Deus Ex: Human Revolution Review: Revoluția în direct

Dați-mi două minute să-mi trag sufletul… Tocmai m-am ridicat de la calculator, după un maraton de aproximativ zece ore de Deus Ex: Human Revolution. Dacă, până la apariția jocului pe piață, aveam anumite rezerve în privința abilității celor de la Eidos Montreal de a realiza o continuare demnă de renumele primului Deus Ex, după ce am petrecut zeci de ore în compania noului Human Revolution, aceste dubii s-au evaporat. Deus Ex: Human Revolution este probabil cel mai bun joc apărut în cursul acestui an și un candidat foarte serios la titlul de Game of The Year 2011.

Culmea e ca nu poți indica cu exactitate care este cea mai reușită componentă a lui Deus Ex: Human Revolution, calitatea indiscutabilă a jocului fiind mai degrabă un rezultat al melanjului de idei și mecanici de joc inspirate, gândite de echipa Eidos Montreal. Acțiunea din Human Revolution se petrece înainte de evenimentele din primul joc al seriei, în anul 2027. Omenirea oscilează încă între avantajele și pericolele aduse de implanturile cibernetice, transformate dintr-un simplu ajutor pentru persoanele cu dizabilități locomotorii în adevărate componente de lux, superioare din punctul de vedere al funcționalității față de membrele naturale, dar și cu un preț pe măsură.

Jucătorul intră în pielea lui Adam Jensen, șeful securității din cadrul companiei Sarif Industries, unul dintre liderii mondiali în domeniul fabricării și comercializării acestui tip de implanturi. Compania, ai cărei cercetători se aflau în pragul unei descoperiri epocale, este atacată de un grup de mercenari, Jensen fiind grav rănit. În încercarea de a afla cine se ascunde în spatele acestui atac, Jensen este salvat de la moarte prin intermediul implanturilor, și, după șase luni de zile, trimis în căutarea vinovaților.

De aici începe o aventură de proporții, care-i va purta pașii eroului principal prin numeroase locații de pe glob, cum ar fi Detroit, Heng Sha (o insulă din zona Shanghai, China), Montreal, Singapore etc. Per total, povestea lui Deus Ex: Human Revolution nu este chiar revoluționară, încandrându-se destul de bine în stereotipurile genului SF, însă reușește să mențină viu interesul jucătorilor pe tot parcursul campaniei, care poate dura și peste 30 de ore de joc.

Momentele previzibile ale poveștii sunt însă compensate cu vârf și indesat de bogăția gameplay-ului din Deus Ex: Human Revolution și libertatea de mișcare și alegere pe care echipa producătoare a ales sa o pună la dispoziția jucătorilor. Orașele din Human Revolution sunt gândite ca niște niveluri HUB, în care eroul se poate plimba nestingherit, poate purta conversații cu NPC-urile, poate alege să rezolve quest-uri secundare pentru aceștia sau, alternativ, le poate pur și simplu ignora, concentrându-se pe firul principal al poveștii.

Din cadrul acestor HUB-uri pot fi accesate hărți mai mici, cum ar fi secția de Poliție din Detroit, în care are loc, de cele mai multe ori, acțiunea propriu-zisă. Însă și aceasta variază în funcție de stilul de joc al fiecăruia: unii nu vor sta la discuții și vor apela la armele din inventar pentru a reduce la tăcere inamici și prieteni, în speranța că vor găsi mult dorita soluție a quest-ului; alții vor alege să se furișeze și să apeleze la manevre silențioase de incapacitare a adversarilor, preferând stealth-ul și cover-ul în detrimentul armelor de foc; diplomații pot apela la alt tip de confruntări, cele verbale, în care o replică bine plasată (sau niște feromoni, în cazuri extreme) valorează mai mult decât 1000 de gloanțe. Dialogurile sunt bine scrise, iar interpretarea actorilor ce dau viață personajelor (în special cea a lui Elias Toufexis în rolul lui Adam Jensen) este ireproșabilă.

Varietatea este cuvântul de ordine și atunci când vine vorba de modul în care a fost realizat design-ul nivelurilor din joc. Probabil pentru a face în ciudă titlurilor liniare din ziua de azi, echipa de la Eidos Montreal a gândit fiecare hartă din Human Revolution cu mai multe „căi de acces” către același obiectiv. Jucătorii pot alege drumul cel mai scurt, de obicei împânzit de inamici sau sisteme de securitate, se pot furișa prin rețelele de aerisire ale clădirilor sau pot hack-ui diferite uși sau computere, ce, la rândul lor, pot ascunde noi zone de explorat. Despre mini-game-ul de hacking am discutat și în preview-ul lui Deus Ex: Human Revolution, dificultatea puzzle-urilor ce trebuie rezolvate evoluând totuși pe măsură ce jucătorul avansează în poveste, fără ca acestea să devină plictisitoare sau enervante.

Fiecare acțiune (quest rezolvat, explorarea de zone, citirea de cărți etc.) aduce puncte de experiență suplimentare, care, la anumite intervale, duc la primirea unui praxis point. Cu ajutorul acestor puncte, jucătorul poate alege ce caracteristici ale lui Jensen trebuie îmbunătățite: se pot investi praxis points în stealth, în hacking, în abilități suplimentare pentru anumite părți ale corpului lui Adam (picioare, coloană vertebrală, ochi, brațe etc.). Bineînțeles, alegerile făcute pot influența desfășurarea ulterioară a jocului, oferind acces către noi metode de explorare a nivelurilor.

Numeroasele abordări în ceea ce privește gameplay-ul sporesc și factorul de rejucabilitate a lui Deus Ex: Human Revolution. Nu o dată apar întrebari de genul „ce-ar fi dacă?…”, ale căror răspunsuri pot fi aflate reluând jocul cu un alt stil de gameplay (sau încărcând o anumită salvare, când vine vorba de luarea unei decizii ce urmează sa afecteze desfășurarea poveștii). Din păcate, reluarea jocului de la zero, deși poate aduce lucruri noi din punctul de vedere al experienței de gameplay, nu afectează într-un mod semnificativ firul principal al evenimentelor.

Există anumite variațiuni în modul în care curge povestea, însă, indiferent de abordarea aleasă, primești mereu aceleași quest-uri secundare, și, deși există mai multe moduri în care jocul poate fi încheiat, finalul nu diferă în funcție de alegerile făcute pe parcursul poveștii din Deus Ex: Human Revolution. Ar fi fost mai interesant dacă exista o anumită bază de date de quest-uri secundare, cu o alegere aleatorie a celor care își fac apariția pe parcursul unei parcurgeri a campaniei (ceva în stilul primului Diablo) sau momente în poveste capabile să altereze într-un mod semnificativ desfășurarea evenimentelor de la acel punct în continuare.

Sub forma sa actuală însă, reluarea jocului este mai degrabă o chestiune de orgoliu a jucătorului, care poate dorește să demonstreze că poate rezolva problemele și folosind alta abordare, și mai puțin o șansă suplimentară de a descoperi lucruri noi. Chiar și așa, Deus Ex: Human Revolution este un joc foarte lung pentru vremurile noastre, o explorare completă a unui singur oraș putând dura chiar și zece ore.

Tot la minusuri putem trece și secvențele obligatorii în care Adam este nevoit să înfrunte anumiți boși, în cadrul unor niveluri mult mai restrânse. Spre deosebire de ceilalți inamici din joc, care pot fi depășiți și prin mijloace non-letale, singura modalitate de a trece de acesti boși este uciderea lor, lucru care se poate dovedi destul de anevoios pentru un personaj dezvoltat pe latură stealth, fără prea multe posibilități de exprimare ofensive.

O altă plângere ar fi legată de anumite aspecte ale prezentării grafice a jocului. Mai exact, este vorba despre personajele din Human Revolution și expresivitatea fețelor acestora. Dialogurile constituie o parte importantă a jocului și o mimică realistă a figurilor personajelor intervievate ar fi fost mai mult decât utilă. Din păcate, animațiile și lipsync-ul acestor NPC-uri lasă de dorit, fiind de departe cea mai puțin finisată componentă a lui Deus Ex: Human Revolution. Deranjantă este și calitatea la care au fost codate secvențele cinematice ce marchează anumite puncte importante ale poveștii din Deus Ex: Human Revolution, diferența dintre claritatea jocului redat la rezoluția nativă a monitorului și aceste filme slab encodate fiind mai mult decât evidentă.

În rest, jocul se prezintă mulțumitor din punct de vedere grafic. Deus Ex: Human Revolution utilizează motorul grafic din ultimele titluri Tomb Raider, adaptat însă pentru nevoile unui titlu în care este folosită perspectiva first person (third person pentru cover). Nu putem spune că acesta este un punct forte al jocului, aportul părții tehnice fiind mai degrabă funcțional decât încântător pentru ochi. Totuși, stilul artistic compensează pentru aceste stângăcii tehnice, atmosfera creată fiind atât de imersivă, încât, după câteva ore de joc, reușește să facă uitate neajunsurile grafice sau lipsync-ul dezamăgitor.

O mare bilă albă merge către Nixxes Software, compania care s-a ocupat de portarea și adaptarea lui Deus Ex: Human Revolution pentru PC. Pur și simplu nu ai senzația că joci un titlu proiectat în faza inițială pentru console, ci mai degrabă invers. Lăsând la o parte grafica din versiunea de PC, evident superioară (cu suport DirectX 11), interfața a fost adaptată pentru mouse și tastatură, manevrarea obiectelor din inventar sau procesul de hacking fiind mult mai facile grație mouse-ului.

De asemenea, a fost o adevărată bucurie să descoperim în anul 2011, în care majoritatea jocurilor se bazează pe sisteme de checkpoint-uri, un titlu care-ți permite să salvezi oriunde și apoi să încarci jocul oricând dorești (ce-i drept, timpii de loading nu sunt tocmai scurți). Suportul DX11 se face simțit mai ales în privința opțiunilor de anti-aliasing puse la dispoziție, dar și grație posibilității de a porni efectul tessellation. Acesta rotunjește vizibil modelele mai colțuroase, conferind un aspect ceva mai natural anumitor personaje.

Totuși, aportul acestor opțiuni nu este indispensabil, diferențele vizuale aduse de efectele DX 11 fiind abia perceptibile. O altă veste bună este optimizarea impecabilă a versiunii de PC a jocului, Deus Ex: Human Revolution rulând fără nicio problemă, cu toate opțiunile grafice împinse la maximum, și pe plăci video sau procesoare ceva mai vechi (Q6600 și Radeon 4870, spre exemplu).

Până la urmă însă, neajunsurile lui Human Revolution pălesc în comparație cu punctele sale pozitive, Deus Ex: Human Revolution încadrându-se în acea categorie de jocuri pe care rareori ai ocazia să le mai vezi în zilele noastre. Human Revolution este un joc deștept, o experiență ludică pe cât de variată, pe atât de satisfăcătoare și un demn urmaș al primului joc al seriei. Atât echipa de la Eidos Montreal merită felicitări pentru această realizare, cât și publisherul Square Enix, care a acordat timp și fonduri suficiente producătorilor, fără a forța o lansare grabită, ce ar fi putut afecta în mod negativ calitatea produsului final. Personal, deja pun banii deoparte pentru viitoarele pachete DLC dedicate lui Deus: Human Revolution, care sper să nu se lase așteptate prea mult timp…