Gibbous A Cthulhu Adventure Review: umor lovecraftian cu iz ardelenesc
Să dezvolți jocuri video în România poate părea o sarcină aproape imposibilă. Vorbim aici despre genul de jocuri pe care acest site îl promovează în principal: cele „adevărate” pentru PC și console, complexe și dificil de realizat, mai ales dacă țintești niste standarde internaționale. Finalizarea unui astfel de proiect ține de atât de mulți factori, care de multe ori nici nu au legătură cu talentul de programator sau artist al oamenilor implicați (și nici măcar cu banii necesari!), încât gândul în sine de a porni un astfel de proces poate fi de-a dreptul descurajant.
Așadar, primul lucru pentru care micuțul studio Stuck in Attic din Târgu Mureș merita lăudat este curajul de-a dreptul nebunesc de a porni la un asemenea drum. Echipa, formată din numai trei persoane, și-a pus în gând să realizeze un joc de aventură clasic, în stilul titlurilor similare lansate de companii precum Lucas Arts în anii ”90, și nu s-a lăsat până nu și-a atins acest obiectiv, în ciuda tuturor greutăților întâlnite pe parcurs. Momentul decisiv a fost lansarea unei versiuni demonstrative acum câțiva ani, care a facilitat și succesul unei campanii de strângere de fonduri realizate prin Kickstarter.
Astfel a luat naștere Gibbous: A Cthulhu Adventure, visul nebun al unor tineri din inima Transilvaniei, ce avea însă potențialul de a se transforma într-unul dintre cele mai bune jocuri video realizate în țara noastră. Au reușit cei de la Stuck in Attic să realizeze ce și-au propus și să transforme Gibbous: A Cthulhu Adventure într-un vrednic urmaș al point and click-urilor de altădată?
Să vii cu ceva nou din punct de vedere narativ, atunci când propui un joc de aventură point and click, este aproape irealizabil, însă nu neapărat necesar. Pe acest principiu au mers și cei de la Stuck in Attic, care au preferat să combine două dintre temele apropiate de inimile fanilor acestui gen: abordarea horror tipică scrierilor lui H.P. Lovecraft, combinată însă într-un mod inedit cu umorul specific anumitor jocuri adventure, cum ar fi seria Monkey Island. Astfel, deși pleacă de la niște premise (și ridică niște probleme ce pot părea) serioase – culturile religioase, căutarea infamului volum Necronomicon, soarta omenirii și a întregii lumi -, Gibbous: A Cthulhu Adventure o face într-o manieră relaxată, cu personaje, situații și dialoguri amuzante, atmosfera nefiind niciodată una sumbră, în ciuda aparențelor.
Pe scurt, Gibbous: A Cthulhu Adventure spune povestea bibliotecarului Buzz Kerwin, ce pică la mijloc în cursa mai multor tabere de a pune mână pe vestita carte Necronomicon. Intrat în posesia maleficului volum, Kerwin își transformă propria pisică – Kitteh – într-o felină vorbitoare. În încercarea de a-și aduce animalul de companie la normal, Kerwin face echipă cu detectivul particular Don R. Ketype, aflat la rândul său în cautarea cărții blestemate. Pe parcursul aventurii, jucătorii le vor putea intruchipa pe toate aceste trei personaje, fiecare cu segmentele sale jucabile, bine definite în cadrul poveștii (nu veți putea comuta între ele, precum făceați în Day of The Tentacle, spre exemplu).
Ca gameplay, Gibbous: A Cthulhu Adventure își respectă promisiunile de bază, fiind foarte asemănător, atât ca mod de desfășurare, cât și ca interfață, cu adventure-urile lansate de Lucas Arts la mijlocul anilor ”90. Nu avem de-a face cu o interfața bazată pe verbe, fiind folosite, în schimb, icoane ce indică acțiunile posibile atunci când se interacționează cu obiectele din mediul înconjurător (într-o manieră asemănătoare cu Monkey Island 3 sau Full Throttle). Inventarul este, la rândul său, mai redus și mai ușor de gestionat, interfața acestuia aducând aminte de cea din seria Broken Sword. Dialogurile sunt, de asemenea, prezentate în stilul celor din jocurile clasice ale Lucas Arts, cu mai multe răspunsuri posibile pentru aproape fiecare discuție.
Gibbous: A Cthulhu Adventure nu rămâne însă blocat în trecut, incorporând și câteva mecanici moderne ale genului: spre exemplu, detectivul Don R. Ketype beneficiază de un carnețel în care își notează tot felul de indicii ce pot fi folosite pentru a progresa, iar tasta Space dezvăluie toate obiectele cu care se poate interacționa în scena respectivă (iar cu unele trebuie să interacționați de mai multe ori pentru a afla tot ce ascund acestea).
Și grație acestor facilități putem spune că Gibbous: A Cthulhu Adventure nu este deloc un joc dificil, iar veteranii genului nu ar trebui să întâmpine probleme mari în a-l duce la bun sfârșit. Chiar și așa însă, așteptați-vă să petreceți vreo 10-11 ore în aventura gândită de Stuck in Attic, mai ales dacă doriți să discutați cu toate personajele și să aflați cât mai multe detalii despre poveste. Puzzle-urile cu un grad de dificultate ceva mai crescut își fac apariția abia spre sfârșit, iar abordarea oarecum directă și nu prea dificilă se bate oarecum cap în cap cu deznodământul poveștii, realizat într-un stil pe care doar cineva care a trecut prin finalurile din Monkey Island 2 sau Thimbleweed Park îl poate gusta cu adevărat.
Capitolul la care Gibbous: A Cthulhu Adventure strălucește cu adevărat este însă cel al prezentării, atât din punct de vedere vizual, cât și auditiv. Grafica este realizată în stilul desenelor animate, într-o manieră foarte asemănătoare cu ce întâlneam în Day of The Tentacle sau Full Throttle (mai ales în versiunile lor remasterizate), cu decoruri desenate de mână și animații simpatice, mai ales în cadrul secvențelor cinematice (da, Gibbous are și așa ceva!). Evident, având de-a face cu un joc în întregime 2D, nu ar trebui să vă faceți probleme în legătură cu cerințele de sistem necesare pentru Gibbous, acesta funcționând chiar și pe configurații foarte modeste.
La nivel sonor, Gibbous: A Cthulhu Adventure poate fi privit din două perspective. Prima ar fi cea a coloanei sonore, de-a dreptul extraordinară, cu tot felul de motive populare românești, strecurate cu măiestrie în muzica ambientală. Atât de bune sunt unele dintre aceste segmente, încât mi-aș dori ca Stuck in Attic să le lanseze și pe Spotify, Deezer, YouTube etc.
Lucrurile nu sunt la fel de entuziasmante în ceea ce privește vocile din joc. Nu mă înțelegeți greșit, luate per ansamblu, interpretările vocale din Gibbous sunt decente, peste medie, însă bugetul redus al jocului este trădat de anumite inconsistențe de mixaj în cadrul replicilor aceluiași personaj (unele sună deschis, altele mai înfundat), de prezența unor voci care nu sunt ale unor vorbitori nativi de limbă engleză etc. Ca punct în plus însă la acest capitol, merită menționat faptul că unele personaje vorbesc direct în limba română (și o fac într-o manieră extrem de savuroasă!), iar întregul joc beneficiază de subtitrări în limba română, foarte bine realizate.
La final, putem spune fără îndoială că Gibbous: A Cthulhu Adventure este o realizare imensă atât pentru micuțul studio Stuck in Attic, cât și pentru întreaga industrie de jocuri video din România. Chiar și privit obiectiv, Gibbous rămâne un joc de aventură meritoriu, mult peste media actuală, cu unele stângăcii pe care o eventuală continuare le-ar putea rezolva cu usurință.