Broken Age Review: pierdut între două lumi

Tim Schafer este o legendă în rândul dezvoltatorilor de jocuri video. Și nu, nu pentru jocurile relativ recente precum Brutal Legend, Costume Quest sau Stacking… Schafer și-a făcut un nume în cadrul vechii echipe de la LucasArts, alături de care a lansat titluri legendare precum Full Throttle, Day of The Tentacle, Grim Fandango sau nemuritoarea serie Monkey Island. Astfel, nu este de mirare că noul Broken Age s-a bucurat de un succes incredibil cu mult înainte de lansare, de pe vremea când era doar încă un proiect care căuta finanțare prin Kickstarter.

Este adevărat, una e să susții financiar un studio indie cvasi-necunoscut și alta este să contribui la revenirea unui gigant precum Tim Schafer în aria care l-a consacrat: jocurile adventure point and click. Bineînțeles, moștenirea unor jocuri precum cele enumerate mai sus cântărește enorm, elevând până aproape de cer pretențiile legate de noul Broken Age. Așadar, întrebarea care trebuie pusă este destul de simplă: se ridică noul joc al lui Tim Schafer la nivelul așteptărilor?

Narativ vorbind, răspunsul nu poate fi decât da. Un „da” scris cu litere mari și boldate. Deși avem de-a face abia cu prima parte a poveștii din Broken Age (cea de-a doua urmează să fie lansată în viitorul apropiat, gratuit pentru cei care dețin deja jocul), amprenta lui Schafer este mai mult decât vizibilă. Asemenea lui Grim Fandango, Broken Age nu se mulțumește cu reproducerea unui univers banal, plusând la capitolul imaginație.

În acest joc nu avem de-a face cu un singur personaj principal, ci cu doi eroi, aceștia, la prima vedere, neavând mai nimic în comun. Este vorba despre Vella, o adolescentă inteligentă, care refuză să fie sacrificată unui monstru, încăpățânându-se să găsească alte metode prin intermediul cărora să-și poata salva satul și familia. În celălalt colț îl avem pe Shay, un băiat ce-și duce mult prea monotona existență la bordul unei nave spațiale, libertatea sa de mișcare fiind îngrădită de un computer suspect de grijuliu.

Jucătorul poate aborda poveștile celor doi în ce ordine dorește, având libertatea de a comuta oricând între cele două personaje, fără să existe însă posibilitatea ca acestea să interacționeze între ele (așa cum se întâmpla în Day of The Tentacle, spre exemplu). Totuși, nu disperați, deși nu este evident la prima vedere, cele două planuri ale jocului sunt strâns legate și merită să duceți jocul până la sfârșit pentru a afla deznodământul.

Revenind la cele două universuri în care are loc acțiunea, contrastul dintre acestea este amplificat și de simpla lor natură: în timp ce Vella călătorește prin tărâmuri realtiv primitive, care amintesc mai mult de basmele bunicilor, nava lui Shay este împânată de tehnologie modernă. Acest joc de lumini și umbre este scos în evidență și de stilul grafic al jocului, desenat de mână și nu chiar atât de accesibil unei audiențe mainstream. Totuși, chiar dacă personal prefer look-ul clasic al jocurilor adventure (în stilul Broken Sword), direcția artistică din Broken Age are un farmec aparte.

Ajută și partea audio a jocului, atmosfera creată de coloana sonoră și de voci fiind demnă de vechile titluri LucasArts. Vocile mai ales ies în evidență, fiind interpretate de câțiva actori cu greutate: Elijah Wood și Masasa Moyo în rolurile principale, acompaniați de Wil Wheaton, Jennifer Hale sau Jack Black. Expresivitatea vocilor, cuplată cu prim planurile folosite în secvențele de dialog, precum și calitatea unor replici ridică și mai mult ștacheta.

Din păcate, Broken Age păcătuiește la un capitol extrem de important pentru un joc adventure de calitate: complexitatea puzzle-urilor. Ce-i drept, în marea majoritate a timpului știi exact ce ai de făcut și nu bâjbâi după soluții care sfidează logica. Totuși, una e să folosești legăturile logice și alta e ca orice puzzle din joc să aibă soluții de tipul „mură-n gură”, în care de cele mai multe ori este suficient să culegi un obiect și să-l folosești în locul adecvat pentru a rezolva situația. Din acest punct de vedere, Broken Age își sfidează iluștrii precursori, nefiind mai mult decât un banal titlu casual.

Dificultatea inexistentă afectează direct și durata de joc, primul act din Broken Age (singurul disponibil la momentul de față) putând fi dus la bun sfârșit în mai puțin de 4 ore. Mult prea puțin pentru un titlu care te forțează să scoți peste 20 de euro din buzunar. Nu ține nici scuza cu viitoarea apariție a celui de-al doilea act, care va completa povestea. Spre comparație, primul episod din Broken Sword 5: The Serpent’s Curse (joc ce la rândul său este programat pentru o lansare în două capitole) poate fi terminat în aproximativ 8 ore.

Așadar, chiar dacă articolul începuse într-o notă pozitivă, verdictul final în legătură cu Broken Age nu este atât de roz: Tim Schafer impresionează din nou cu un univers și o atmosferă demne de ceea ce însemnau jocurile adventure pe vremuri, însă calcă strâmb în ceea ce privește puzzle-urile și nivelul de dificultate aproape inexistent. As sugera să nu investiți încă în Broken Age și să așteptați fie lansarea celui de-al doilea act, fie o reducere de preț semnificativă.