Duke Nukem Forever Hands-On Preview

Nu credeam că o să mai ajung vreodată să rostesc următoarea
afirmație: „Azi am jucat Duke Nukem Forever!”.
După mai bine de un deceniu de așteptări, după 14 ani de
amânări și modificări de motoare grafice, după o anulare
și o revenire la viață, astăzi, 3 iunie 2011, am avut ocazia în
sfârșit să încerc pe propria-mi piele Duke Nukem Forever,
prin intermediul versiunii demonstrative lansate exclusiv
pentru membrii Duke Nukem First Access Club (în care s-a
putut intra fie precomandând jocul de la un retailer partener, fie
achiziționând versiunea Game of The Year a lui Borderlands).

În primul rând, trebuie menționat că am avut de-a face cu
versiunea demo pentru PC, cea mai avansată din
punct de vedere tehnologic dintre toate trei (PC, Xbox 360 și
PlayStation 3). La pornirea acesteia, ești întâmpinat de un scurt
filmuleț care prezintă toate companiile implicate în longevivul
proces de producție al jocului: 3D Realms (autorii
inițiali), Tryptich Games (particica din 3D Realms
care a continuat lucrul la joc, după ce compania-mamă a fost
nevoită să concedieze echipa producătoare), Piranha
Games (multiplayer și portare pe console), Gearbox
Software (compania care a cumpărat marca Duke Nukem și a
facilitat ducerea la bun sfârșit a jocului) și 2K
Games (publisher-ul Duke Nukem Forever).

Înainte de accesarea meniului principal, se derulează o secvență
cinematică, cu tot felul de momente din jocul precedent al seriei
(Duke Nukem 3D), sumarizate sub forma unei benzi
desenate în mișcare. Aceasta în mod sigur va așterne un
zâmbet pe fețele veteranilor seriei. Meniul principal
beneficiază de o estetică plăcută, prezentând întreaga
suită de opțiuni pe care le-am aștepta de la un joc de PC.
Se pot seta tastele, se poate modifica senzitivitatea mouse-ului
(vă recomand să scădeți „precizia” acestuia pentru a diminua
posibilul lag care ar putea apărea) și se pot altera setările
grafice (după cum puteți vedea și în imaginea de mai sus).

De altfel, pentru un joc care a stat în producție atâția ani,
Duke Nukem Forever arată suprinzător de… bine. Nu
excelent, limitările motorului grafic sunt vizibile peste
tot, însă îndeajuns de bine pentru a nu îndepărta publicul
mai pretențios. În special efectele de post procesare
adaugă un aer de modernism aspectului grafic, fără acestea
experiența vizuală din Duke Nukem Forever nefiind atât de
atrăgătoare.

Conținutul demo-ului este identic cu ceea ce Gearbox a prezentat
în cadrul târgurilor și expozițiilor dedicate jocurilor video,
începând din toamna anului trecut și până în prezent. Sunt
oferite două niveluri, primul având loc pe stadionul care
ținea loc de nivel final în Duke Nukem 3D, iar al doilea în
mijlocul unui deșert, unde Duke are ocazia să conducă un
monster truck.

Primul nivel, cel din stadion, este în mod evident mai bine
lucrat, atât din punct de vedere grafic, cât și în ceea ce privește
interacțiunea cu mediul înconjurător. Duke poate
folosi toaletele, se poate spăla pe mâini la chiuvete, poate porni
sau opri dușurile din vestiar, poate arunca cu excremente pe pereți
(!!!) și poate chiar desena pe o tablă cu ajutorul unor
markere. Aici are loc și prima întâlnire cu soldații EDF,
care au replici amuzante, însă sunt total ineficienți împotriva
atacurilor extraterestre.

Astfel, Duke este nevoit să înfrunte de unul singur un
boss imens, folosind Devastatorul din
dotare (cea mai puternică armă din Duke 3D se întoarce și în
Forever). Duke nu mai beneficiază de o cantitate de sănătate
numerotată de la 0 la 100, precum în Duke 3D, energia acestuia
fiind acum reprezentată prin intermediul unei bare Ego,
care se umple automat dacă eroul găsește un loc ferit în
timpul unei lupte și staționează acolo câteva secunde.
Odată doborât, boss-ul trebuie ucis prin intermediul unei secvențe
de tip quick time event, în care jucătorul este
nevoit să apese frenetic o secvență de taste pentru a duce la capăt
lupta. Supriza vine imediat după terminarea acestei confruntări,
când se dovedește că tot ce am jucat până atunci nu era decât
un simplu joc video, pe care însuși Duke îl juca, în timp
ce două gemene îi ofereau… plăceri nebănuite.

Cel de-al doilea nivel din demo îl aruncă pe Duke la volanul
unui monster truck, prin deșert. După ce calcă câțiva porci și
evită o serie de bolovani imenși (a la Indiana Jones), mașina
rămâne fără benzină, Duke fiind nevoit sa parcurgă restul drumului
pe jos, în căutare de combustibil. Mediul de joc este aici
mult mai larg, Duke fiind atacat de numeroși porci dotați
cu diferite arme: shotgun, railgun, ripper, shrinker sau RPG.
Duke nu poate purta decât două arme în același
timp, fiind nevoit să aleagă cu atenție arsenalul cu care
vrea să abordeze situația.

Shotgunul a rămas aceeași armă letală când vine
vorba de țintele aflate în proximitatea personajului central, cu
ajutorul acestuia fiind posibilă retezarea membrelor
porcilor. Ripperul ține loc de
mitralieră, atât aspectul acestuia, cât și funcționalitatea fiind
aproape identice cu ce întâlneam în Duke Nukem 3D.
Shrinkerul poate micșora inamicii, Duke având apoi
posibilitatea să îi calce pentru a-i omorî rapid.
Totuși, arma este destul de înceată și nu este recomandată
împotriva grupurilor mari de inamici. Railgunul
este asemănător ca efect cu arma omonimă din seria Quake,
beneficiind de lunetă, proiectilul său având însă
posibilitatea de a trece prin pereți sau alte obiecte
solide. RPGul este clasicul lansator de
rachete, care are acum însă posibilitatea de a face lock-on
pe o anumită țintă, atunci când este folosit zoom-ul.
Această ultimă armă este necesară pentru a doborî un drop ship care
apare spre sfârșitul acestui nivel.

Pe lângă arsenalul clasic, Duke mai are la dispoziție și o serie
de item-uri care îi pot ușura sarcina. În acest al doilea nivel
poate fi găsit un holoduke, obiect capabil să
genereze o dublură a lui Duke care să atragă atenția monștrilor,
în timp ce personajul central devine invizibil. De
asemenea, nivelul este presărat cu pipe bombs, pe
care Duke le poate arunca și apoi detona când crede de cuviință. Nu
în ultimul rând, prin intermediul tastei F se poate
(dez)activa night vision-ul.

Acesta devine util în ultima parte a acestui nivel, care are loc
într-o mină părăsită, unde Duke este nevoit sa folosească
niște vagonete pentru a depăși anumite obstacole. Tot aici
apare și un inamic nou, un soi de gândac
supradimensionat, care atacă în grupuri. Aceștia sar
direct la gura lui Duke, în stilul extratereștrilor din filmele
Alien. Dacă un astfel de atac reușește, jucătorul este nevoit să
completeze un nou quick time event pentru a desprinde gândacul pe
de fața sa.

Într-un final, Duke face rost de benzina necesară pentru a-și
reporni monster truck-ul, nu înainte însă de a lua parte la
o sesiune mai lungă de călătorit în vagonet și
împroșcat monștrii cu plumb. Acțiunea în sine este destul de
satisfăcătoare, singura problema reală fiind limitarea de
două arme pe care Duke le poate cără în același timp. Nu o
dată va fi nevoie să se renunțe la o armă pentru o situație anume,
revenind apoi în același loc pentru a culege arma aruncată inițial.
Odată realimentat camionul, demo-ul ia sfârșit, jucătorul fiind
întâmpinat de un trailer care anunță lansarea versiunii finale a
jocului pe 10 iunie.

Nu am întâmpinat probleme în a rula Duke Nukem Forever cu
setările grafice împinse la maximum, framerate-ul
menținându-se constant la 60FPS (limitat cu v-sync on) pe tot
parcursul demo-ului. Totuși, au fost probleme când am încercat să
alegem rezoluții widescreen 16:9, atunci când două sau mai
multe display-uri erau conectate la placa video (am
folosit un Radeon 4870).

Așadar, deși oarecum învechit din punct de vedere grafic,
Duke Nukem Forever are în continuare acel farmec
aparte, pe care-l trăiești atunci când te reîntalnești,
după mulți ani, cu un bun prieten. Rămâne de văzut ce ne va rezerva
versiunea completă a jocului, demo-ul de 15-20 minute fiind
totuși mult prea scurt pentru a permite emiterea unui
verdict final.