De-a lungul timpului am remarcat că unele dintre cele mai accesate articole publicate pe Go4games sunt cele dedicate cerințelor de sistem necesare pentru a rula corespunzător anumite jocuri. Și este de înțeles: gamer-ul dorește să afle sistemul necesar pentru a putea să se bucure de jocurile preferate, chiar dacă va fi nevoit să renunțe la unele detalii sau să scadă rezoluția pentru a le rula fluent. Și totuși, având în vedere că am intrat în plină epocă Ultra-HD, ne-am gândit să privim problema și din perspectiva opusă: gaming-ul la detalii maxime, în rezoluție 4K, fie că vorbim de PC sau de console.
Ferite până acum ceva ani de semnele de întrebare legate de rezoluții sau nivel al detaliilor, consolele au devenit din ce în ce mai apropiate de PC-uri și din acest punct de vedere: noile PlayStation 4 Pro și Xbox One X ating rezoluțiile-țintă folosind modalități ingenioase, anumite titluri mergând până la a oferi multiple opțiuni de afișare, cum ar fi 4K cu un framerate de 30 de cadre pe secundă sau 1080p cu 60fps. Cu alte cuvinte, mai multe opțiuni oferite utilizatorilor, deci o experiență cât mai apropiată de gusturile acestora. Totuși, pentru acest „experiment”, ne-am propus să atingem punctul maxim în ceea ce privește calitatea grafică, mizând întotdeauna pe modurile de afișare ale consolei ce prioritizează rezoluția în detrimentul cadrelor pe secundă.
Și pentru că tot a venit vorba de console, „tabăra” acestora din acest test este reprezentată de un model PlayStation 4 Pro cu un hard disk de 1TB (modelul CUH-7016B), de departe cea mai populară consolă capabilă de rezoluții 4K comercializată oficial la noi în țară. Unii dintre voi vor afirma că puterea reală a hardware-ului inclus de Sony în acest model de PS4 nu este suficientă pentru a reda jocuri pretențioase în rezoluție nativă 4K (3840×216), iar acest lucru este cât se poate de adevărat.
Totuși, după cum am văzut cu jocuri precum God of War sau Horizon: Zero Dawn, producătorii s-au obișnuit să folosească anumite metode de upscaling ingenioase, cum ar fi redarea checkerboarded (închipuiți-vă pixelii ecranului drept o tablă de șah, în care doar pătrățelele albe sunt renderizate prin metode clasice, informațiile afișate în pătrățelele negre fiind estimate pe baza cadrelor afișate anterior), deosebit de eficiente pentru a aproxima nivelul calitativ al unei imagini 4K native.
Înainte de a scoate din ecuație o astfel de metodă alternativă de a atinge rezoluții înalte, ar trebui să aruncați o privire în trecutul nu foarte îndepărtat, când, tot prin intermediul jocurilor de consolă, au fost introduse metodele de antialiasing efectuate prin post-procesarea imaginii (cum ar fi MLAA în God of War III), acestea înlocuind, aproape în totalitate, metodele învechite precum MSAA sau FSAA (bazate pe renderizarea imaginilor la rezoluții superioare și apoi micșorarea acestora până la rezoluția afișajului). Prin astfel de optimizări inteligente, resurse relativ limitate pot fi utilizate pentru a atinge un nivel vizual superior.
Bineînțeles, există și varianta „fără compromisuri”, reprezentată de hardware-ul extrem de puternic existent pe PC. Cu alte cuvinte, forța brută poate depăși aproape orice „obstacol” software, o astfel de abordare fiind totuși destul de costisitoare. Spre exemplu, pentru sistemul nostru de test, am folosit un procesor Intel Core i7 6700, 16GB RAM și o placă video GIGABYTE AORUS EXTREME EDITION GeForce GTX 1080 Ti. Totuși, nu ne-am propus să analizăm costurile, ci experiența high-end oferită de o astfel de configurație, în comparație cu ce poate oferi o consolă.
De asemenea, departe de noi gândul de a compara „la milimetru” framerate-uri, timpi de încarcare sau alte elemente de acest tip. Ne-am concentrat pe conceptul experienței de joc la rezoluție 4K, cu toate detaliile împinse la maximum. Astfel, am ales patru dintre cele mai populare, dar și arătoase jocurile multiplatform ale momentului (Rise of The Tomb Raider, DOOM, Final Fantasy XV și Star Wars: Battlefront II) și le-am rulat la nivelul de detalii maxim oferit de cele două platforme (am activat inclusiv NVIDIA GameWorks, unde a fost cazul). În cazul PC-ului, nu am recurs la tool-uri externe ce permit „injectarea” altor tipuri de antialiasing sau efecte de post-procesare, preferând experiența standard gândită și oferită de producătorii jocurilor. Pentru ambele platforme am folosit cele mai recente update-uri de software și drivere existente la momentul actual.
Rise of The Tomb Raider
DOOM
Final Fantasy XV
Star Wars: Battlefront II
CALITATEA IMAGINII ȘI NIVELUL DETALIILOR
Era limpede faptul că o imagine 4K nativă va fi mereu superioară uneia construită printr-o metodă de upscaling, indiferent de complexitatea acesteia. Acest lucru este evident mai ales în DOOM sau Star Wars: Battlefront II, unde consola afișează un semnal 4K upscalat de la o rezoluție internă 1440p, respectabilă de altfel, dar incomparabil mai slabă calitativ decât 4K-ul nativ de pe PC.
Totuși, în Rise of The Tomb Raider, puteți observa cât de eficientă este metoda de upscale de tip checkerboard, aceasta reușind să produca rezultate comparabile cu 4K-ul nativ. Mai ales când sunt admirate de la distanța obișnuită de privire a TV-ului, semnificativ mai mare fața de cea a unui monitor plasat pe birou.
De asemenea, pe lângă apariția unor efecte suplimentare (cum ar fi umbrele vegetației din Star Wars: Battlefront II), un alt avantaj evident al PC-ului este reprezentat de texturile de rezoluție superioară, precum și de nivelul de filtrare anisotropică a acestora. Spre exemplu, șoseaua din Final Fantasy XV Windows Edition este mult mai detaliată și clară, chiar și la distanță, față de cea din versiunea pentru PS4 a jocului.
O consolă precum PlayStation 4 Pro rămâne însă o opțiune decentă pentru cei care vor să atingă un nivel vizual superior, fără a face însă o investiție foarte costisitoare. Un alt avantaj al consolei ar putea fi suportul pentru HDR (High Dynamic Range), dezactivat însă în acest test pentru a obține imagini comparabile, dar și din cauza faptului că aceasta tehnologie nu s-a standarizat încă pe PC, neexistând nici foarte multe modele de monitoare compatibile și nici suport software adecvat (Windows în sine încă are probleme cu afișajul HDR).
Când vine vorba însă de nivelul grafic maxim posibil în jocurile din ziua de astăzi, PC-ul nu are rival, cu condiția să investiți în componente de calitate. Cu alte cuvinte, zicala „obrazul subțire cu cheltuială se ține” este cât se poate de valabilă și în acest domeniu.
PERFORMANȚA
Fără a scădea din meritele calității imaginii, în lipsa un framerate considerat jucabil, atingerea unor rezoluții de genul 4K se poate dovedi inutilă. Din fericire, configurația noastră de PC s-a descurat onorabil, titluri precum DOOM sau Star Wars: Battlefront II fiind perfect jucabile. Lucrurile nu au stat la fel de bine în Rise of The Tomb Raider, unde, folosindu-se nivelul maxim al setărilor grafice oferite de joc, framerate-ul a oscilat deranjant de mult chiar și atunci când a fost folosită tehnologia G-Sync. Totuși, lucrurile nu sunt atât de grave, scăderea cu o treapă a nivelului de antialising din joc rezultând într-un framerate adecvat.
Din acest punct de vedere, consola a fost o idee mai constantă, atât DOOM, cât și Star Wars: Battlefront II pastrând framerate-ul fluent caracteristic titlurilor proiectate pentru a fi redate la 60 de cadre pe secundă, chiar dacă, ocazional, și-au mai făcut aparitia și mici scăderi de framerate. În Final Fantasy XV și mai ales în Rise of The Tomb Raider, framerate-ul de numai 30fps duce la o experiență de joc mult mai constantă. Ambele jocuri beneficiază și de moduri de afișaj axate pe performanță, însă analiza acestora nu a reprezentat scopul nostru.
Cu alte cuvinte, obținerea unei experiente de joc optime, la detalii maxime și în rezoluție 4K, se poate dovedi o sarcină deosebit de solicitantă chiar și pentru un sistem PC compus din componente performante. Evident însă, PC-ul este versatil, existând oricând posibilitatea de a dezactiva anumite elemente grafice (cum ar fi nivelurile avansate de antialiasing) pentru a obține compromisul ideal între o calitate a imaginii de invidiat și un framerate pe măsură. De asemenea, în timp ce consolele actuale sunt limitate la un framerate de 60 de cadre pe secundă, PC-ul poate urca mai sus grație ratelor de refresh superioare prezente pe monitoarele de gaming actuale, oferind o experiență net superioară în anumite titluri.
ALTERNATIVA ULTRAWIDE
Pe PC, o alternativă la afișajele 4K actuale (scumpe și, în majoritate, limitate in ceea ce privește rata de refresh) sunt monitoarele ultrawide, cu aspect ratio de 21:9 (față de clasicul 16:9), cum ar fi ASUS ROG Swift PG348Q, testat de colegii de la Go4it. Sigur, un astfel de display nu oferă 4K nativ, însă rezoluția de 3440×1440 poate veni cu alte beneficii: performanță sporită, păstrând detaliile maxime în jocuri (~5 milioane de pixeli sunt mai ușor de procesat decât cei peste 8 milioane aferenți rezoluției 4K), precum și un câmp de vedere mai larg, foarte avantajos în anumite jocuri (după cum puteți observa și din imaginile de mai jos). Aspectul ultrawide poate fi deosebit de util și atunci când aveți de lucru (nu toți doar ne jucăm), mai multe ferestre și unelte putând fi accomodate pe un astfel de monitor.
Totuși, și nu doar când vine vorba de gaming, trebuie luat în considerare și faptul că există în continuare numeroase aplicații neoptimizate pentru un astfel de afișaj: spre exemplu, clipurile de pe YouTube vor fi afișate fullscreen cu bare negre în laterale. În ceea ce privește gaming-ul, majoritatea titlurilor actuale (printre care și cele patru testate de noi) oferă suport pentru un astfel de aspect ratio, însă acesta, de multe ori, este incomplet. Spre exemplu, chiar dacă gameplay-ul propriu-zis nu are de suferit, secvențele cinematice din jocuri precum Rise of The Tomb Raider, Star Wars: Battlefront II sau Final Fantasy XV vor fi afișate tot în 16:9, cu benzi negre.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER