Diablo (GOG.com) Review: bătrânețe, haine grele
Diablo nu cred că mai are nevoie de nicio introducere, fiind jocul responsabil pentru revitalizarea genului RPG în anii ”90, remodelându-l într-o manieră ce și-a lăsat amprenta asupra a generațiilor de titluri ce au urmat. A fost jocul care a dat naștere la două continuări extrem de populare și unui serviciu de multiplayer online – Battle.net – care s-a dezvoltat de-a lungul timpului, devenind principala platformă de distribuție a celor de la Blizzard Entertainment.
În aceste condiții, este de neînțeles cum acest joc de-a dreptul legendar, primul Diablo, nu mai era oferit de Blizzard prin niciunul dintre canalele sale oficiale de distribuție. Pe principiul „mai bine mai târziu decât niciodată”, publisher-ul a realizat această scăpare, apelând la cei de la GOG.com (Good Old Games) pentru a adapta și relansa Diablo pentru sistemele moderne și publicul din ziua de astăzi. Astfel, după un timp de așteptare mult prea mare, acest veritabil clasic poate fi achiziționat în sfârșit, în mod oficial, de pe GOG.com, la un preț modic de 8,89€.
Ce primiți însă pentru acești bani? Față de alte titluri mai vechi, livrate în forma lor inițială (eventual doar acompaniate de DOSBox pentru a rula pe sistemele de operare contemporane), GOG a facut eforturi suplimentare cu această adaptare pentru Diablo, oferind în pachet două opțiuni separate de a aborda jocul: o ediție revizuită, adaptată din anumite puncte de vedere cerințelor moderne, precum și versiunea clasică, inițială, cu toate bunele și relele cauzate de vârsta sa înaintată (aceasta din urmă încă oferă suport pentru multiplayer online via Battle.net!).
Retușul grafic din versiunea modernizată a jocului este, din păcate, foarte subtil, având mai degrabă un rol funcțional decât estetic. Mai exact, permite activarea unor opțiuni de filtrare și upscaling mai avansate (rezoluția nativă fiind 640×480), precum și scaling-ul jocului către rezoluții moderne, în moduri de afișare windowed sau Full Screen.
În ciuda prezenței tuturor rezoluțiilor posibile și imposibile în proaspăt adăugata aplicație de configurare video, modificările aplicate de GOG nu oferă suport și pentru afișarea widescreen a jocului atunci când sunt folosite aspect ratios de 16:9 sau 21:9, veteranul Diablo folosind în continuare același ratio 4:3 îmbătrânit și complet depășit. Măcar, atunci când sunt folosite rezoluții mai mari, upscaling-ul este realizat corect, fiind păstrate proporțiile, cu bare negre adăugate în laterale (toate imaginile din cadrul acestui articol au fost realizate în rezoluția clasică 1920×1080).
Un alt neajuns vizual pe care o astfel de relansare a jocului ar fi putut-o rezolva este limitarea framerate-ului la 20 de cadre pe secundă, prezentă și în versiunea originală de Diablo, lansată acum mai bine de două decenii. Nu vă faceți griji, jocul nu va sacada, fiind conceput încă din start pentru a rula la acest framerate aparte. Totuși, veți sesiza imediat mișcarea „în trepte” a cursorului de mouse, care, deși tolerabilă, rămâne deranjantă. Ca punct pozitiv, versiunea „retușată” de către GOG oferă suport pentru overlay-ul din clientul GOG Galaxy sau chiar pentru cel al NVIDIA.
În mod normal, poate că nici nu aș fi pus problema îmbunătățirii acestor aspecte: cine știe de când datează sursele acestui joc sau dacă cei de la GOG.com sau chiar cei de la Blizzard mai au acces la ele (Diablo și Diablo II au fost realizate de fosta echipă de la Blizzard North, care nu mai există în acest moment).
Totuși, în condițiile în care echipele de fani deja au disponibile mod-uri pentru Diablo (precum este Belzebub, disponibil aici), care corectează aceste neajunsuri, adăugând suport real (fără upscale) și pentru rezoluțiile wide și ultra-wide, dar și pentru framerate de 60fps, acest gen de lipsuri nu mai pot fi trecute cu vederea atât de ușor. Este păcat că nici Blizzard și nici GOG nu au fost dispuși să facă acest pas suplimentar, mulțumindu-se, până la urmă, cu o banală adaptare a vechiului joc.
Din fericire, bătrânul Diablo rămâne, chiar și astăzi, la fel de jucabil și atractiv precum era și acum mai bine de douăzeci de ani. În ciuda aspectului grafic învechit, atmosfera apăsătoare, stilul artistic matur și întunecat, gameplay-ul revoluționar și vocile neașteptat de bine interpretate (cel puțin pentru acele vremuri) și, nu în ultimul rând, muzica superbă justifică pe deplin investiția, mai ales dacă nu dețineți deja vreo ediție anterioară a jocului.
Din versiunea oferită de GOG lipsește și expansion-ul Hellfire pentru Diablo, această omisiune fiind însă mult mai ușor de justificat: Hellfire nu a fost realizat de Blizzard, ci de Synergistic Software și Sierra, iar elementele adăugate nu au fost tocmai gustate de fanii jocului original. Așadar, Diablo-ul oferit acum prin GOG.com reprezintă exact experiența originală, nealterată și viziunea inițială a celor de la Blizzard, care, în ciuda vârstei sale înaintate, a reușit să mă țină din nou lipit de monitorul PC-ului pentru ore bune. Și asta în condițiile în care, pe PlayStation 4, Sekiro: Shadows Die Twice mă aștepta răbdător.