Pe Liviu Rusu, fostul fundaș stânga de la Sportul Studențesc, FC Național și Unirea Urziceni, îl poți găsi în Regie, într-un balon ridicat în spatele uneia dintre peluzele stadionului pe care, odată, se jucau meciuri de Liga 1. Fostul fotbalist (33 de ani) a sunat revoltat în redacția ProSport după ce Postolache și un alt jucător de la Sportul au povestit că mai mulți colegi de-ai lor nu și-au apărat corect șansele împotriva Stelei (1-2), pe 16 aprilie 2011, fix în ziua în care Rusu împlinise 30 de ani. Actualul antrenor de copii la Voluntari a intrat în acel meci în locul lui Bălan, în minutul 78, exact în momentul în care Brandan se pregătea să execute lovitura liberă în urma căruia Steaua a egalat. „M-am simțit când am văzut declarațiile”, a explicat Rusu care a vrut să vorbească despre „familia Sportul”, despre jucători care au crescut împreună de la 7-8 ani. Dialogul de jumătate de oră a ajuns însă și la niște hârtii scoase de Ioan Andone din clubul Dinamo, conform cărora unii jucători de la Sportul au luat bani să trântească meciuri, la tentativele de premiere ale lui Gigi Becali și la viața într-un club patronat de Vasile Șiman, în care banii reprezentau un lux.
Liviu Rusu este depășit de Marius Bilașco într-un duel aerian. Fază din ultimele 12 minute ale meciului Sportul – Steaua 1-2 din 2011
„Au fost jucători de la Sportul care nu și-au apărat corect șansele în meciul cu Steaua din 2011, dar Rațiu a fost scos țap ispășitor. Eram neplătiți de 6, 8, 10 luni de zile. Eram neplătiți de către Vasile Șiman. Din păcate. Ce v-am spus vouă, ziariștilor, o să spun și mai departe dacă voi fi întrebat de FRF sau de organele abilitate” Marius Postolache, 14 aprilie 2014
Liviu, La Mulți Ani! Coincidența face să fie ziua ta exact când se împlinesc 3 ani de la meciul cu Steaua în care, spune Marius Postolache, mai mulți colegi de-ai lui nu și-au apărat corect șansele. Nu pornesc de la declarația asta. Vreau să te întreb dacă tu crezi că în fotbalul românesc sunt meciuri trucate. Deci…mi-e greu să răspund la întrebarea asta pentru că aș face o afirmație fără probe. M-am lăsat de fotbal acum doi ani, dar am rămas în sport, sunt antrenor și preparator fizic (n.red – la o grupă de copii la Voluntari) Din ce văd la televizor, speculații există și acum, în România, au luat tot mai mult amploare. Nu știu de ce. E o modă, tot timpul, una-două: «Aaa, aranjat!».
Totuși, zvonurile astea sunt generate de fotbaliști care sunt văzuți în casele de pariuri. Există la fiecare contract pe care eu l-am semnat o clauză individuală în care clubul interzice accesul jucătorilor în casele de pariuri. Îți spun cu mâna pe inimă că n-am jucat niciodată la pariuri și îți spun și de ce. Nu știu, mă încurc în coduri! (folosește cuvântul coduri în loc de cote). Tot timpul îi aud pe prietenii mei: «E meci!». «Bine, mă, și ce vreți acum?». «Păi, un cod». «Și ce să fac eu cu codul ăla? Nu știu!» Dacă vrei părerea mea sinceră, bate echipa X…
Există așadar o clauză… Da, dacă te prinde clubul în casa de pariuri, te poate amenda sau te poate scoate din viața sportivă.
Ok, ce zici atunci de cazul lui Dario Bonetti care a râs după ce ProSport l-a surprins pe Cosmin Matei într-o casă de pariuri… Credeți că a conștientizat vreun pic Cosmin Matei?
Nu. (Dă din umeri ca și cum ar spune „Păi, vedeți!?”) Deci sunt lucruri, vă spun sincer, nu spun că nu se întâmplă, dar sunt lucruri neintenționate. Câți ani are Cosmin Matei? E un copil.
Pe de altă parte, în 2006, chiar pe aleea din spatele tău, Mirel Rădoi, pe atunci la Steaua, arăta un teanc de bilete la pariuri, pariase pe victoria Rapidului la CFR…Era după meciul cu voi, acel 1-2 despre care Mulțescu a spus că a fost un meci suspect… Da, a fost un meci suspect. Prietenul meu, Edi Stăncioiu… Suntem colegi de la 7 ani, de la 8 ani. Da, știu declarația lui Mulțescu. Eu eram încă la Sportul în 2006, eram în ultimele 6 luni de contract, semnasem un precontract cu FC Național, iar Vasile Șiman a făcut un lucru foarte bun. Nu m-a mai lăsat să joc. Mi-a zis: «Știu că ești un băiat integru, dar de ce să pun o presiune pe tine? Nu mai joci». Așa…Același lucru i-am zis lui Stăncioiu care ieșise cu picioarele înainte la o minge la Bănel Nicoliță: «Băi, țărane» Scuze! «Cum ai putut să ieși așa?». «Băi, n-am avut timp să mă arunc, am zis că ies mai repede cu picioarele». «Da, mă, dar ăștia te suspectează». «Ce să fac!? Știu, n-am ce să fac»
Bun, Rădoi avea un teanc de bilete la pariuri și era un jucător cu experiență. (Dă din umeri) Meciul următor am pierdut la Rapid. Mai țineți minte cum? Cu Tibi Bălan cu piciorul rupt.
Da, și cu spectatorii scandând că ați trântit meciul cu Steaua. Păi, vedeți!? Așa putea să spună și Steaua despre noi cu Rapid.
Dacă sunt meciuri trucate și probabil că sunt meciuri trucate… N-am spus că nu sunt.
„Vrem să găsim o formulă concretă de recompensare a jucătorilor și jucătoarelor care ne ajută în acest demers de a deconspira meciurile trucate. Primul care va beneficia de asta va fi Marius Postolache” Răzvan Burleanu, președinte FRF, 14 aprilie 2014
Bun, dar cine le face? Toți jucătorii spun că nu au făcut, apoi vine un jucător ca Postolache care spune că a văzut meciuri trucate… Perfect de acord cu el.
Cum v-a picat vouă declarația lui că unii colegi nu și-au apărat corect șansele la meciul cu Steaua? Trebuie să facem niște diferențe. Marius Postolache a vorbit despre niște meciuri trucate la o echipă suspectă. Voința Sibiu nu era la prima abatere, se vorbea despre ei că fac lucrurile astea. Dar eu îl întreb pe Marius Postolache de ce a rămas la Voința Sibiu în momentele alea?
Pentru că, probabil, avea de primit bani de la club. Bani pe care nu i-a primit nici acum. Da? Nici eu nu mi-am luat banii din multe părți. Gândiți-vă la Sportul Studențesc, ce-ar fi trebuit să fac? Una e una, alta e alta.
Tu de ce ai acceptat să rămâi aici dacă aveai de primit bani? Eu n-am acceptat. La mine a fost o situație mai specială. (Povestește culisele rezilierii contractului său la Unirea Urziceni și modul în care a revenit la Sportul, în contul plecărilor lui Bălan și Varga la Urziceni) Pe mine mă doare inima că numele Sportului este călcat în picioare.
Să ne întoarcem la meciul din 2011. Tu ai intrat la 1-0 pentru voi, cu un minut înainte de golul de 1-1. Să vă spun cum am intrat. Mai erau 10-11 minute, am intrat pentru că eram ultimul fundaș de pe bancă, nici măcar n-am intrat fundaș central, cum s-a vehiculat în presă. (Culmea, chiar antrenorul lui Rusu de atunci, Gigi Mulțescu, a susținut că l-a introdus pe acesta fundaș central) Trebuia să fiu un fel de mijlocaș defensiv, să opresc din fașă atacurile adverse. Neșansa mea a fost că a făcut Tibi Bălan fault, deja schimbarea era pregătită, am intrat în locul lui, am intrat în marcaj…
Practic, golul s-a dat după 10 secunde de la intrarea ta pe teren. Nici n-ai atins mingea. N-am atins-o. (Zâmbește) Nici măcar nu pot să spun că m-am dus eu intenționat să fac ceva…
Ce-ai făcut la faza aia, îți mai aduci aminte? Da, eu eram pe 16 metri la Bilașco. Intrasem mijlocaș și trebuia să iau un om în marcaj. Bilașco venea din depărtare, că așa era schema lor. I-am zis:
Nu ți-a spus să-l lași că trebuia să dea gol? (Zâmbește) Cum să facă așa ceva? El mi-a zis: «Stai liniștit că te fentez și tot trec de tine>> I-am spus: «Hai să vedem!>>. Și nu m-a fentat el. Până la urmă, eu eram în ceartă cu el și când mă uit în spate, gol, 1-1.
Doi oameni nu au sărit lângă Maicon… Se mai întâmplă, se întâmplă, am văzut o fază și la Ciupe, că e fostul meu coleg, în meciul U Cluj – CFR Cluj. Ce să spunem acum, blat?
„Declarațiile lui Postolache sunt de ordinul trecutului. Eu aș fi dorit ca el să facă aceste afirmații înainte sau după acel meci. Acum, după atâția ani, nu mai pot fi demonstrate astfel de lucruri. Dacă aș întâlni astfel de meciuri în campionatul nostru, chiar și în Liga a II-a sau Liga a III-a, aș lua atitudine și le-aș sancționa. Nu pot să ascult ce se vorbește pe la colțuri” Gino Iorgulescu, președinte LPF, 16 aprilie 2014
Se întâmplă încă lucruri ciudate. De acord, probabil se mai întâmplă, dar e nevoie de dovezi.
Sistemul nu permite obținerea dovezilor. O luăm invers. Ce trebuie să facă un fotbalist pentru a dovedi că un meci a fost blat? Păi, în primul rând, e cel mai simplu lucru. Uite, sunt coleg cu tine și eu știu că tu…te filmez în casa de pariuri, îți fac o poză cu telefonul, te înregistrez.
Poți să faci asta cu un coleg? (Iritat) Păi, dacă vreau neapărat și mă dau eu corect!
Să presupunem că faci asta. Ce se va întâmpla cu tine dacă faci asta? (Dezgustat) Eu nu am cum să fac chestia asta, unu la mână.
Ok, dar ce crezi că se va întâmpla? Nici nu vreau să mă gândesc pentru că aș avea caracter zero.
De ce? Ai ajuta la curățarea fotbalului românesc. Aș face un bine fotbalului românesc, dar eu, unul, n-aș sta lângă colegii ceilalți care fac chestia asta. E ca și cum noi vrem să scoatem acum dintr-un ocean o pietricică. Perla care s-a pierdut pe Titanic. Asta vrem noi.
Postolache nu este perla care s-a pierdut pe Titanic? Nu, nu, nu. Postolache…eu îl cunosc pe Marius. E un băiat deosebit, dar are așa momente în care își pierde din cumpăt. Din luciditate. Face niște afirmații nefondate care, fără să vrea, jignesc. Aduc prejudicii de imagine unor oameni care chiar sunt nevinovați. Uite, cazul meu. Eu m-am simțit. M-am simțit.
De ce te-ai simțit? A apărut numele meu în ziar și toți prietenii: «Ai intrat și a dat Steaua două goluri». Uite un exemplu. În 2002, Sportul a retrogradat pentru că nu l-a plătit Șiman pe Maxim. Pierdem 3-0 la masa verde cu FCM Bacău, venim, ne antrenăm, următoarea etapă jucăm în Ghencea. Vine Șiman și ne spune: «Băieți, nu-mi răspunde Gigi Becali la telefon, nu vrea să ne lase să…plătim, nu ne ajută nimeni, trebuie să mergem să batem în Ghencea!» Mergem în Ghencea, 2-0 la pauză pentru Steaua. Ce crezi că s-a întâmplat? Ce-am avut și ce-am pierdut, asta a fost mentalitatea noastră. Am întors jocul, 3-2, am rezistat până în minutul 78. La muchie am pierdut cu 4-3 pentru că eram epuizați, rupți, nu puteam să mai stăm în ghete. Și noi am mai bătut în Ghencea, de fiecare dată când am mers acolo, am jucat fotbal. Și nu doar pe Steaua, noi puteam să batem pe oricine. Îți dau alt exemplu. Batem Steaua în Regie, eram retrogradați, în 2001. A intrat Chihaia în minutul 89, a dat gol, apoi Bucur, am bătut cu 3-1. Ce trebuia să spună lumea? A fost blat, a dat Steaua meciul lui Sportul, ultima retrogradată? Următoarea etapă mergem la Pitești. Ce crezi că s-a întâmplat? 5-1 pentru Pitești. Cu goluri antologice. Sunt lucruri care, poate pentru unii care suferită de scenarită, sigur reprezintă o dovadă. Noi suntem însă nevinovați.
„Să nu le spui copiilor tăi ce ai făcut astăzi” Mesajul lui George Copos, finanțator la Rapid, pentru Vasile Șiman, cel căruia i-a botezat copiii, 16 aprilie 2011
De ce nu vorbesc fotbaliștii din România despre blaturi? Ă‚ăăăăă…nu știu…
De frică? Nu știu dacă de frică. Nici nu m-am gândit vreodată la chestia asta. Eu vreau încă o dată să repet și să se înțeleagă foarte bine. Mentalitatea Sportului Studențesc, de la 7-8 ani, de când suntem aici, împreună. Stanca, Stăncioiu, Rusu, Galamaz, Chihaia, Gigel Bucur, Cruceru, Lazăr, Mazilu, Varga, Negru, Rațiu, Ferfelea, chiar Curelea, noi am fost crescuți în spiritul Sportului Studențesc. Sportul a avut cea mai bună pepinieră de fotbal din București. Uite, îți dau alt exemplu. Gică Hagi. Crezi că la Gică Hagi sau în echipa aia a Sportului Studențesc se punea problema unui blat? Unui meci aranjat? Nu există.
Ba da. Sunt mulți oameni din fotbalul românesc care spun că gașca veche de la Sportul Studențesc, Hagi era doar un copil, mai trântea meciuri. (Zâmbește) Nu, nu, nu. Da, eu îți spun ce trăiesc eu, nu ce-au trăit ei pe vremea lor. Eu nici nu eram născut, poate. La Sportul, în vestiar, era cam așa, prin 2002, 2003, chiar și în 2004: «A zis Șiman că ne dă banii! Ieeeeeeeeee! Luăm salariile». Ce salarii crezi că avem? Știi?
Un palton. Lasă paltonul, că ajungem și acolo. Cel mai mare salariu, mi-e rușine să spun. Modic. Era de 1000 de dolari.
„Finalul meciului a fost bizar. Fundașii n-au vrut să atace mingea ca să ajungă la Maicon. Mai devreme sau mai târziu, adevărul va ieși la iveală” Cornel Dinu, administrator delegat Dinamo, 16 aprilie 2011
Liviu Rusu și poarta la care Steaua a marcat golurile care au stârnit discuții imediat după meci
Lumea are dreptul să creadă că niște jucători neplătiți sunt dispuși să pună botul, cum se spune în fotbal, la bani veniți din afară. Corect. Știi că a mai venit… era Andone antrenor, și aveam un meci cu Dinamo. Am pierdut cu 3-1, mi se pare că era semifinală de Cupă sau, nu, era în campionat. Am condus cu 1-0, dar a alunecat Stanca. Stanca avea ofertă de la Dinamo. A venit Andone și ne-a arătat hârtii de la Dinamo…hârtii, ce a găsit el acolo…cum că noi am luat bani. Pe noi ne-a bufnit râsul.
Erau hârtii din clubul Dinamo cum că voi ați luat bani de la Dinamo să trântiți meciuri? Da. Hârtii de la Dinamo. Fabulații, să ne sperie.
Erai și tu pe lista respectivă? (Pleacă privirea într-o parte) Nici nu m-am interesat. Nu… nu…nici nu știu…nu, nu cred. Nici n-am jucat meciul ăla. Dar nu contează asta, vreau să spun, ca idee. Eu nu spun că n-ar fi, că nu se fac, pentru că nu se fac numai în România. Se fac peeeeste tot în lume. Credeți că la un meci Barcelona – Real Madrid se pariază?
Da. Credeți că fac blaturi?
Nu știu, dar nu spun nu. (Din nou atitudinea de „Păi, vedeți!?”) Și atunci despre ce discutăm? Esența este însă că echipa asta, cu toate greutățile, că dacă mă apuc să povestesc…multe, multe întâmplări, ne-a rămas autocarul pe drum, n-am ajuns la meciuri, am alergat cu sacii cu mingi în spate. Și nouă vine lumea să ne spună!? Asta e repulsia mea. N-am nimic cu Postolache, încă o dată, îl respect, dar el a fost ca o tencuială pe o cărămidă, el n-a fost la baza temeliei.
N-a fost în gașca voastră. El a fost un petec al sacului, să zic. Deci, nu partea rea, să nu se înțeleagă greșit. Chiar am încercat să-l băgăm, să-l integrăm, dar felul lui de comportament, introvertit, conflictual…Nu-i convenea nimic…
Sportul – Steaua 1-2 (Irimia 65 – Maicon 79 și 86)
Sportul: Viciu – Patriche (43, Ciupe ), Rațiu , D. Lung, Maxim, Farmache, Cr. Irimia, Ferfelea, T. Bălan (78, L. Rusu), Postolache (89, M. Nae), Curelea. Antrenor: Gheorghe Mulțescu Steaua: Tătărușanu – N. Martinovici, Galamaz, Geraldo, Latovlevici (72, Maicon), Bicfalvi, Brandan, L. Marinescu (54, Onofraș), N. Dică (46, Răduț), Cr. Tănase, Bilașco. Antrenor: Sorin Cârțu
Hai să luăm echipa de atunci. Pentru Viciu bagi mâna în foc că n-a făcut blat? A fost notat cu pătrat (n.red. – cel mai slab calificativ)… (Se gândește) La cum îl cunosc pe Viciu….da, da.
Patriche, două stele. Bagi mâna în foc și pentru el?
Da, categoric.
Ciupe, o stea. Da.
Rațiu, o stea. Da.
Rațiu a lăsat mingea să treacă pe lângă el la golul doi. Știți de ce!? Pentru că se poate întâmpla ca mingea să-l lovească în mână și e penalty.
El a avut altă explicație. Că un fundaș a sărit aiurea în fața lui și a fost derutat. Da, se poate întâmpla într-un meci. Vorbesc ceva cu tine, adversarul îți pleacă, tu te duci după el, apoi îți aduci aminte că ai om în spate, faci un pas în plus și te-am derutat. Mingea a plecat, îmi vine spre mână. Ce fac!? Mă feresc.
Da, s-a ferit de minge, dar mingea a ajuns la Maicon, singur cu portarul. Păi, da, dar el nu are ochi la spate să vadă.
E adevărat, însă ești fundaș central, nu ești venit de pe stradă. Vezi că s-a întâmplat în 6 metri. Știi ce aglomerație e în careul de 6 metri!?
La faza asta nu a fost atât de aglomerat, uită-te încă o dată la fază. Eu zic că erau.
Revenim la jucători. Lung, două stele. Da. Dani Lung e ardelean, nu scoate un sunet, nu supără pe nimeni. Când intra în teren, atunci când a venit la Sportul, tremura de emoție. Cum să spun de el așa ceva!?
Maxim, două stele. Da.
Farmache, două stele. Da.
Postolache, două stele? Da, și Postolache. El e un tip un pic nebun, dar nu este rău intenționat.
Irimia, trei stele. (Râde) Irimia e suspect că a dat gol.
Ferfelea, două stele. Da.
Bălan, o stea. Da. Dar Tibi Bălan, dacă ne luăm după stele într-un meci pierdut cu Steaua, a câștigat patru meciuri de unul singur în 2006. Chiar și cu Steaua a dat un supergol, l-a dat pe Hamutovski cu capul de bară.
Rusu, nicio o stea. Nicio stea că n-am avut timp, trei minute acolo, cât am jucat.
Curelea, două stele. Da.
Pentru toți bagi mâna în foc… Da, și vă spun și de ce.
Gigi Mulțescu, pentru el bagi mâna în foc. La cum îl cunosc eu pe nea Gigi sau cum l-am cunoscut eu pe nea Gigi, era tatăl nostru. La Sportul Studențesc a fost și este o familie. De fapt, nu mai este că săracul club…La Sportul nu se punea niciodată, din principiu, ideea de blat.
„Cred că acest băiat, Postolache, are curaj să vorbească. Sper să aibă argumentele necesare. Vasile Șiman poate fi acuzat de multe, moral și profesional, dar din punct de vedere al meciurilor nu poate fi acuzat de incorectitudine. Făcea totul să câștige, nu am văzut om mai corect decât el. Legat de Postolache, îl felicit pentru demers. Dacă a fost ceva la acel meci dintre Sportul și Steaua, a fost ceva la nivelul jucătorilor” Narcis Răducan, director sportiv la Steaua în 16 aprilie 2011, 15 aprilie 2014
Nici când erați neplătiți 10 luni? Nu exista, noi veneam de plăcere.
Și din ce trăiați? Păi…aveam familia în București. Poate cei din provincie, la ei era o problemă. Chiar au fost probleme mari aici și le știe toată lumea. Am auzit o dată un interviu, că sunt fabulații. Nu sunt fabulații. Eram semifinaliști ai Cupei României și, în loc să ne dea bani, pentru că eram niște copii…iresponsabili, oamenii s-au gândit că avem nevoie de…de ce aveau nevoie niște copii de 18 ani? Muzică? Combină muzicală! Telefon mobil, mamă, apăruse moda, telefoane mobile Nokia. A venit Andone cu noi. Ce vreți? Aia, aia, aia…«Cât e prima? 300 de dolari. Nu vă dau 300 de dolari că voi îi cheltuiți mâine și nu mai aveți bani. Măcar luați ceva să rămâneți cu el».
Un palton. Da, e adevărat, s-au luat. Nu știu care coleg, Ferfelea sau Curelea, a declarat că sunt fabulații. Nu e nicio fabulație, el n-a trăit momentele alea, dar eu le-am trăit. Am și costumul și paltonul acasă.
Dar murături n-ați primit? Așa era un zvon. Murături? Nuuu. Ce murături? Noi eram murături când pierdeam. Aia, da. Sportul juca ce putea. Noi nu știam de bani, de contracte. Noi ne bucuram că ne dădea 1000 de dolari, ziceam că l-am apucat pe Dumnezeu de picior. Din 2005, 2006, când au început să plece din noi, am început să simțim gustul primelor de meci…Până atunci, eram cam așa: «Ce-ai făcut aseară? Bine. Unde mergem diseară?» «La Dumars». «Băi, toată lumea merge la Dumars!». Și mergeam toți la Dumars. Venea Andone la 3 dimineața, îți dau un exemplu. Suna pe unul dintre noi și ăla nu răspundea. «E problemă, ăștia sunt în discotecă».
Poate dormeați… Da, dar el a vrut să verifice și a venit o dată după noi, a intrat în discotecă, a oprit muzica, a aprins lumina și s-a uitat după noi.
Și v-a prins pe toți? Nu era niciunul, că se știa că vine și am plecat.
Dar unde erați? Acasă. Nu am fost deloc. El s-a dus în discotecă pentru că nu i-a răspuns niciunul la telefon.
„Postolache nu avea prieteni din cauza caracterului pe care îl are. Era un tip foarte ciudat. Să fim serioși, acum chiar credeți că nu l-a mai băgat nimeni în seama pentru că a spus el că a fost blat? De-aia crezi că nu l-a mai primit nimeni la fotbal? El era mai așa…citea mult. Citea cărți!” Viorel Ferfelea, 16 aprilie 2014
Liviu Rusu în tribunele stadionului din Regie, locul în care a petrecut 24 de ani din viață
Ce v-a spus a doua zi? Aveam aici un băiat din cartier, la parcare. I-a zis: «Nea Ando, pe Bobby că mi-a dat 5 lei nu-l spun, dar pe Ciobotariu să știi că a parcat aici până să ajungi dumneata». Asta era atmosfera la Sportul. (Enumeră jucătorii de la Sportul care au fost la echipa națională și au jucat în Liga Campionilor și Cupa UEFA).
În 2006, îți aduci aminte de un episod petrecut în cantonament? Știu la ce te referi. Când a venit Gigi Becali. Vrei să-ți spun adevărul?
Da. Leșinasem de râs. Nu ne venea să credem, ziceam că nu e adevărat. Am luat-o ca pe o glumă.
Erați ca în imaginile alea celebre cu jucătorii de la Bistrița asaltați? Da, le știu. Ceva aproximativ. Eram acolo. M-a bufnit râsul. Ne-a zis Lazăr: «Uitați-vă, băi, să vedeți cine a venit!»
A venit și striga la voi, la balcoane!? Da, a venit să stea de vorbă. «Băi, băieți, să…» Nu știu ce voia. N-am stat, am plecat.
V-a promis 5.000 de euro de căciulă dacă o încurcați pe Rapid. Nu știu, nu știu, habar n-am ce sumă, dar nu s-a dat niciun ban, nu s-a acceptat niciun ban. Pe Vasile Șiman de orice îl puteți acuza, dar pentru faptul că e un om integru pot băga mâna în foc.
„Dinu Gheorghe i-a spus lui Șiman că nu mai cred în Dumnezeu. Că cică fac furăciuni. La cum și-au dat ăștia sufletul pe teren, cum să crezi că a fost blat?” George Becali, finanțator Steaua, 16 aprilie 2011
El a zis că poate au făcut jucătorii blatul cu Steaua… (Ușor descumpănit) Deja…
Tu ai băgat mâna în foc pentru toți. Pentru majoritatea, așa cum i-am cunoscut eu. Atenție! Eu nu pot să spun…
Te-ai lăsat de fotbal, nu mai ai ce să pățești. Ți s-a propus vreodată să truchezi un meci? Sincer. Ă‚ăăăăăăăăă….sincer, da, da…Nu, nu, niciodată. Și îți spun și de ce. Unu la mână, n-am fost un jucător atât de important încât să-mi permit să fac chestia asta. Poate dacă eram, eu știu, fundaș central de meserie…
Sau portar… Sau portar. Oameni care…de aia portarii trebuie să aibă o personalitate foarte puternică. Portarul care e puțin plecat de acasă e bărbat. Eu, dacă aș avea un portar ca foștii mei colegi Eugen Nae și Stanev Vladostin. Cu ei, mă duceam oriunde în lume, la orice conflict, la orice bătaie la orice. De ce? Erau oameni de încredere și te puteai baza pe ei. Nu poți să bagi mâna în foc pentru nimeni. Nici eu despre tine, că te-am cunoscut acum, îmi pari om de încredere, dar nu pot să-ți cunosc gândurile ascunde.
Nici eu nu le pot cunoaște pe ale tale, deși mi-aș dori să știu ce gândești cu adevărat. Da, îți spun. Știi de ce? Nu am nimic de pierdut.
Ai avut colegi care pariau? Ă‚ăăăă, da, am avut.
Crezi că apare tentația de a truca un meci pentru a-ți asigura un câștig. Nici nu vreau să mă gândesc la chestia asta. Deja mă ia un rău din stomac. Dacă eu aș auzi, nu știu, dă un exemplu. Un coleg de-al meu, să-l simt sau să-l văd sau să-mi spună. Nu știu ce aș face.
Ce discuții legate de Rațiu au fost în vestiar după meciul din 2011? Și-a plătit leasingul la mașină după meci? Nu și-a plătit niciun leasing. Avea niște bani de la Timișoara, mașina nu era în leasing. S-au scris niște aberații, iar omul a suferit foarte mult.
„Îmi tai o mână dacă se dovedește că am făcut blat cu Steaua. Am greșit! Ce să fac? Să mă bag în pământ? Jur cu mâna pe icoană și pe Biblie. Șiman știe că sunt un om corect, mă cunoaște de zece ani, nu am furat niciun jambier” Alin Rațiu, 18 aprilie 2011
Se uitau colegii urât la el după meci în vestiar? Niciodată. Niciodată. Eu te întreb altceva. De ce n-a avut Postolache curajul să-i spună unuia înainte meci? Așa, după ploaie apar ciupercile. Nu, vino înainte când ești convins.
Poate îți dai seama pe parcursul meciului. Nu cred că știa el dinainte că unii colegi urmează să se dea la o parte. La Sportul Studențesc, în ultimii 20 de ani, eu, Liviu Rusu, care am petrecut de la 7 ani la 31 de ani toată copilăria, adolescența și maturitatea în devenire, pot spune că a fost doar plăcere, pasiune, corectitudine și integritate sportivă. Punct.
Ești dispus să mergi la detectorul de minciuni? Bineînțeles, fără probleme, nici nu se pune problema. Bineînțeles.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER