Close to the Sun Review: imitație de BioShock
Fără îndoială, primul BioShock a fost un joc deosebit de important, influența sa făcându-se simțită și acum, la aproape 12 ani de la apariție. Iar cei de la studioul italian Storm in a Teacup sunt probabil mari fani ai jocului produs de Kev Levine și Irrational Games, noua lor creație – proaspăt lansatul Close to the Sun – putând fi asemănată, din multe puncte de vedere, cu titlul publicat de Take-Two Interactive în 2007.
În primul rând, este vorba despre poveste: în timp ce în BioShock aveam de-a face cu personajul fictiv Andrew Ryan care construia Rapture, o citadelă subacvatică multilateral dezvoltată, în Close to the Sun acțiunea are loc pe Helios, o ambarcațiune gigantică folosită drept centru de operațiuni de nimeni altul decât savantul Nikola Tesla. Și, la fel ca în cazul lui Ryan, care s-a înconjurat în Rapture de minți luminate din mai toate domeniile, și acest Tesla imaginar și-a făcut un scop în viața din recrutarea celor mai sclipitori oameni de știință pe Helios. Iar în timp ce Ryan avea de furcă cu Frank Fontaine, Tesla are ceva de împărțit cu Thomas Edison și spionii acestuia.
În tot acest context aproape copiat la xerox, jucătorii intră în pielea jurnalistei Rose Archer, invitată pe Helios chiar de către sora sa, Ada Archer, una dintre cele mai apreciate cercetătoare de pe nava-mamut condusă de Tesla. Ajunsă pe vapor, Rose îl găsește curprins de un haos total, puținii supraviețuitori rămași fiind vânați și uciși de o forță misterioasă. Lăsând la o parte asemănările evidente cu BioShock, intriga din Close to the Sun pare interesantă, cel puțin la prima vedere. Din păcate, povestea se dovedește a fi de o simplitate supărătoare, în ciuda așa-ziselor răsturnări de situație și a personajelor misterioase pe care producătorii au încercat să le introducă în ecuație. Își fac apariția și inconsistențe narative, anumite semne de întrebare ivite pe parcurs neprimind răspunsuri pe parcursul celor aproximativ cinci ore necesare pentru a duce povestea la bun sfârșit.
Și este păcat, pentru că, pentru un astfel de joc, povestea ar trebui să primeze, în condițiile în care gameplay-ul nu excelează. În timp ce BioShock era un shooter in adevărata putere a cuvântului, cu o selecție bogată de arme și abilități speciale (plasmide), Close to the Sun se limiteaza la genul „walking simulator”, cu anumite momente în care protagonista este nevoită să rezolve unele puzzle-uri pentru a progresa. Și nu vă închipuiți că aceste puzzle-uri sunt dificile, din contră, majoritatea acestor „piedici” se pot rezolva prin simpla acționare a unui buton sau găsirea combinațiilor „secrete” ce permit deschiderea anumitor uși.
De asemenea, în câteva momente mai tensionate, în Close to the Sun veți avea ocazia să luați parte și la niste urmăriri în viteză, în care jucătorii trebuie să o ghideze pe protagonistă pentru a scăpa de urmăritorii ei misterioși. Acestea nu sunt însă prea bine puse la punct, fiind pus un accent destul de mare pe conceptul de „trial and error” în detrimentul unei abordări ceva mai intuitive. De asemenea, scurta aventură la bordul navei Helios mai poate fi prelungită un pic dacă stați și căutați documentele colecționabile tematice, răspândite prin fiecare dintre cele zece capitole ale jocului (spre exemplu, în laboratoarele ambarcațiunii veți găsi scheme ale invențiilor lui Tesla, în sala motoarelor rapoarte ale inspecțiilor tehnice, iar în teatrul navei afișe cu diferiți artiști etc.).
Close to the Sun excelează însă când vine vorba de prezentarea grafică și, în special, în privința stilului artistic ce definește fiecare locație de pe Helios pe care avem ocazia să o vizităm, jocul fiind construit cu ajutorul Unreal Engine 4. Din păcate, când vine vorba de grafică, există și o serie de minusuri: modelele personajelor umane sunt cu mult sub nivelul mediilor înconjurătoare și nici animațiile acestora nu excelează. Nici optimizarea nu este tocmai exemplară, făcându-și apariția momente în care framerate-ul scade vizibil și deranjant, chiar și atunci când folosiți o placă video de cea mai nouă generație, cum ar fi un GeForce RTX 2080 Ti. Totuși, ritmul mai degrabă lent al jocului, orientat către explorare, diminuează impactul negativ al acestor fluctuații de performanță.
În privința porțiunii audio a jocului, se fac remarcate vocile personajelor, deși nu într-o manieră neapărat entuziasmantă. Prestația actorilor este decentă, însă oarecum deranjanta în anumite privințe (vocea lui Tesla este definiția stereotipului), marea problemă fiind însă legată de mixarea acestora, de multe ori dialogurile fiind acoperite de efectele sonore de ambianță. Un alt aspect mai puțin plăcut (cel puțin pentru o anumită categorie de public) este disponibilitatea exclusivă a lui Close to the Sun prin intermediul controversatului serviciu Epic Games Store.
Fanii BioShock pot da o șansă aventurii din Close to the Sun, studioul Storm in a Teacup încercând să abordeze o formulă oarecum similară, chiar dacă mult mai limitată ca „mijloace de exprimare”. În ciuda aspectului grafic încântător pe alocuri, durata de joc relativ scurtă, dar și povestea oarecum stângace ne impiedică să vă recomandăm Close to the Sun, mai ales la prețul său actual. Totuși, în cadrul unei campanii de reduceri mai serioase, jocul celor de la Storm in a Teacup ar merita băgat în seamă.