Assassin’s Creed 3 Review: redescoperirea Americii

Ne aflăm în mijlocul celei mai importante perioade a anului: cele câteva săptămâni în care publisherii importanți împing pe piață cele mai de succes jocuri. An de an ne-am obișnuit să primim simultoare sportive (vezi FIFA) sau shootere (Call of Duty), edițiile noi fiind aproape identice cu cele lansate în „sezoanele” trecute. Seria Assassin’s Creed începuse să se confunde cu acest trend: Ubisoft scornea noi și noi aventuri pentru Ezio Auditore da Firenze doar de dragul de a avea în fiecare toamnă câte un joc Assassin’s Creed pe rafturile magazinelor.

Și, deși în 2013 ne delectăm cu un nou astfel de joc, Assassin’s Creed III este o cu totul altă mâncare de pește față de Assassin’s Creed: Revelations, de exemplu. Avem de-a face cu o continuare în adevăratul sens la cuvântului, ce nu se mai mulțumește doar să recicleze conținutul din anii anteriori ci vine o bază solidă de noutăți, capabile să justifice cifra din coada titlului.

Totuși, așa cum se întâmpla mai tot timpul în cazurile jocurilor noi, nu toate schimbările față de predecesori pot fi considerate inspirate. Așadar, în cele ce urmează vom afla unde strălucește și unde păcătuiește Assassin’s Creed III.

POVESTE ȘI PERSONAJE

După cum fusese anunțat de foarte mult timp, Ezio Auditore de Firenze s-a retras în glorie, rolurile personajelor principale din Assassin’s Creed III urmând a fi împărțite între Desmond Miles (eroul din prezent al seriei) și un nou strămoș al acestuia, amerindianul Connor Kenway. Îmbucurător este faptul că Ubisoft a reușit să păstreze secretă o foarte mare parte a poveștii, surprizele și întorsăturile de situație fiind ingredientul-minune al primelor ore din Assassin’s Creed III.

Spre deosebire de urmașii lui Assassin’s Creed II, cel de-al treilea joc Assassin’s Creed numerotat pune un accent deosebit pe latura narativă, existând riscul ca amatorii de acțiune sau varietate să fie dezamăgiți de prima parte a jocului. Această introducere extinsă a fost concepută mai mult ca o poveste interactivă, elementele caracteristice unui titlu open world lipsind aproape în totalitate.

Ulterior, odată ce jucătorii se vor familiarize cu Connor și motivațiile din spatele acțiunilor sale, jocul se va „deschide” în stilul vechilor titluri Assassin’s Creed, cu numeroase acțiuni și misiuni secundare ce pot fi abordate separat de povestea principală. Spre deosebire de Altair și Ezio, Connor pare a fi un erou mult mai naiv, intrat într-un război pe care nu-l înțelege în totalitate.

De altfel, exact pe acest gen de conflict intern au vrut cei de la Ubisoft să pună accentul, firea lui Connor fiind o oglindă perfectă a evenimentelor la care acesta este nevoit să ia parte pe parcursul jocului.

După cum am mai spus-o, acțiunea din Assassin’s Creed III are loc în timpul Războiului de Independență ce a dus la declararea independenței coloniilor britanice din America de Nord și apariția Statelor Unite ale Americii. Intrigile politice au jucat mereu un rol important în seria Assassin’s Creed, însă în acest al treilea joc acestea au fost ridicate la rang de artă.

Precum în campaniile electorale, atât loialiștii coroanei britanice, cât și patrioții americani vor încerca să-l ademenească pe Connor cu fel de fel de argumente. Și, de cele mai multe ori acestea sunt valide, stârnind astfel conflictul interior de care aminteam mai devreme. Niciodată nu ai siguranța că acțiunile tale sunt desfășurate în slujba „binelui”, fiecare decizie importantă fiind luată de Connor sub umbra unei întrebări de genul „ce s-ar fi întâmplat dacă alegeam cealaltă variantă?”.

Urmărind clipurile promoționale și trailerele jocului, ai putea crede că Ubisoft a conceput Assassin’s Creed III ca o odă închinată națiunii americane și întemeietorilor Statelor Unite ale Americii. Nimic mai fals. Jocul de „lumini și umbre” în care este implicat Connor scoate la iveală adevărata față a Războiului de Independență, cei de la Ubisoft neferindu-se să prezinte părțile întunecate ale unor „eroi” americani precum George Washington, Benjamin Franklin sau Charles Lee.

Cât despre povestea lui Desmond, aceasta joacă acum un rol mult mai important decât în Revelations, existând secțiuni întregi în care jucătorii vor avea ocazia să-l controleze pe eroul inițial al seriei. Finalul vine ca un rezultat logic al abordării narative de care aminteam mai sus, conflictele interne ale unui singur om fiind extinse la nivelul întregii rase umane. Vă las totuși să aflați singuri despre ce este vorba.

GAMEPLAY – DOI PAȘI ÎNAINTE ȘI UNUL ÎNAPOI

După cum spuneam mai devreme, Assassin’s Creed III este probabil cel mai „schimbat” joc al seriei de la Assassin’s Creed II încoace. Unele lucruri au fost modificate doar de dragul inovației, unul dintre acestea fiind sistemul de luptă, atât corp la corp, cât și de la distanță.

Când vine vorba de armele de foc (sau arcul lui Connor, se putea ca un astfel de personaj să nu aibă un arc?), lucrurile sunt un pic confuze la început, tutorialele jocului neobosindu-se să explice în detaliu cum funcționeaza noul sistem de ochire. S-a renunțat la ideea de focus pe un anume personaj, apăsarea butonului L1 fiind echivalentă acum cu intrarea într-un mod de țintire oarecum asemănător celor din shooterele third person.

S-a schimbat de asemenea și dispunerea acțiunilor pe butoanele gamepad-ului, lucru extrem de confuz după patru jocuri ce ne obișnuiseră cu o schemă de control care, de bine, de rău, funcționa într-o manieră adecvată. Acest lucru iese în evidență cel mai mult în timpul luptelor corp la corp, în care a fost abandonat sistemul de block/counter clasic în favoarea unei implementări care aduce aminte de jocurile recente Batman (Arkham Asylum și Arkham City). Personal, preferam sistemul vechi, în luptele actuale făcându-și apariția si unele probleme asupra cătora ne vom opri un pic mai târziu.

De asemenea, s-a renunțat la conceptul unităților de „sănătate” folosite până acum (viața putea fi refăcută fie prin vizitarea unui doctor, fie cu ajutorul poțiunilor cumpărate), acum fiind folosită o bară de viață ce se regenerează singură în timp.

Aminteam mai devreme de faptul că, de la un punct încolo, jocul se „deschide” și revine la formula clasică de tip open world dezvoltată și îmbunătățită încă de la Assassin’s Creed II. Connor va putea călători fără restricții prin cele două orașe implementate – Boston și New York, precum și prin The Frontier, locul de baștină al indienilor din tribul Mohawk. Acțiunile secundare se întorc în forță: poți încerca diferite jocuri (dame, țintar etc.), poți colecționa pagini de almanah, poti jefui cufere cu comori, poți salva cetățeni de asupritorii englezi, poți vâna animale (da, în Assassin’s Creed III avem în premieră și alte animale în afară de cai), poți recruta noi membri pentru comunitatea în care trăiești și, cu ajutorul bunurilor produse de aceștia, poți începe să faci comerț.

Strâns legate de anumite părți ale poveștii principale, de departe cele mai interesante astfel de activități suplimentare sunt misiunile navale. Pe parcursul acestora, Connor va avea sub comanda sa o corabie cu ajutorul căreia trebuie să îndeplinească fel de fel de sarcini: protejarea ambarcațiunilor aliate, eliminarea flotelor britanice, abordarea corabiilor inamice, distrugerea anumite obiective de pe țărm etc. Pe lângă manevrarea propriu-zisă a corabiei, tot în sarcina jucătorului cade și partea ofensivă, inclusiv declanșarea tunurilor la momentele oportune, alegerea corectă a tipurilor de muniție etc.

Lăsând la o parte navigarea extrem de fluentă a clădirilor și structurilor din oraș, Connor se descurcă la fel de bine și în sălbăticie, copacii din The Frontier putând fi escaladați cu aceeași usurință precum o casă din New York. Din păcate, din nou avem parte de aceleași probleme deja obișnuite ale seriei, în care eroul principal alege rute complet nefericite în anumite momente-cheie ale jocului.

Nu lipsește nici componenta multiplayer, modurilor de joc clasice din vechile titluri ale seriei fiindu-le adăugate Wolfpack, o abordare cooperativă, asemănătoare cu Horde Mode-ul din Gears of War. În rest, din nou avem diferite clase de personaje, cărora, odată urcate în nivel, le pot fi deblocate diferite abilități suplimentare (mai există și opțiunea de a sări peste aceste etape, abilitățile putând fi deblocate și prin cumpărarea cu ajutorul banilor reali).

De asemenea, este un pic frunstrant faptul că regulile modurilor multiplayer nu pot fi alterate în niciun fel (limita de timp este fixată la 10 minute, spre exemplu). Inexplicabil, una dintre cele mai reușite componente (bătăliile navale) lipsește cu desăvârșire din multiplayer, chiar dacă acest tip de confruntări s-ar fi pretat de minune la jocul online.

PREZENTARE ȘI BUG-URI

Din punct de vedere grafic, Assassin’s Creed III se prezintă foarte bine, un mare merit avându-l aici motorul grafic Anvil Next. Față de versiunile sale anterioare, noul engine vine cu elemente precum posibiltatea de a reproduce pe ecran cantități impresionante de NPC-uri (bătălia din Valley Forge este elocventă în acest sens), sau modificarea mediilor de joc în funcție de anotimp (apariția zăpezii pe timp de iarnă, spre exemplu). Nu lipsesc nici condițiile meteo variabile, acestea jucând un rol determinant pe parcursul anumitor misiuni ale jocului.

O altă modificare ce sare imediat în ochi este schimbarea completă a setului de animații folosite de eroii Connor și Desmond. Deși utilitatea acestora a rămas în mare parte aceeași, toate acțiunile (cățăratul, luptele etc.) beneficiază de noi animații, în cazul în care erați plictisiți de gesturile lui Altair și Ezio din titlurile precedente.

În ceea ce privește sunetul, lucrurile stau din nou de la bine în sus: muzica este potrvită situațiilor din joc, iar vocile își fac foarte bine treaba, cu diferite accente alese în funcție de originile personajelor interpretate. Excepție fac replicile rostite în limba nativă a lui Connor, a căror intepretare mi s-a părut mai degrabă amuzantă (ce-i drept, nu cunosc limba, așa că nu îmi pot da cu părerea despre autenticitatea acestor dialoguri).

Marea problema a lui Assassin’s Creed III sunt însă bug-urile. Fără să exagerez, cred că este vorba de cel mai nefinisat joc al seriei din acest punct de vedere. Defectele de acest gen variază de la exemple inofensive de genul cailor blocați într-un punct fix și până la lucruri foarte grave precum blocarea jocului la trecerea dintr-un capitol în următorul sau dispariția posibilității de a ataca pe parcursul unor lupte foarte importante. Și, pentru a elimina confuziile, trebuie menționat faptul că aveam primul patch deja instalat pe perioada testării.

Foarte deranjante sunt și fluctuațiile de framerate. Pe parcusul unor lupte aglomerate, mai ales în orașe, numărul cadrelor pe secundă scade alarmant, în timp ce, atunci când te aventurezi în sălbăticie de unul singur, framerate-ul urcă vertiginos. Go4games a avut în teste ediția de PlayStation 3 a jocului, așa că nu ne putem pronunța în privința apariției acestor inconsistențe și în versiunea de Xbox 360 a lui Assassin’s Creed III.

CONCLUZIE

Cu bune și cu rele, Assassin’s Creed III este unul dintre cele mai impresionante jocurile din 2012 și un evident pas înainte față de Revelations-ul de anul trecut. Mulți probabil îi vor prefera în continuare pe Altair și mai ales pe Ezio în fața firii naive a lui Connor, însă, atunci când vine vorba de profunzimea poveștii și concluziile mai puțin evidente ce reies din aceasta, Assassin’s Creed III nu are rival în cadrul seriei.