Succesul oricărei platforme închise este în general asigurat de conținutul exclusiv și de calitate, iar Sony exact asta încearcă să livreze pentru PlayStation VR în ultima perioadă. După excelentele Firewall Zero Hour și Astrobot de anul trecut, compania vine acum cu Blood & Truth, o nouă experiență virtuală cu buget mare, al cărei scop este să pună jucătorul în pielea unui erou din filmele de acțiune. Rezultatul este o combinație între filmele cu James Bond, shooterele on-rails din arcade-uri și câteva elemente care sunt posibile doar în realitate virtuală. Sunt acestea însă de ajuns pentru a atrage fani către casca VR pentru PlayStation 4?
Blood & Truth nu spune o poveste tocmai originală și nici 100% coerentă tot timpul. Complexitatea firului narativ al jocului este echivalentă cu cea a unui blockbuster de vară, unde efectele speciale, acrobațiile și acțiunea frenetică țin locul anumitor elemente care ar oferi o caracterizare mai bună a personajelor. De altfel, totul este pe repede-înainte în Blood & Truth, jocul sărind de la scenariu la scenariu foarte repede, fără să permită prea mult timp de răgaz pentru a procesa tot ce se întâmplă.
Ryan Marks, protagonistul jocului este prezentat într-o misiune introductivă drept un soldat (sau spion?) în timpul unei misiuni în Orientul Mijlociu, însă campania sa este scurtată atunci când află că tatăl său a murit. De aici acțiunea este mutată în Londra, unde are loc restul jocului și unde Ryan, alături de membrii familiei Marks, sunt nevoiți să își protejeze afacerile de mafie, o aventură care îl va purta prin cazionuri luxoase, galerii de artă, șantiere și chiar pe străzile claustrofobice ale unuia dintre cele mai aglomerate, diverse și agitate orașe din lume.
În ciuda faptului că Ryan Marks este protagonistul din Blood & Truth, Londra pare mai degrabă să fie personajul principal, întreaga identitate a jocului fiind construită în jurul orașului. Avem mafioți care vorbesc cu accent „cockney”, acțiune parcă ruptă din blockbustere britanice, plimbări cu mașina pe partea stângă a șoselei și în special un soundtrack care combină muzica specifică filmelor cu spioni englezi cu melodii urbane pe care cu siguranță le auzi pe străzile Londrei, însă în zonele mai lăturalnice, nu în centrul cosmopolit.
Se poate vedea de la distanță faptul că Sony a investit masiv în acest joc, Blood & Truth fiind probabil cel mai arătos titlu de pe PlayStation VR de până acum. Acesta folosește actori mai mult sau mai puțin celebri din Anglia precum Colin Salmon sau Steven Hartley, care au fost perfect digitalizați pentru mediul virtual.
Personajele portretizate de aceștia se mișcă, vorbesc și se comportă asemeni persoanelor reale, fiecare mimică a feței, gest și mișcare fiind perfect transpusă în secvențele cinematice în timp real. Având în vedere că toate personajele principale sunt portretizate de actori profesioniști, prestația vocală a acestora este foarte bună, chiar dacă puțin exagerată pe alocuri. Chiar și în momentele în care actorii par să se chinuie puțin prea mult să imite accentul „cockney” de Londra, interpretarea lor tot este bună, întrucât se îmbină foarte bine cu atmosfera ușor „caricaturistică” a jocului.
Majoritatea mediilor de joc au fost de asemenea realizate cu o meticulozitate similară, acestea prezentând realist spațiile în care are loc acțiunea. Totuși, acestea par a fi puțin în urma personajelor din punct de vedere tehnologic, fiind mai degrabă similare cu ceva ce puteam vedea în jocuri video pe consolele din generația precedentă. De altfel, acest lucru era de așteptat, întrucât jocurile VR trebuie să ofere un framerate de cel puțin 60 de cadre pe secundă, ceea ce se și întâmplă în cazul lui Blood & Truth.
Probabil de aceea, majoritatea misiunilor din joc au loc în interioare, întrucât spațiile deschise evidențiează imediat limitările grafice ale jocului. Da, privit în ansamblu, Blood & Truth imită Londra foarte bine, însă dacă stai să privești puțin în jur observi simplitatea elementelor de decor și micile trucuri pe care producătorii le-au făcut pentru a putea oferi un joc cu o grafică atât de avansată pe PSVR. De asemenea, jocul pare să ruleze folosind o rezoluție dinamică, în anumite momente mai tensionate, anumite elemente având margini întrerupte vizibile (jaggies), iar claritatea fiind semnificativ redusă, în special la distanță. Testarea a avut loc pe un PlayStation 4 Pro, deci ne așteptăm la o prezentare și mai slabă pe o consolă PS4 standard.
Am vorbit mai întâi despre elementele pozitive și interesante ale jocului, întrucât partea de gameplay este principalul motiv pentru care Blood & Truth este greu de recomandat chiar tuturor celor care au un PSVR. Alte titluri VR fie aleg mișcarea liberă cu riscul de a crea greață, fie oferă posibilitatea de a teleporta personajul în mediul de joc. Pentru Blood & Truth, Sony London Studio a ales o soluție mai ciudată. Fiecare nivel al jocului are locuri predefinite spre care personajul poate avansa, de cele mai multe ori aceste puncte fiind direct înainte. Tot ce trebuie să faci este să te uiți spre următorul „marker” și să apeși pe butonul „Move” de pe controllere-le de mișcare. Odată ajuns într-un punct, mișcarea spre marker-ul precedent este imposibilă. De altfel, în ciuda faptului că vorbim despre un joc în VR, în care te poți întoarce la 360 de grade, nu se întâmplă niciodată nimic în spatele personajului, acesta fiind tot timpul împins înainte.
Acest lucru limitează foarte mult libertatea jucătorului, însă parcă se îmbină cât de cât cu experiența de vizionare a unui film de cinema. Asta pentru că jocul se așteaptă ca jucătorul să fie pe un scaun, fotoliu sau canapea. Chiar dacă există posibilitatea activării unui mod de „confort”, care întunecă ecranul la margini, totuși, Blood & Truth tot poate să creeze rău de mișcare în anumite momente. Ba chiar jocul se așteaptă ca jucătorul să se „ascundă” fizic în spatele elementelor din joc să tragă cu două arme în același timp și să alerge din cover în cover.
Toate acestea pot crea confuzie pentru cei care experimentează jocurile în VR pentru prima dată, sau pentru cei care se simt îngrădiți de modul de control prea simplificat. Uneori încerci să fii mai atent la punctele spre care te poți mișca decât la inamicii care încearcă să te împuște din toate direcțiile.
Probabil că toate problemele jocului se trag în mare parte de la controllere-le Move, depășite tehnologic în zilele noastre și care oferă o schemă de butoane limitată, fără stick-uri analogice, sau suprafețe tactile. Tracking-ul folosind camera PS este aproape impecabil în cazul căștii VR, însă când vine vorba despre controllere-le Move, experiența nu este niciodată perfectă. Acestea „tremură”, sunt ușor de acoperit în utilizare și nu pot asigura mișcare liberă în jocuri. Totuși, pentru a trage cu arma, acestea își fac treaba bine, chiar dacă nu excelent. Armele care pot fi folosite cu o singură mână sunt ușor de utilizat, iar încărcarea folosind două mâini, una pentru a ține încărcătorul și una pentru armă, oferă o senzație foarte plăcută.
Din păcate, atunci când intră în discuție arme care pot fi folosite cu două mâini, situația se complică. Mâna „secundară” se desprinde singură foarte des de pe armă, făcând armarea unui shotgun, de exemplu, foarte complicată. De asemenea, în cazul armelor cu lunetă și celor cu foc automat, mâna secundară poate limita reculul, însă din nou, „atașarea” acesteia de armă nu este consistentă.
În timpul acțiunii, utilizarea armelor este intuitivă, iar precizia acestora este decentă, însă foarte „arcade”, ceva ce ar trebui să caracterizeze un joc care dorește să imite filmele de acțiune. Ba mai mult, toate armele par a avea încărcătoare cu foarte multe cartușe, exact ca în filme.
Pentru că avem de a face cu un titlu în VR, studioul Sony London a încercat să integreze și câteva elemente care să implice jucătorul mai mult în anumite acțiuni mai puțin importate. De exemplu, în cazul scărilor, jucătorul trebuie să se apuce cu mâinile de fiecare bară în parte. În alte momente trebuie să escaladezi clădiri sau schele folosind țevi și alte elemente de care te poți apuca, iar de foarte multe ori, jucătorul va trebui să spargă încuietori, să taie fire pentru a descuia uși cu încuietoare electrică sau să planteze bombe manual, montând fiecare element de pe acestea. În mod normal, într-un joc tradițional, aceste activități ar fi simple apăsări ale butonului „use” sau mini-games de tip puzzle. Integrarea acestora este binevenită și oferă secvențe ceva mai relaxante decât confruntările cu inamicii, chiar dacă uneori mai taie din avântul pe care îl la acțiunea. Jocurile în VR sunt mult mai solicitante decât cele obișnuite, deci integrarea de momente de respiro este chiar recomandată.
De altfel, întregul joc poate fi terminat în aproximativ 4-5 ore pe dificultatea normală. Există și o dificultate „cinematică” care oferă viață și gloanțe infinite (dar și un laser poziționat pe arme), care este recomandată celor care vor să vadă doar povestea. Fiind vorba despre un joc liniar, sunt puține motive pentru a-l parcurge din nou odată ce ai văzut povestea, însă producătorii au insistat să includă câteva obiecte colecționabile care pot debloca atașamente pentru arme, ce pot fi adăugate între misiuni. Armele pot primi amortizoare, lunete, aruncătoare de grenade și ținte cu laser și pot fi vopsite în diverse culori pentru un plus de personalizare.
Pentru o experiență cât mai plăcută, recomandarea noastră ar fi rularea jocului cu setările de confort pornite, cu controllere Move (jocul funcționează și cu DualShock 4, dar experiența este limitată), pe dificultatea „cinematică” și cu pauze din oră în oră. Blood & Truth este un joc mai solicitant decât pare la prima vedere și probabil că va fi greu pentru jucători să îl parcurgă într-o singură sesiune.
La final, putem recomanda Blood & Truth, măcar pentru a experimenta pe propria piele secvențele de acțiune impresionante și pentru a vedea prestația actorilor, accentuată de faptul că utilizatorul este plasat direct în mijlocul jocului și nu vede totul printr-o „fereastră” poziționată pe un birou. Din păcate, partea de „joc” a lui Blood & Truth nu este tocmai cea mai bună, nici măcar comparativ cu alte jocuri de PSVR disponibile. Finalul sugerează însă că acest titlu este doar debutul unei serii mai lungi, Sony urmând să dezvolte și alte povești în cadrul acestui univers. Probabil că Londra a fost doar primul mediu de joc pe care London Studio a dorit să îl exploreze, fiind practic și o odă pentru orașul natal al multora dintre membrii echipei producătoare. Alte titluri similare cu acțiune plasată în orașe celebre din lume ar fi binevenite, însă doar dacă problemele de control vor fi rezolvate între timp. De asemenea, lipsa suportului pentru PS Aim într-un shooter VR de la Sony este dezamăgitoare, acest accesoriu fiind perfect pentru un astfel de joc, chiar dacă nu ar permite o libertate de interacțiune precum două controllere Move.
– Joc furnizat pentru review de Sony Interactive Entertainment Europe –
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER