Far Cry New Dawn Review: acum și cu elemente de RPG

În ultimii ani, mai toate titlurile celor de la Ubisoft au migrat către un „șablon” previzibil, din care nu lipsesc elemente-cheie precum mediul de joc open world, elementele de RPG din ce în ce mai prezente, actualizările dese de tip live service meninte să prelungească durata de viața a jocului etc. În aceste condiții, o serie precum Far Cry, deși a înglobat unele dintre aceste elemente, făcea oarecum notă discordantă față de restul creațiilor publisher-ului: propunea jocuri ceva mai lejere și permisive, progresul în cadrul acestora nefiind limitat de tot felul de praguri artificiale, dintre care unele menite să incurajeze microtranzacțiile.

Ei bine, noul Far Cry: New Dawn întrerupe această tradiție, adăugând, pentru prima oară în cadrul seriei, ușoare elemente de RPG, după cum le numesc producătorii. Înainte de a continua însă, vă recomand cu căldură să citiți și preview-ul nostru despre Far Cry: New Dawn, multe dintre caracteristicile noi ale jocului fiind descrise în detaliu în cadrul acelui articol.

Ce trebuie să știți este că acțiunea din New Dawn se petrece în același ținut Hope County din Far Cry 5, la 17 ani de la dezastrul nuclear ce a marcat sfârșitul acelui joc. Tărâmul este acum sub controlul The Highwaymen, o grupare violentă condusă de gemenele Mickey și Lou, iar jucătorul intră în pielea căpitanului responsabil cu securitatea lui Thomas Rush, o figură legendară a acelor vremuri, ce încearcă să elibereze ținutul de sub teroarea instaurată de cele două surori.

Nu vă așteptați la revelații narative de la Far Cry: New Dawn; nici măcar producătorii nu cred că și-au propus așa ceva. Ce reușește însă jocul celor de la Ubisoft Montreal, cel puțin pe plan narativ, este să ofere o motivație suficientă și satisfăcătoare pentru a explora această nouă variantă a ținutului Hope County: își fac apariția atât unele personaje eblematice din Far Cry 5, cum ar fi „părintele” Joseph Seed, precum și cele menite să descrețească frunțile, cum ar fi nelipsitul Hurk, dar și prezențe noi, realizate în spiritul seriei, suficient de bine creionate pentru a conferi credibilitate și personalitate proprie acestei noi povești.

După cum aminteam însă mai devreme, formula clasică de first person shooter open world folosită de precedentele titluri Far Cry este alterată prin introducerea mecanicilor de RPG, care, inevitabil, vor impune și anumite limitări. Cam toate elementele jocului, pornind de la arme, vehicule, inamici, facilități ce pot fi construite în propria bază sau dificultatea anumitor misiuni „beneficiază” acum de „niveluri”. Din fericire, acestea nu sunt numeroase, existând în general doar trei sau patru astfel de trepte, foarte ușor de înțeles: este recomandat să nu atacați inamici de un anumit nivel fără să aveți arme sau vehicule de același nivel sau să nu abordați misiuni dificile fără să vă echipați corespunzător cu echipament de un nivel similar.

Iar progresul pe parcursul acestor niveluri se face folosind resurse de mai multe tipuri, ce se regăsesc din belșug în lumea de joc. Excepție fac câteva materiale esențiale, precum etanolul (vital pentru upgrade-ul facilităților din propria bază) sau circuitele, despre care vom vorbi un pic mai târziu. Marele merit al lui Far Cry: New Dawn este că, în mare parte, reușește să se țină departe de pragurile artificiale pe care le aminteam mai devreme. Colectarea de resurse merge, în general, mână în mână cu progresul prin poveste, puține fiind momentele în care te simți cu adevărat limitat de „matematica” din spatele jocului.

Din păcate însă, aceste momente apar și afectează cursul acțiunii, jucătorul fiind din nou forțat să facă ceea ce vor producătorii și nu ceea ce și-ar dori el. Spre exemplu, anumite momente din joc se vor rezuma la asaltul outpost-urilor controlate de către Highwaymen în vederea obținerii etanolului necesar pentru completarea obiectivului principal. Și, cel puțin pe dificultate medie, fazele avansate ale jocului sunt marcate de numeroase confruntări cu așa-zișii inamici „elite” (de nivel 4), pe care, fără o armă de rang similar, nu ai nici o șansă să-i dobori. Indiferent de cât de impunătoare sunt mitraliera sau lansatorul tău de rachete de nivel 3, acestea nu vor provoca damage-ul unei simple bâte de nivel elite.

Și, pentru a obține armele de ultim nivel, trebuie să urci facilitățile propriei baze la cel mai avansat nivel, deci ești nevoit să alergi după și mai mult etanol, și, mai apoi, să găsești o sursa constantă de circuite, vitale pentru crafting-ul armelor de nivel elite. Circuite, care se găsesc în principal in cadrul expedițiilor, misiuni rupte de firul principal al poveștii, dar și de Hope County, ce pot fi accesate cu ajutorul pilotului și elicopterului din propria bază.

Aceste expediții prezintă niveluri plasate prin alte locații din America controlate de către Highwaymen, din care trebuie să sustragi diferite pachete fără a fi detectat. Completarea unei astfel de expediții are ca rezultate, pe lângă dobândirea resurselor necesare, și deblocarea unui nou astfel de nivel, precum și a unei versiuni mai dificile a celui tocmai terminat. Pe un sistem similar funcționează și outpost-urile, pe care le poți „seca” de etanol, deblocând astfel versiuni mai dificile ale lor (acest gen de „ierarhizare” cred că a fost o prioritate pentru producători).

Și, din nou, principalul neajuns al unei astfel de abordări nu este scoaterea în evidență a acestui conținut complementar implementat de producători, ci impunerea lui în detrimentul parcurgerii campaniei în ritmul jucătorului și după dorința acestuia. Mai grav este că aceste arme (sau vehicule) de nivel elite după care alergam, trecând peste atâtea hopuri, pot fi obținute lejer cu ajutorul „creditelor Far Cry”, ce pot fi achiziționate în schimbul banilor reali. Cu alte cuvinte, „ori treceți prin grind-ul gândit de noi, ori plătiți și jucați așa cum doriți voi”.

Totuși, comparat cu alte jocuri Ubisoft, cum ar fi recentul Assassin’s Creed Odyssey, Far Cry: New Dawn reprezintă o experiență mult mai coerentă și mai facil de „digerat”, sesiunile de grinding fiind mult mai lejere și ușor de parcurs. Mai ales în condițiile în care mecanicile de navigare a lumii de joc, precum și cele de shooting sunt la fel de solide ca întotdeauna. Ba chiar, dacă stăpânești suficient de bine jocul, câteodată te poți simți ca un veritabil hibrid de Rambo și Jackie Chan, chiar și în fața celor mai avansați inamici (cu condiția, se putea altfel, să ai armele și echipamentele elite).

Coerența jocului este atribuită și de dimensiunile sale reduse, chiar și în comparație cu Far Cry 5. Poți trece lejer prin povestea principală, inclusiv peste toate pragurile cvasi-artificiale amintite mai sus, în maximum 10-15 ore, în funcție de nivelul de dificultate ales și priceperea celui care joacă. Și este păcat, pentru că deși beneficiază de apariții spectaculoase și bifează cam toate caracteristicile necesare unui antagonist al seriei Far Cry, gemenele Mickey și Lou lasă impresia că nu sunt „exploatate” la maximum, cel puțin din punct de vedere narativ.

Astfel, în ciuda porțiunilor din joc în care am fost forțat să fac lucruri pe care nu mi le-am dorit neapărat, parcă aș fi vrut să joc mai mult Far Cry: New Dawn, să am parte de o poveste ceva mai complexă și de un joc mai lung. Evident, după finalizarea poveștii, ai parte și de obiective secundare, de expediții suplimentare, poți încerca să eliberezi toate outpost-urile sau se explorezi fiecare colțișor al hărții, însă, fără o motivație narativă, toate aceste lucruri pot fi asemuite mai degrabă unei liste realizate în Excel, decât unui joc video.

Cum spuneam însă, gameplay-ul de bază al seriei funcționeaza foarte bine și în Far Cry: New Dawn, unele îmbunătățiri (precum eficiența crescută a aliaților de tip Guns for Hire) fiind evidente. De asemenea, grație stilului său vizual, controlului impecabil dar și personajelor bine conturate, New Dawn se încadrează cu succes în „atmosfera” caracteristică seriei Far Cry, oferind acel sentiment de familiaritate, esenșial pentru fanii înrăiți ai seriei.

Nu în ultimul rând, la nivel tehnologic, dar și artistic, se simte o îmbunătățire evidentă în versiunea finală a lui Far Cry: New Dawn în comparație cu ediția de preview pe care am avut ocazia să o încercăm luna trecută. Grafica, în special pe un display bine calibrat și capabil de HDR (High Dynamic Range), se ridică câteodată la niveluri impresionante de spectaculozitate, iar framerate-ul rămâne constant, fără variații deranjante (30 de cadre pe secundă pe PS4 Pro). Mai mult, acum jocul beneficiază și de un Photo Mode, capabil să scoată în evidență toate aceste progrese vizuale.

Cert este că unele elemente de RPG parcă nu-și găsesc locul în seria Far Cry, iar povestea din New Dawn este poate mai scurtă decât ne-am fi dorit. În afara acestor impedimente însă, Far Cry: New Dawn propune o experiență open world de calitate, punctele forte ale seriei fiind la fel de prezente, alături de o prezentare grafică peste așteptări, dar și un fir narativ decent. Sincer, mi-aș fi dorit să petrec mai mult timp în noul Hope County, însă și alte scenarii post-apocaliptice bat la ușă, în jocuri precum Metro Exodus sau RAGE 2.