Gran Turismo 6 Review: pentru că automobile
Lăsând la o parte latura umoristică a răspunsului oferit de celebrul fan al lui Paul Walker, Gran Turismo 6 este un joc dedicat în primul rând pasionatului de automobile. Acel gen de jucător care nu caută neapărat latura spectaculoasă, grafica strălucitoare sau accidentele ce sfidează realitatea. Gran Turismo 6 nu este Need for Speed, nu este Burnout, nu este nici măcar GRID… Ca și în jocurile precedente ale seriei, farmecul stă în lupta continuă dintre șofer și mașină, arbitru fiind traseul. Astfel, odată ce GT6 te-a prins in mrejele sale, cu greu îți mai dă drumul.
Din păcate, Gran Turismo 6 nu reușește să scape de o serie dintre păcatele predecesorilor, unele dintre acestea fiind pur și simplu preluate direct, semn că echipei producătoare de la Polyphony Digital nu prea îi pasă de aceste aspecte. Spre exemplu, GT6 vine cu o impresionantă ofertă de mașini: peste 1200 de modele pot fi conduse în acest joc. Din păcate, avem din nou de-a face cu modele premium și standard (deși Polyphony nu mai folosește această notare).
Modelele premium arată în continuare excelent, după cum o făceau și în GT5, bucurându-se de o modelare atentă atât a exteriorului, cât și a interiorului, pentru acestea existând și cockpit view. În schimb, calitatea mașinilor standard este în continuare variabilă: unele arată neașteptat de bine, în timp ce altele sunt preluate direct din titlurile vechi ale seriei (cele de pe PS2). Ce-i drept, numărul de modele premium a fost dublat față de GT5, fiind adăugate și prototipurile din seria GT Vision, primul dintre acestea fiind impresionantul model Mercedes-Benz AMG GT Vision, dar și modele de stradă nelansate încă (BMW M4 Coupe).
Chiar și așa, aș fi preferat ca Polyphony să se concentreze doar pe mașinile premium (chiar dacă asta ar fi însemnat diminuarea numărului de vehicule incluse), oferind același nivel de detaliu pentru toate acestea, și să renunțe la obiceiul de a include 15-20 de variațiuni ale aceluiași model. Un alt punct negativ, din perspectiva noastră, este renunțarea la orice pretenție de modelare a damage-ului, încercare prezentă în Gran Turismo 5. Când se lovesc, mașinile se murdăresc un pic, fără a fi afectată integritatea caroseriei sau, mai important, performanțele. Există în continuare centrul de recondiționare a mașinilor, însă, pe parcursul întregii campanii din joc, n-am avut nevoie să-l folosesc nici măcar o singură dată.
În schimb, s-a oferit o mai mare atenție personalizării mașinilor din garajul propriu: pe lângă revopsirea mașinilor în diferite culori, acum pot fi aplicate numeroase modele de eleroane sau jante. De asemenea, nu lipsește nici componenta de tuning, cu obișnuitele opțiuni bazate pe piesele de upgrade instalate (sau nu) pe mașină. Aici stă de fapt o parte din farmecul jocului, o ajustare corectă a caracteristicilor mașinii fiind capabilă să facă diferența dintre un loc pe podium și o poziție în coada clasamentului.
Continuând cu aspectele mai puțin plăcute ale jocului, trebuie amintit modul în care este programat AI-ul din Gran Turismo 6. Acesta se departează foarte mult de standardele actuale din alte astfel de jocuri, având un mod foarte bizar de funcționare. În primele etape ale campaniei, oponenții nu vor face față, acestea fiind doar o formalitate pentru un șofer cât de cât experimentat, aflat la bordul unei mașini competitive. Treptat însă, va ieși în evidența modul în care este scriptat AI-ul din joc.
În fazele ceva mai avansate ale modului carieră, indiferent de puterea mașinii alese, intervine frustrarea atunci când vezi ca ești depășit chiar de la start de unele modele net inferioare, care te vor lăsa cu secunde bune în spate foarte repede. Începi să te întrebi ce se întâmplă cu jocul, cum reușește un amărât de Renault 5 să depășească un bolid Bugatti Veyron și, dacă nu ai un pic de răbdare, riști să dai „rage quit” fără să te mai uiți inapoi. AI-ul cedează greu în primele câteva ture ale fiecărei curse, forțând jucătorul să conducă cât mai bine cu putință, pentru ca în ultimele două ture să încetinească în mod inexplicabil, permițând recuperarea unor distanțe incredibile (zeci de secunde). Genul acesta de comportament se repetă cursă de cursă, fiind evident faptul că așa au dorit producătorii să-l scripteze. Personal, aș fi preferat o concurență mai apropiată de realitate, precum în alte jocuri de acest tip.
Gran Turismo 5 avea ceva probleme cu partea vizuală, care suferea de pe urma unei inconsistențe evidente. Unele lucruri, precum modele premium de mașini, se prezentau excelent, în timp ce altele (fumul, umbrele etc.) te zgâriau pe retină. Gran Turismo 6 face niște progrese notabile din acest punct de vedere, majoritatea stângăciilor grafice fiind rezolvate. Totuși, nu mă pot abține să nu remarc faptul că unele dintre traseele jocului rămân învechite ca aspect, în ciuda brizbriz-urilor grafice adăugate în GT6. Pur și simplu este evident faptul că anumite circuite au fost modelate inițial pentru PS2, fiind importate în GT5 și 6 fără mari modificări. Pe aceeași lungime de undă sunt și sunetele, zgomotele de motor ambalat al unor modele de mașini fiind capabile să stârnească invidia aspiratoarelor din întreaga lume. Nu se lasă mai prejos nici sunetele de impact dintre mașini sau dintre mașină și mediul înconjurător, o veritabilă simfonie a butoaielor scăpate pe scări.
Însă, sincer, toate aceste minusuri pălesc atunci când ești pe circuit, la volanul bolidului preferat, în încercarea de a doborî recordul de timp realizat de un prieten din lista de pe PlayStation Network. Concentrarea va fi atât de mare încât vei remarca imediat noul motor de simulare fizică de care beneficiază mașinile (de departe cel mai complex din jocurile de console și dintre toate alternativele mainstream de pe PC) sau acuratețea cu care sunt modelate traseele propriu-zise (un tur pe Nurburgring Nordschleife este echivalent cu o călătorie cu montagne-russe prin iad!).
Unde mai pui că varietatea e pusă din nou la loc de cinste în cadrul modului de joc carieră. Pe lângă cursele propriu-zise, există din nou întreceri cu kart-urile, probe de raliu și NASCAR, Goodwood Festival of Speed (absolut excelent din toate punctele de vedere!), examenele pentru dobândirea licențelor superioare ale carnetului de sofer, eco-challenges (parcurgerea unui traseu cu o cantitate limitată de combustibil), probe de dărâmat jaloane sau chiar curse contratimp pe Lună, la bordul unui vehicul destinat explorării spațiale. Cel mai nou update a adăugat și Red Bull Challenge, un mod de joc din care nu lipsește campionul mondial de Formula 1 Sebastian Vettel.
De asemenea, au fost adăugate noi circuite față de Gran Turismo 5, cum ar fi Brands Hatch, Silverstone, Willow Springs sau Matterhorn, precum și posibilitatea de a conduce la orice oră a zilei, cu sau fără condiții meteo potrivnice. Mai mult, se poate opta pentru curse care încep la o anumită oră și se sfârșesc în toiul nopții, provocarea fiind sporită astfel (mai ales daca conduceți o mașină fără faruri funcționale). Modul online a rămas aproape neschimbat față de GT5, fiind structurat pe aceleași camere online, funcționale însă destul de puțin intuitive.
Cu alte cuvinte, Gran Turismo 6 strălucește la capitolele la care seria era deja la înălțime, fără a se descurca însă la fel de bine în ceea ce privește alte aspecte, majoritatea dintre acestea de ordin vizual sau auditiv. Dacă sunteți un fan al seriei, nu ezitați să jucați și GT6, iar dacă sunteți la primul contact cu titlurile Gran Turismo încercați să fiți un pic mai răbdători la început, satisfacțiile ulterioare urmând a fi pe măsură. În schimb, dacă nu v-a plăcut GT5, nu insistați, GT6 nu este revelația la care v-ați fi așteptat.