-a avut în marcaj pe Lupu. Revăzând finala am văzut că a făcut un meci în care n-a ieșit în evidență, dar l-a anihilat pe Lupu. Lupu n-a putut să joace pentru că l-a avut jandarm pe el, era tânăr, alerga foarte mult.
Daniel Chiriță – Chiru a avut ghinion, s-a accidentat, a făcut o întindere musculară și a ieșit în minutul 35-40. Un fundaș dreapta bun, care a jucat la Zenit, Rapid.
Tavi Grigore – Tavi era băbăciunea noastră. Era jucătorul de echilibru, un jucător celebral, mai cuminte decât ceilalți, care și-a făcut treaba ca mijlocaș central și fundaș central.
Aurelian Leahu – Cookie e fratele meu cum îi spuneam eu atunci. Un jucător inimos, care dădea totul pe teren. Când am ajuns cu Cupa în teren și-a pus capacul de la Cupă în cap și a dansat. S-a pierdut capacul, a fost găsit a doua zi, ceva de genul. El era sufletul echipei.
Marian Grama – Ion Marin se sfătuia cu bătrânii echipei, iar eu eram unul dintre aceia. Am avut o contribuție mare la introducerea lui Grama în echipa de start și mă bucur că am dat satisfacție. Lovea extraordinar mingea, un ploieștean. Grama era un jucător care atunci când își propunea, mânca din adversar, alerga foarte mult, făcea foarte bine ambele faze.
Daniel Zafiris – El era duhovincul nostru. Ne cânta, ne spunea poezii. Ne-a spus Mistrețul cu colți de argint. Noi eram codrul, făceam cum se mișcă frunzele. Am făcut junioratul cu ea, iar eu jucând la o echipă mai mare, el era portar la 14-15 ani. Și-a rupt degetul și a trecut atacant.
Marcel Abăluță – Un mijlocaș, un stângaci pur. Puțin mai lentuț, dar cu o îndemânare excelentă. Noi îi ziceam cârlig, aveai impresia că îi iei mingea și venea din față și ți-o lua cu stângul”