Celor de la Activision le pot fi imputate multe, însă nimeni nu îi poate acuza că nu se pricep la „făcut bani”. Seria Call of Duty, după atât de mult timp, se menține, an de an, în vârful topurilor de vânzări, iar publisher-ul a știut mereu să se adapteze cerințelor publicului, lansând numeroase trenduri (și apoi, îngropându-le, unde a fost cazul), precum jucăriile ce puteau fi „citite” și importate în titlurile Skylanders, „instrumentele muzicale” din plastic (vezi Guitar Hero) sau tot felul de jocuri licențiate. De câțiva ani, Activision a descoperit o nouă astfel de sursă de venit: nostalgia. Astfel, amintirile plăcute ale oamenilor ajunși deja la maturitate au jucat un rol crucial în revitalizarea unor serii precum Crash Bandicoot și Spyro The Dragon, readuse în atenția publicului prin lansarea unor colecții de remake-uri.
Iar după aparițiile succesive ale Crash Bandicoot N.Sane Trilogy și Spyro Reignited Trilogy, lumea se întreba ce alt joc vechi din portofoliul de licențe al Activision va beneficia de acest tratament de „întinerire”. Răspunsul a venit, într-o manieră oarecum logică, tot din partea moștenirii lăsate de faimosul studio Naughty Dog pe prima generație de console PlayStation: Crash Team Racing.
Astfel, simpaticul kart racer cu Crash Bandicoot și prietenii săi (acuzat, la acea vreme, că ar copia Mario Kart) a fost refăcut în totalitate de studionul Beenox și lansat pentru consolele actuale. Se ridică însă Crash Team Racing: Nitro-Fueled la înălțimea ilustrului său predecesor? Dar la nivelul de pretenții caracteristice unui joc modern? Vom afla în cele ce urmează.
La un prim contact, Crash Team Racing: Nitro-Fueled pare să fie exact ceea ce producătorii și-au propus să realizeze: un joc de curse arcade cu kart-uri, cu aspect colorat de desen animat, în care piloții sunt interpretați de simpaticele personaje din universul Crash Bandicoot. Cu alte cuvinte, un joc cât se poate de potrivit pentru gamerii de vârste mai fragede, dar și pentru veteranii care vor să se distreze amintindu-și de vremurile când, la rândul lor, erau copii.
După câteva curse însă, realizezi că impresia inițială lăsată de CTR Nitro-Fueled poate fi înșelătoare. În primul rând, orice nivel de dificultate a jocului peste Easy se dovedește a fi neașteptat de anevoios, fiind necesară stăpânirea minuțioasă a numeroase mecanici nu atât de evidente, precum drifting-ul (ce poate rezulta în boost-uri de viteză temporare), săritul, modul de funcționare a power-up-urilor și multe altele.
Poate cele mai neintuitive rămân drift-ul și activarea boost-ului la momentul oportun, care pur și simplu nu funcționeaza când și așa cum te-ai aștepta. În ciuda introducerii unei sumedenii de indicii vizuale, plecând de la mai multe tipuri de reprezentări pe HUD și ajungând până la flăcări sau fum redat în vecinatatea roților și țevilor de eșapament ale kart-urilor, boost-ul pur și simplu nu „răspunde” într-un mod intuitiv, iar drift-ul se dovedește, de multe ori, mai incomod și ineficient decât viratul tradițional. Nici nu mai intrăm în detalii referitoare la faptul că mașinuțele pot sări, mișcare vitală pentru a evita proiectile, pentru a scăpa de unele item-uri cu efect negativ sau pentru dobândirea de boost suplimentar.
Pur și simplu este mult prea greu pentru un copil să stăpânească toate aceste detalii fine, iar singura metodă prin care cei mici se pot bucura de joc este prin coborârea nivelului de dificultate pe Easy. Aici, însă, se cade în cealaltă extrema, jocul devenind absolut banal, tot ceea ce trebuie să faci pentru a câștiga cursă după cursă fiind să mergi înainte pe traseu, fără să-ți pese prea mult de power-up-uri, scurtături sau adversari.
Astfel, poți duce la bun sfârșit campania single player din Crash Team Racing: Nitro-Fueled – Adventure Mode-ul – în aproximativ trei ore. Ce-i drept, pe lângă cursele normale și bătăliile cu boșii, acest mod mai oferă și o serie de challenge-uri sau probe contra cronometru, care îți vor mânca ceva mai mult timp, fiind însă opționale. Față de jocul original din 1999, în cadrul Adventure Mode-ului din Nitro-Fueled poți alege să-ți schimbi personajul când dorești (fiecare având alte caracteristici de bază, precum viteza, accelerația, eficiența în viraje etc.) și îți poți personaliza kart-ul cu tot felul de elemente decorative, pe care le deblochezi după fiecare cursă câștigată.
Alternativ, poți cumpăra alte astfel de elemente cosmetice din magazinul in-game numit Pit Stop, sau poți debloca alte personaje, folosind bănuții primiți după completarea fiecărei curse. Din fericire, în acest moment nu se pot cheltui bani reali în acest Pit Stop, însă cine știe ce ne rezervă viitorul? Nu ar fi pentru prima dată când Activision ar introduce o astfel de opțiune de monetizare la ceva vreme după apariția inițială a jocului.
Surprizele plăcute vin însă din partea altor moduri de joc, unde descoperi elemente neincluse în Adventure Mode, cum ar fi un set complet diferit de circuite sau arene multiplayer, cum ar fi cele preluate din Crash Nitro Kart de pe PS2, la rândul lor complet remasterizate cu ajutorul tehnologiei moderne. Toate acestea pot fi încercate și în cadrul multiplayer-ului local, unde până la patru jucători se pot întrece pe aceeași consolă.
Mai mult, versiunea de PlayStation 4 include și o serie de bonusuri, precum skin-uri retro sau un circuit suplimentar, însă acestea parcă nu sunt suficiente pentru a te determina să cumperi o ediție sau alta a jocului (în cazul în care deții mai multe console). Crash Team Racing: Nitro-Fueled include și multiplayer online, însă în perioada noastră de testare (premergătoare lansării oficiale), acesta nu era foarte populat. Probabil că, între timp, acest inconvenient a fost remediat.
Ce rămâne deranjant este însă controlul, nu neapărat ca mod în care mașinuțele răspund la comenzi, ci din cauza dispunerii acțiunilor pe butoanele controllerelor: jocul pune la dispoziție două scheme de control, însă nici una nu utilizează obișnuita combinație R2/L2 pentru accelerație/frână. Mai mult, una dintre ele te forțează să iei degetul de pe butonul de accelerație (X) pentru a acționa power-up-urile (O), în afara optării pentru unul dintre cele două preset-uri implicite neexistând vreo altă opțiune de a personaliza controlul. Deranjanta este și folosirea acelorași butoane pentru sărituri și drifting, personajele țopâind ca nebunele atunci când tu doar vrei să inițiezi un drift pentru a face boost.
Tot la capitolul bilelor negre putem include și framerate-ul din CTR Nitro-Fueled, blocat la 30 de cadre pe secundă, indiferent de consola folosită sau modelul acesteia. Într-adevăr, aspectul grafic este ceva mai îngrijit decât în alte joculețe arcade de acest gen, însă nu suficient încât să justifice lipsa unei opțiuni de 60fps, măcar pe modelele PS4 Pro și Xbox One X. Cu alte cuvinte, dacă un joc precum Forza Horizon 4 poate rula la 60 de cadre pe secundă pe o consolă Xbox One X, atunci și un titlu mult mai simplu, precum este CTR, ar trebui să o facă. Măcar framerate-ul de 30fps este constant în 99% din timp, existând însă și mici scăderi atunci când pe ecran apar mai multe explozii sau efecte speciale.
Până la urmă, Crash Team Racing: Nitro-Fueled rămâne un joc arcade drăguț, „fun” într-o anumită măsură, însă mult mai tehnic și dificil pentru copii decât ar fi cazul. Poate că Activision ar fi trebuit să le ofere mai mult răgaz celor de la Beenox, pentru a echilibra mai bine nivelurile de dificultate și pentru a optimiza jocul așa cum se cuvine, redarea la 60 de cadre pe secundă fiind vitală pentru o experiență arcade autentică.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER