Ghost Recon: Future Soldier Review: fantoma gloriei de odinioară

După numeroase amânări și controverse legate de existența unei versiuni pentru PC, iată că Ghost Recon: Future Soldier a fost în sfârșit lansat. Creația a trei studiouri Ubisoft (Paris, Red Storm și București), Future Soldier încearcă să mascheze, sub pretextul introducerii echipamentului modern de război, o încercare disperată de a deveni competitiv cu restul shooterelor militare actuale.

Ca mai orice joc ce poartă numele lui Tom Clancy pe copertă, și Ghost Recon: Future Soldier nu se remarcă deloc în privința poveștii. Se merge pe aceleași stereotipuri de când lumea: camarazi uciși, bătălie lăuntrică între arzătoarea dorință de răzbunare și necesitatea de a respecta ordinele, africani răi, ruși și mai răi, personaje insipide, inodore și incolore… Ghost Recon: Future Soldier reușește contraperformanța ca, pe plan narativ, să fie mai plictisitor și privizibil chiar și decât subseria Call of Duty: Modern Warfare.

S-ar putea crede că punctele pierdute în ceea ce privește povestea ar putea fi recuperate acolo unde contează, la posibilitățile de joc oferite și gameplay-ul propriu-zis. În primul rând, campania principală este destul de lungă, comparativ cu alte shootere similare (nu cred că exagerez când afirm că avem de-a face cu o durată dublă de joc față de titluri precum Battlefield 3) și ceva mai variată. Și totuși, chiar dacă avem de-a face cu tranziții subite, de la soarele dogoritor al Nigeriei și până la zăpezile insuportabile ale Siberiei, gameplay-ul râmăne în mare parte același.

Spre deosebire de titlurile mai vechi pentru PC ale seriei, Ghost Recon: Future Soldier îmbrățișează acum perspectiva third-person, alături de nelipsitul sistem de cover întâlnit în mai toate shooterele moderne. Din păcate, a fost „modernizată” și abordarea, posibilitățile tactice oferite de vechile jocuri Advanced Warfighter fiind în mare parte eliminate. Nivelurile, fără excepție, în ciuda unor evidente iluzii optice, sunt realizate după modelul culoarului liniar, de pe traiectoria căruia nu te poți abate sub nicio formă.

Mai mult, echipamentele moderne de război pe care le ai la dispoziție (grenade-senzor, dronă de recunoaștere, Warhound – un soi de robot de luptă echipat cu arme grele și foarte rezistent) ușurează și mai mult sarcinile de a explora mediul înconjurător și de a elimina fără probleme inamicii. În plus, în majoritatea covărșitoare a timpului ai lângă tine încă trei coechipieri, cărora le poți indica ce ținte vrei să doboare fără implicarea ta directă.

Unele niveluri necesită o abordare stealth, declanșarea alarmei fiind echivalentă cu reîncarcarea celui mai recent checkpoint. Aici iese în evidență AI-ul nu neapărat slab, însă foarte nerealist (probabil adaptat pentru mediile de joc restrictive) de care jocul dă dovadă. Practic, chiar și în mod stealth, fiecare grup de soldați inamici poate fi eliminat într-o anumită ordine specifică: unii adversari nu observă ce se întâmplă la doar 2 metri în spatele lor, uciderea acestora fiind doar o rutină ce implică marcarea corectă și eliminarea a câte trei victime pe rând.

Tocmai din acest motiv cea mai reușită misiune a jocului mi s-a părut o anumită infiltrare într-o închisoare rusească, unde nu îi mai ai lângă tine pe cei trei camarazi de arme. Lucrurile devin în sfârșit ceva mai tensionate, planificarea atentă a mișcărilor amintind oarecum de complexitatea Ghost Recon-urilor de altădată.

Apropo de stealth, poate vă amintiți cât accent a pus Ubisoft pe camuflajul activ purtat de trupele Ghosts în Future Soldier. Din păcate, această mecanica de joc este folosita într-un mod de-a dreptul banal (este nevoie doar să te lași pe vine pentru a activa automat acest tip de camuflaj), neexistând niciun fel de element legat de o eventuală gestionare corectă a acesteia. Pur și simplu în 80% din joc ești invizibil pentru că nu ai altă alternativă și nici nu te incomodează cu ceva.

Tot la capitolul semi-ratări ar putea fi inclus și mult trâmbițatul sistem de personalizare a armelor denumit Gunsmith. Teoretic, prin intermediul acestuia, poți modifica în detaliu fiecare accesoriu echipat pe propria armă, poți modifica tipurile de muniție folosite etc. La ce folos însă când jocul îți oferă mură-n gură exact configurația de arme optime pentru următoarea misiune? Să zicem că ar putea fi mai util în multiplayer…

Din păcate, multiplayer-ul din Ghost Recon: Future Soldier este ca o sabie cu două tăișuri. Pe de-o parte, avem parte de unele idei bine implementate (clasele scout, rifleman și engineer, fiecare cu arsenalul și gadget-urile proprii, moduri de joc și hărți numeroase, multiplayer cooperativ în modurile Guerilla sau campanie); pe de altă parte ne lovim de inftrastructura online deficitară a celor de la Ubisoft. Pe PC fie nu găsești jucători pentru anumite moduri de joc, fie te lovești de tot felul de probleme de sincronizare și deconectări.

Acestea sunt doar vârful aisbergului în ceea ce privește problemele versiunii de PC a lui Ghost Recon: Future Soldier. În perioada testării, m-am simțit ca un veritabil beta tester căruia i-a fost dată pe mână o versiune neterminată a jocului: update dupa update, prietenii din sistemul Uplay nu erau recunoscuți de joc (și viceversa), framerate-uri mizerabile pe sisteme de top, crash-uri după schimbarea setărilor video etc.

Dintre toate acestea, de departe cea mai deranjantă problemă a fost cea a cea a performanței: în anumite situații, Ghost Recon: Future Soldier rulează de-a dreptul oribil pe computere performante. Spre exemplu, pe sistemul nostru de test (procesor Intel Core i7 Sandy Bridge, 8GB RAM, NVIDIA GeForce GTX 560M), ultimul nivel al campaniei cu greu a putut fi jucat, chiar si atunci când s-a apelat la cele mai scăzute setări de calitate, într-o banală rezoluție de 1280×720.

Performanța îndoielnică nu este justificată de cine știe ce aspect grafic ieșit din comun. În unele momente, Ghost Recon: Future Soldier arată cu adevărat bine (lucru evidentiat și de framerate-ul caracteristic unui slideshow); în altele însă, parcă aveam de-a face cu un titlu de acum câțiva ani buni (performanța, din păcate, nu se îmbunățește semnificativ). Senzația de învechit este accentuată și de filmele prerenderizate dintre misiuni, care reușesc contraperformanța de a fi (mult) mai urâte decât gameplay-ul propriu-zis.

Așadar, dacă sunteți în căutarea unui shooter militar nou și Ghost Recon: Future Soldier vă face cu ochiul, mai bine v-ați orienta către versiunile de consolă ale jocului, ediția de PC fiind lansată într-o formă ce lasă mult de dorit. Totuși, chiar și trecând cu vederea aceste probleme, recomandarea noastră este să ocoliți monotonia din Ghost Recon: Future Soldier; pe piață există shootere mai interesante, mai arătoase și, nu în ultimul rând, mult mai bine optimizate.