A mai rămas aproximativ o lună până la apariția unuia dintre cele mai așteptate jocuri, care în pofida apartenenței de o nișă neîndurătoare, a reușit să se transforme într-un adevărat titlu AAA. Dark Souls III poartă cu el moștenirea bogată a unei serii care a fermecat jucătorii prin faptul că nu i-a menajat, ci dimpotrivă, i-a „torturat” cu un nivel de dificultate frustrant, cu locuri ascunse și secrete greu accesibile, cu unele dinte cele mai memorabile confruntări cu boșii de nivel și cu nenumărate ore de distracție la limita masochismului.
La sfârșitul lunii trecute am fost printre norocoșii aleși să petreacă niște ore cu o versiune specială a jocului, menită să ne facă o idee despre ce ne așteaptă. Și spun specială, pentru că nivelul de dificultate a fost ușor redus, cel mai probabil pentru a nu-i frustra pe jurnaliști până în punctul în care să le scape niște cuvinte nu tocmai sacre pe băncile bisericii.
Pentru evenimentul organizat la Hamburg, reprezentanții Bandai Namco Entertainment au ales o locație cu adevărat neortodoxă: o biserică luterană din inima orașului. Vremea mohorâtă, tipică pentru iarna așezărilor de pe malul Elbei, turnul bisericii care se întindea spre cer aidoma Coloanei infinitului, uriașa intrare de metal și focul care dansa în torțele de la intrare sugerau începutul unui RPG în dulcele stil clasic. Înăuntru am fost întâmpinați de o cortină din spatele căruia ieșea fum, prevestind ultimele pregătiri pentru primirea oaspeților.
Înainte de a trece de antecameră, am avut ocazia de a arunca un ochi critic asupra edițiilor de colecție, expuse într-o vitrină în jurul cărora s-au adunat invitații de parcă s-ar fi holbat la moaștele aflate în turul bisericilor din Europa. Pe lângă ediția Prestige, realizată într-o cantitate limitată, a cărui statuie este una dintre cele mai bine realizate pe care le-am putut vedea vreodată, am putut să ne convingem că nici ediția Collector”s nu arată deloc rău.
După ridicarea cortinei jurnaliștii sunt invitați să avanseze pe un culoar mărginit în stânga și în dreapta de șiruri de bănci printre care se zăreau monitoare cu ecranul de start al jocului. Altarul a fost transformat într-o scenă învăluită de fum, în fața căreia s-a format un mic amfiteatru din băncile văzute mai devreme, care stau ca mărturie pentru vârsta respectabilă a bisericii. Întreaga scenă este dominată de o statuie în mărime naturală a personajului principal, gata să se lanseze în luptă, respectiv de un paloș gigantic, care nu poate fi ridicat de orice muritor. Melodia divină provenită din orga din spatele încăperii întoarce involuntar capetele audienței, care în loc de tavanul bisericii descoperă un cer schimbător, învolburat de un dans magic al luminilor diafane – un rezultat a tehnologiei moderne de proiecție.
Atmosfera a fost creată, oamenii au fost învăluiți de vraja tipică jocurilor RPG, este momentul să intre și creatorul seriei – Hidetaka Miyazaki. Pe scenă apare un domn elegant și reținut, care pare mai potrivit să te invite la turul unui fabrici japoneze, decât să-ți spună o poveste horror de inspirație medievală. Creatorul seriilor Dark Souls, Demon’s Souls și Bloodborne a parcurs o carieră impresionantă în industria de jocuri, ajungând președintele companiei From Software, al cărei nume a devenit sinonim cu jocurile gothic horror. Încă de la începutul prezentării este precizat că Dark Souls III va oferi provocări pe măsura seriei, incluzând nu doar unii dintre cei mai dificili oponenți, dar și provocări pe măsura gloriei pe care jucătorii o caută.
Astfel, speranțele celor care se așteptau la o abordare mai modernă și mai permisivă sunt zdrobite fără echivoc. Din nou, pe lângă campania single player, jocul va putea fi încercat și în multiplayer, limita jucătorilor fiind crescută la șase. Povestea jocului, fără să oferim prea multe detalii, va gravita în jurul așa numiților „Unkindled”, care suferă de un blestem crunt: ei nu-și pot găsi pacea eternă, fiind condamnați să cutreiere pământul până nimeni nu-și mai amintește cine au fost. Jucătorul își va asuma rolul unuia dintre aceste suflete osândite, a căror căutare pentru Lords of Cinder se va transforma într-o vânătoare și o întrecere disperată de a lua locul acestora.
Întreaga temă a jocului, nu doar ca poveste, dar și ca gameplay, este depășirea dificultăților și obținerea victoriei pornind dintr-o poziție dezavantajată. Acest lucru se va face simțit în special în cadrul confruntărilor cu boșii de nivel care au fost distribuiți cu generozitate în joc: fiecare zonă a hărții va fi păzită de cel puțin un boss. Pentru a face confruntările mai distractive, producătorii au încercat să accelereze ritmul acestora și să le facă mai fluide. În plus, au introdus și o nouă mecanică de joc, care conferă fiecărui tip de armă o abilitate specială. Astfel, la complexitatea deja existentă conferită de clasele de personaje este adăugat și stratul tactic reprezentat de alegerea armei potrivite pentru stilul de joc al fiecăruia.
În joc vor exista zece clase, diferite din punct de vedere al abordării luptelor, unele fiind clar inspirate de Bloodborne, chiar dacă acesta nu face parte din serie. În finalul prezentării sunt menționate hărțile complexe și bogate în detalii, care oferă jucătorului impresia că explorează o lume gigantică plină de cotloane ascunse, care abia așteaptă să fie descoperite de cei mai curajoși. Locațiile de interior și exterior, superioare părților anterioare, reprezintă motivul invocat de producători de a dezvolta jocul doar pentru generația actuală de console și PC-uri, lăsând în urmă generația anterioară de platforme care nu mai puteau ține pasul.
După prezentare au urmat câteva ore de joc, deopotrivă frustrante și distractive, în care am putut încerca o felie din joc selectată special, în care să fie reprezentate elementele noi, fără să fie dezvăluite toate surprizele. Dark Souls III pare un joc nou, dar și bine cunoscut, în același timp. Influențele din Bloodborne sunt de netăgăduit și sunt trădate de asemănări prea evidente dintre Hemwick Charnel Lane și Undead Settlement. Se vede că ambele proiecte au fost apropiate de sufletul lui Miyazaki și nu a putut să le delimiteze chiar atât de clar precum și-ar fi dorit.
Dark Souls III a rămas o provocare, chiar și în cadrul acestei versiuni speciale, majoritatea participanților învingându-l pe cel de-al doilea boss, dar foarte puțini apucând să-l salute măcar pe al treilea. Abilitățile Weapon Arts modifică felul în care abordezi o anumită clasă și aduc un nou strat tactic: trebuie să le pregătești din timp și să calculezi dacă merită riscul implicat în folosirea acestui skill cu rezultate devastatoare, dar care te poate expune la pericol prea mult timp. Fără să intrăm pe tărâmul spoilerelor, putem confirma că Dark Souls III a evoluat foarte mult din punct de vedere grafic față de ce arătaseră producătorii în trecut. Nivelurile deosebit de bogate în detalii, culorile vii și diferitele medii, fiecare cu elementele sale specifice, ușor de recunoscut, fac din a treia parte cel mai impresionant joc al seriei (cel puțin din punct de vedere vizual).
Pornind din Cemetery of Ash, de-a lungul drumului până la familiarele ziduri ale Lothric-ului am putut parcurge un fel de tutorial alegând oricare dintre cele zece clase disponibile la începutul jocului: Knight, Mercenary, Warrior, Herald, Thief, Assassin, Sorcerer, Pyromancer, Cleric sau Deprived. Primul boss, Gundyr, a fost conceput în mod evident pentru ca toți cei invitați să treacă de el relativ ușor (unii din prima, alții după patru sau cinci încercări eșuate). După ajungerea în Firelink Shrine, care servește ca un fel de centru în care se pot achiziționa arme noi sau se pot îmbunătăți diferitele abilități ale personajului, Dark Souls III s-a trezit cu adevărat la viață și s-a transformat în coșmarul îndrăgit de mulți, în care și cea mai mică greșeală te costă viața.
La finalul evenimentului ne-am simțit deopotrivă intrigați de noutăți, dar și împăcați că elementele care au adus succesul seriei au fost lăsate intacte. Unii deja speculează viitorul seriei, dar în urma acestei experiențe putem spune că producătorii ascund mai multe surprize și lucrurile se vor clarifica abia după apariția jocului.
Nu ne hazardăm la a face predicții, dar, pe baza a ceea ce am văzut, Dark Souls III pare cea mai bine închegată parte a seriei, cu destule elemente noi încât să nu pară prăfuit sau obosit, dar, în același timp, fidel moștenirii construite de episoadele anterioare. Influențele pronunțate din Bloodborne nu sunt deloc un lucru rău, ajutând la diversificarea mediului din joc. Un lucru este însă cert: ne pregătim să murim în aprilie în Dark Souls III (și vom repeta la nesfârșit această „ispravă” în joc) și abia așteptăm să ne confruntăm cu Lords of Cinder.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER