A Way Out Review: când co-op-ul prinde viață

Câți dintre voi ați apucat să jucați Brothers: A Tale of Two Sons? Lansat inițial în 2013, jocul produs la acea vreme de Starbreeze Studios propunea o rețetă cooperativă cel puțin originală, în care ambele personaje erau controlate de un singur jucător, fiecare prin intermediul câte unui stick analogic de pe controller. Între timp, designer-ul Josef Fares și echipa sa au părăsit Starbreeze, punând bazele Hazelight Studios, obiectivul lor fiind același: crearea unei experiențe co-op diferite, care să împingă acest concept în direcții încă neexplorate.

Și, în mare, noul lor joc A Way Out reușește acest lucru, proiectul fiind finanțat, culmea, de un publisher mai degrabă conservator precum Electronic Arts. Spre deosebire însă de Brothers: A Tale of Two Sons, A Way Out propune o formulă exclusiv cooperativă, fără posibilitatea de a fi abordat solo. Din fericire, atât producătorul, cât și publisher-ul, sunt extrem de conștienți de această limitare, oferind două metode facile de a găsi un partener de joc: A Way Out poate fi jucat fie local, pe același PC sau consolă (cu condiția să aveți mai multe controllere), fie online, unde doar unul dintre jucători trebuie să dețină jocul.

Da, ați citit corect: EA, „corporația malefică” ce și-a clădit un imperiu pe baza vânzărilor de cartonașe cu fotbaliști virtuali în FIFA Ultimate Team (și pe care a fost aproape să-l piardă după fiascoul microtranzacțiilor din Star Wars: Battlefront II), le permite celor interesați să descarcare un client gratuit, prin intermediul căruia A Way Out poate fi abordat în întregime alături de un prieten care deține deja jocul (este suficientă o invitație online din partea acestuia).

Să revenim însă la jocul propriu-zis: A Way Out este prezentat într-o manieră asemănătoare cu filmele de acțiune ale anilor ’70. Cei doi protagoniști – Leo si Vincent – trebuie să evadeze dintr-o închisoare și să-și „regleze conturile” cu un fost asociat. Fares pune însă accentul și pe latura sentimentală a poveștii, nu o dată scenele de acțiune fiind întrerupte de momente liniștite, în care jucătorii se pot relaxa și aprofunda detalii despre cei doi protagoniști și familiile acestora.

În privința gameplay-ului, A Way Out se dovedește a fi un melanj de genuri, pornind de la aventură, trecând prin explorare și rezolvare de puzzle-uri, câteva porțiuni de lupte corp la corp, dar și stealth, tot felul de mini-games, urmăriri cu vehicule și chiar secvențe întregi de shooting la persoana a treia.

Și, în majoritatea timpului, accentul va cădea pe aspectul cooperativ a acestor acțiuni: spre exemplu, în încercarea lor de a evada din închisoare, cei doi jucători trebuie să-și împartă anumite sarcini, cum ar fi monitorizarea rutelor gărzilor de către unul dintre participanții la joc, în timp ce al doilea încearcă să găsească o ieșire din propria celulă.

Iar toate aceste acțiuni sunt prezentate într-un mod extrem de elegant și eficient, prin intermediul a ceea ce am putea numi split-screen dinamic. Cu alte cuvinte, ecranul este împărțit în așa fel încât să reflecte cât mai bine implicarea de moment a fiecăruia dintre cei doi protagoniști: scenele de gameplay le oferă vizibilitate similară ambilor eroi, în timp ce, în unele porțiuni specifice de poveste, doar acțiunile sau dialogurile unuia dintre cei doi vor fi în prim plan. La fel se întâmplă și cu mixul audio al dialogurilor, prioritizat pentru fiecare jucător pentru a scoate în evidență replicile și convorbirile purtate de propriul personaj controlat.

Revenind la varietatea gameplay-ului, nu vă așteptați ca fiecare gen abordat să fie dus la apogeu. Nici pe departe: în majoritatea timpului, controlul este simplist și se realizează prin intermediul unor Quick Time Events, familiare pentru fanii jocurilor de la Telltale Games sau Quantic Dream. Diferența o face necesitatea de coordonare dintre cei doi jucători. De asemenea, nu o dată pe parcursul poveștii, trebuie luate niște decizii majore, care pot dicta desfășurarea ulterioară a unora dintre porțiunile din joc. Aceste puncte de cotitură adaugă o oarecare doză de rejucabilitate titlului celor de la Hazelight Studios, motivând jucătorii să reia acele porțiuni pentru a încerca și celelalte variante posibile.

Toate acestea vor culmina, atât în ceea ce privește gameplay-ul, dar mai ales în privința deznodământului poveștii, la finalul jocului. Dacă până atunci atașamentul emoțional față de cele două personaje centrale din A Way Out era menținut la nivelul eroilor dintr-un film de acțiune, lucrurile devin cu adevărat personale la sfârșit, finalul poveștii având darul de a te „întoarce pe dos”, sufletește vorbind. Iar acest final vine după aproximativ șase ore de gameplay, o durată acceptabilă având în vedere prețul jocului (29,99€) și faptul că un al doilea utilizator poate juca complet gratuit.

Prețul redus al jocului se reflectă oarecum și în prezentarea sa audio-video. Dacă la capitolul grafică lucrurile stau destul de bine, A Way Out folosindu-se de motorul grafic Unreal Engine 4 pentru a reda destul de bine situațiile și locațiile variate din joc (închisoarea, peisaje din natură, scene urbane etc.), situația scârțâie atunci când vine de vocile personajelor, mai ales cea a lui Leo, unde este evident că actorul folosit (Fares Fares, fratele designer-ului acestui joc) nu este un vorbitor nativ de limbă engleză.

Tot la bile negre putem trece și problemele de ordin tehnic ale versiunii pentru PC a jocului, care nu a rulat corespunzător pe niciunul dintre sistemele noastre de test atunci când a fost folosit modul de afișare Full Screen. Astfel, pentru a elimina un flicker verde extrem de enervant, am fost nevoiți să trecem jocul în modul Borderless Window, unde a funcționat corect. Și, din păcate, chiar și acum, la mai bine de o lună de la apariția oficială a jocului, această problemă tot nu a fost soluționată.

Până la urmă însă, acestea sunt doar mici neajunsuri în comparație cu realizările atinse de Hazelight Studious prin intermediul acestui joc: A Way Out este dovada vie că experiențele cooperative pot avea laturi narative și emoționale puternice, fără a fi limitate doar la acțiuni repetitive sau la o goană interminabilă după loot superficial.