A Plague Tale Innocence Review: cea mai plăcută surpriză a anului

Jocurile de aventură au trecut, de-a lungul timpului, prin mai multe etape, în încercarea de a-și menține atât relevanța, cât și viabilitatea comercială. De la point and click-urile clasice, care au marcat sfârșitul anilor ”80 și începutul ultimei decade a secolului al XX-lea, s-a trecut la mixarea acestui gen cu cel action (din care au reieșit titluri de mega-succes precum Tomb Raider), și s-a ajuns, în ultimii ani, la apariția așa-ziselor „filme interactive” (vezi seria The Walking Dead de la Telltale Games sau titlurile de la Quantic Dream cum ar fi recentul Detroit: Become Human). Deși populare, aceste jocuri au fost blamate, pe bună dreptate, că sacrifică gameplay-ul în detrimentul expunerii, într-o manieră cât mai spectaculoasă, a laturii lor narative.

S-au încercat diferite metode de a readuce, măcar într-o anumită măsură, gameplay-ul propriu-zis în cadrul acestui gen, o astfel de implementare „modernizată” fiind și recentul A Way Out, de la Electronic Arts și Hazelight Studios. Acolo aveam de-a face însă cu un joc conceput special pentru a fi abordat în mod cooperativ, pierzându-se astfel din „intimitatea” caracteristică unui titlu adventure de calitate. A Plague Tale: Innocence încearcă să umple exact acest gol, diversificând însă formula cu o serie de mecanici împrumutate din alte genuri.

Încă de la început trebuie spus că A Plague Tale: Innocence s-a dovedit a fi una dintre cele mai plăcute surprize ale anului, jocul celor de la Asobo Studio (echipă mică și relativ necunoscută din Franța) sosind fără prea mare tam-tam, prin intermediul celor de la Focus Home Interactive. Și după cum ne-au obișnuit titlurile acestui publisher (cum ar fi recentul Call of Cthulhu), ne așteptam la un joc cel mult mediu din punct de vedere calitativ, fără prea mari pretenții. Din fericire, toate aceste așteptări au fost depășite, A Plague Tale: Innocence fiind, din foarte multe puncte de vedere, capabil să se „ia la trântă” cu titluri AAA provenite de la publisheri cu departamente de marketing mai abile și cu bugete mult, mult mai generoase.

În primul rând, ca orice titlu de aventură care se respectă, A Plague Tale: Innocence este construit pe baza poveștii sale, cu o abordare narativă destul de originală în contextul jocurilor de astăzi. Acțiunea are loc Franța medievală de la sfârșitul secolului al XIV-lea, măcinată atât de Războiul de 100 de ani purtat împotriva englezilor, cât și de „Moartea neagră”, flagelul ciumei care a decimat o bună parte a populației de pe glob. În aceste condiții, jucătorii fac cunoștință cu frații Amicia și Hugo de Rune, doi copii care ajung, prin circumstanțe pe care vă lăsăm să le descoperiți singuri, principala țintă a forțelor malefice ce stau în spatele Inchiziției.

Și de aici reiese poate principalul merit al acestui joc: expunerea unei perioade extrem de dificile și șocante din istoria omenirii prin ochii unor copii și a unei percepții pe cât de naive, pe atât de nevinovate. Iar cei de la Asobo au modelat aproape perfect firile acestor copii: Hugo este doar un țânc de cinci ani, o vârstă mult prea fragedă pentru ororile pe care puștiul este nevoit să le trăiască, dar care nu reușesc să-i știrbească „puritatea”. Resposabilă pentru supraviețuirea fratelui său, Amicia, personajul pe care îl veți controla în peste 90% din joc, este o adolescentă, mult mai pragmatică și ancorată în realitate decât Hugo, însă, în același timp, impulsivă și impredictibilă, ca mai orice copil de vârsta sa. Cei doi vor trece prin numeroase întâmplări și, de-a lungul aventurii lor, vor avea ocazia de a cunoaște și alți copii de vârsta lor, care, la rândul lor, vor juca roluri active în poveste. Dacă ar merita ceva criticat la capitolul narativ este oarecarea lipsă de consistență a poveștii, care, în marea sa parte, lasă impresia de autenticitate istorică, sentiment spulberat de elementele fantasy ce-și fac apariția în ultimele capitole. Per total însă, povestea din A Plague Tale: Innocence are sens și merită parcursă în întregime.

Aminteam mai devreme de „filmele interactive” cu care, din anumite puncte de vedere, am putea asemăna A Plague Tale: Innocence. Jocul celor de la Asobo Studio are cam același tip de progresie liniară, ce nu ar trebui să pună mari probleme unor gameri cu experiență. Și totuși, A Plague Tale pune mult mai mult accent pe gameplay, cu elemente împrumutate din mai multe genuri. În majoritatea timpului, stealth-ul va juca un rol crucial în aventura Amiciei și a fratelui său, cei doi ferindu-se de gărzile Inchiziției aflate pe urmele lor. Jocul este, de altfel, structurat ca o serie de puzzle-uri, ce implică depășirea acestor soldați. Trebuie luate în considerare dispunerea elementelor din mediul înconjurător (cum ar fi porțiunile de iarbă înaltă prin care cei doi se pot furișa), orientarea, rutinele și echipamentele inamicilor, dar și „posibilitățile de exprimare” pe care Amicia le are la dispoziție.

Tânara protagonistă se va baza, în majoritatea timpului, pe praștia sa cu care va putea arunca diferite tipuri de „muniție”, cum ar fi pietrele, eficiente împotriva soldaților ce nu poartă coifuri de protecție, dar și utile pentru acționarea unor elemente interactive. Înclinațiile sale către alchimie și sistemul de crafting bazat pe colectarea anumitor resurse îi vor permite Amiciei, pe măsură ce avansează în poveste, să creeze și alte tipuri de proiectile, fiecare capabil de un efect diferit. Spre exemplu, Ignifier va permite aprinderea anumitor surse de lumină bazate pe foc, un element deosebit de important, mai ales după apariția în ecuație a șobolanilor infectați.

Responsabili pentru răspândirea ciumei negre, prezența acestor șobolani din A Plague Tale: Innocence este, pe cât de exagerată (din motive ce țin totuși de gameplay), pe atât de terifiantă. Ajungi la un moment dat să fii „spionat” de sute de perechi de ochi flămânzi, care, din întuneric, îți urmăresc înfometate fiecare mișcare. Iar singura metodă de protecție împotriva maleficelor rozătoare este folosirea eficientă a luminii și a focului. De asemenea, ceilalți copii pe care veți avea ocazia să îi cunoașteți pe parcursul aventurii vor avea propriile abilități speciale, pe care le vor putea folosi la ordinul protagonistei (descuierea unor cufere sau porți ferecate, spre exemplu, sau lupta directă cu unii dintre soldații Inchiziției). Folosind toate aceste posibilități, fiecare situație critică din joc poate fi parcursă într-un mod logic, această abordare, combinată cu accentul evident pus pe poveste, determinându-ne să încadrăm A Plague Tale: Innocence în cadrul genului adventure (ce-i drept, modernizat).

Nu vă închipuiți însă că își vor face apariția situații aparent fără ieșire, în care să riscați să vă „blocați” și să nu puteți termina jocul. După cum am amintit, A Plague Tale: Innocence este destul de permisiv și pune la dispoziție resurse suficiente atât pentru crafting-ul de proiectile, cât și pentru diferite upgrade-uri ale uneltelor Amiciei, astfel încât orice „punct critic” al jocului să poată fi parcurs cu ușurință, câteodată existând chiar și mai multe posibilități de a aborda aceeași situație. Din fericire, producătorii au reușit să „mixeze” destul de bine puzzle-urile din joc, rareori lăsându-ți impresia că repeți prea mult aceiași pași. Per total, cele 16 capitole ale jocului (plus un epilog) pot fi duse la bun sfârșit în aproximativ zece ore, unele jucând mai degrabă un rol „terapeutic”, un soi de răsplată pentru jucători pentru atingerea anumitor momente-cheie ale poveștii. O anumită doză de rejucabilitate este adăugată de prezența în niveluri a mai multor obiecte colecționabile, ascunse destul de bine, existând posibilitatea de a relua fiecare capitol în parte pentru a le găsi (în stilul comorilor din jocurile Uncharted).

Un alt capitol la care A Plague Tale: Innocence merită toate laudele este „punerea în scenă” a tuturor acestor aventuri. Avem parte de o prezentare mult peste pretențiile cu care jocurilor celor de la Focus Home Interactive ne-au obișnuit în ultimii ani, cu o calitate grafică și artistică demnă de titluri ce au beneficiat de bugete mult mai generoase. Mediile înconjurătoare arată superb și sunt pline de tot felul de detalii, în timp ce personajele și vocile acestora sunt credibile, mai ales în prim planurile din secvențele cinematice. Iluminarea dinamică joacă un rol deosebit de important, atât în gameplay cât și în ceea ce privește atmosfera apăsătoare a jocului, întregită de tensiunea adusă de hoardele de șobolani, motorul grafic proprietar dezvoltat de Asobo Studio fiind capabili să afișeze pe ecran, în același timp, mii de astfel de creaturi terifiante. De asemenea, jocul a rulat în condiții foarte bune, fluent și constant, în cazul versiunii pentru PlayStation 4 Pro pe care am avut ocazia să o testăm.

În privința aspectelor mai puțin plăcute din A Plague Tale: Innocence, pe lângă abordarea fantasy ce domină porțiunea de final a poveștii (și care constituie, până la urmă, doar o părere în întregime subiectivă), unele animații sunt mult prea rigide și lipsite de nivelul de finisare care caracterizează restul jocului. De asemenea, cel puțin în versiunea pentru PlayStation 4, utilizarea stick-ului analogic drept, folosit pentru a privi împrejur, nu este prea fericit implementată, cu un deadzone prea mare și o sensibilitate prea crescută odată ce mișcarea propriu-zisă a camerei începe. Chiar dacă, pe parcursul perioadei de testare, ne-am obișnuit destul de repede cu această implementare stângace, acest inconvenient ar putea fi lesne corectat de un patch.

În rest, după cum am mai zis-o, A Plague Tale: Innocence ne-a întrecut toate așteptările, sosind parcă de nicăieri și transformându-se în cea mai plăcută surpriză a anului, cel puțin până în acest moment. Creația celor de la Asobo Studio depășește cu mult nivelul calitativ obișnuit al titlurilor publicate de Focus Home Interactive și se instalează, confortabil, pe pozițiile fruntașe în lista celor mai bune jocuri din 2019.