Far Cry Primal Review: regele junglei preistorice
Înaintea lansării lui Far Cry Primal, am avut ocazia de a participa la un eveniment de preview pentru acest joc, articolul rezultat în urma acestei scurte sesiuni de testare dovedindu-se a fi surprinzător de reprezentativ și pentru calitatea produsului final. Cu alte cuvinte, Far Cry Primal este unul dintre titlurile bune ale primei jumătăți din 2016, pe care îl recomandăm călduros.
Totuși, având în vedere că astăzi se lanseaza un prim update important pentru Far Cry Primal (modul de joc Survivor, alături de texturile 4K pentru ediția de PC a jocului), am decis să ne întoarcem un pic privirea către creația celor de la Ubisoft Montreal și să trasăm o paralelă între concluziile preliminare reieșite din preview și părerile finale pe care ni le-a lăsat versiunea completă a jocului.
În primul rând, un titlu Far Cry nu ar mai fi demn de renumele seriei dacă locul ales de producători pentru acțiunea jocului nu ar fi unul spetaculos și cu o anumită doză de farmec exotic. Astfel, după ce am avut ocazia să vizităm savanele africane, insule tropicale și înzăpeziții munti Hymalaya, Far Cry Primal poposește în preistorie, cu 10 000 de ani înaintea erei noastre, într-o locație geografică suspect de apropiată de România de azi.
După cum aminteam și în preview, Ubisoft a depus un efort considerabil pentru a da întregului decor și personajelor din Far Cry Primal o puternică impresie de autenticitate, mergându-se până la a recrea un limbaj preistoric, cu mai multe dialecte pentru fiecare trib din joc: Wenja, Udam și Izila. Pe de-o parte, după cum am amintit, această decizie, deși conferă autenticitatea dorită, știrbește un pic din identitatea personajelor din Far Cry Primal. Spre exemplu, după terminarea jocului nu cred că veți rămâne în memorie cu vreun personaj din Far Cry Primal în afara șamanului (interpretat de T.J. Carson, vocea lui Kratos din seria God of War) și, poate, a lui Urki, de departe cea mai amuzantă figură din joc.
Și aici exclud din discuție chiar și cele două personaje negative – Ull, liderul tribului Udam și Batari, preoteasa ce conduce tribul Izila. Seria Far Cry are o tradiție în a propune personaje negative sărite de pe fix, evidențiate, pe lângă comportamentul instabil, și de un mod de a comunica aparte. Și, din păcate, atunci când trebuie să citești tot timpul subtitrări pentru a înțelege despre ce este vorba, o parte din farmecul acestor personaje dispare. Din nou, singurul personaj care depășește această graniță, fiind instant reconoscibil doar după glas, rămâne Urki, un soi de caricatură și nicidecum un protagonist important al poveștii din Far Cry Primal.
Asta probabil pentru că povestea din Far Cry Primal nu este relatată într-un mod tocmai tradițional. În mai toate jocurile open world, inclusiv în cele precedente realizate de Ubisoft, povestea avea un fir principal, misiunile de Story fiind marcate clar pe hartă, la fel de evidente fiind și misiunile opționale sau secundare. Ei bine, Primal se departează un pic de acest concept, firul narativ fiind mai degrabă conceput într-un mod modular, cu mini-povești (serii de misiuni) pentru fiecare personaj pe care Takkar (eroul principal) îl întâlnește în lumea preistorică din valea Oros.
Astfel, se poate ajunge la situații în care aceste misiuni nu sunt abordate tocmai în ordinea prevazută de producători, sfârșind câteodată și prin invingerea ambelor triburi inamice fără ca jocul să prezinte secvența de încheiere și lista de credits. Mai grav este că, în anumite situații, te uiți la hartă și nu înțelegi ce ai de făcut pe mai departe, pentru că nu mai există nicio astfel de misiune principală pe ecran. Design-ul semi-obtuz menționat mai devreme duce la cazuri nefirești în care, în ciuda finalizării unui număr de misiuni dintr-o anumită ramură, nu îndeplinești condițiile pentru a le debloca pe următoarele, din aceeași ramură.
Mai grav este atunci când progresul îți este stopat de necesitatea de a construi, prin intermediul sistemului de crafting din joc, colibe pentru aliați (sau upgrade-uri pentru acestea). Deși străbatarea la picior a mediului de joc din Far Cry Primal este „fun”, fauna fiind bogată, iar interacțiunile dintre animale și locuitorii văii Oros câteodata amuzante, câteodata previzibile, uneori de-a dreptul surprinzătoare, pur și simplu devine obositor când, a n-a oară, te vezi nevoit să culegi x copăcei sau y pietre pentru a îndeplini condițiile necesare de crafting.
Poate că și unele misiuni ar fi trebuit să aibă acea doză de excentricitate caracteristică mai vechilor titluri din serie. Sigur, există misiuni foarte reușite (cum vă sună colecționarea de excremente de rinocer pentru a fi folosite într-un scop… nobil?!?), însă parcă nu strica mai multă adrenalină în design-ul unora dintre misiuni. Parca m-aș fi așteptat și la niște scenarii mai ieșite din realitatea istorică, Ã la Rahan, care s-ar fi potrivit ca o mănușă universului din Far Cry Primal. Poate data viitoare.
Totuși, nu as vrea să fiu înțeles greșit: în ciuda acestor neajunsuri, ne-am distrat în Far Cry Primal, jocul fiind plin ochi de obiecte colecționabile, misiuni de vânătoare, tabere inamice ce trebuie cucerite și alte activități menite să evidențieze natura sa open world. Mare parte din acest merit îl au animalele, mai ales pe care le poți îmblânzi și folosi drept aliați: nimic nu se compară cu asaltul unui sătuc inamic alături de ursul tău aproape invincibil.
Și pentru că tot am adus aminte din nou de mediul de joc, la câteva zile după lansarea jocului, și-au făcut apariția niște acuze conform cărora Far Cry Primal folosește aceeași hartă din Far Cry 4, un pic modificată. Trebuie să mărturisesc cu mână pe inimă, că, deși atunci când compari reprezentările privite de sus ale hărților celor două jocuri poți identifica unele asemănări, atunci când am jucat nu am simțit absolut nicio similitudine între mediul de joc din Primal și cel din titlul precedent al seriei.
Așadar, consider această plângere o problemă falsă, de care nimeni nu se va lovi cu adevărat pe parcursul jocului, mai ales în condițiile în care Far Cry Primal pune accentul pe deplasarea pe jos, în timp ce Far Cry 4 favoriza mijloacele de transport motorizate.
Un ultim aspect pe care vreau să-l ating este legat de grafică, unde, în preview-ul lui Far Cry Primal, am avut câte ceva de comentat referitor la lipsa de detaliu a unor texturi. Din păcate, această problemă rămâne valabilă și pentru varianta finala a jocului, unele texturi nefiind nici pe departe atât de detaliate pe cât ar fi trebuit să fie. În rest, Far Cry Primal se prezintă mulțumitor din punct de vedere grafic, neputând fi considerat însă premiant la această categorie. În schimb, jocul celor de la Ubisoft Montreal se mișcă bine, fără scăderi de framerate deranjante.
Așadar, după cum am prevăzut și în preview-ul de la începutul anului, Far Cry Primal păstrează ADN-ul unui titlu open world bun, al unui joc deosebit de antrenant și amuzant în unele situații, în ciuda unor modificări ale formulei caracteristice seriei, care s-ar putea să nu fie pe placul tuturor.