Grand Theft Auto V nu mai are nevoie de nicio prezentare. A fost fără urmă de îndoială cel mai așteptat titlu al acestui an, în ciuda faptului că nu și-a făcut apariția decât pe console, nu atât de populare în România precum în alte țări. Și totuși, este direct proporțional interesul ridicat arătat față de joc cu nivelul sau calitativ? Cu alte cuvinte, au reușit cei de la Rockstar să se autodepășească și să realizeze cel mai bun joc de acțiune open-world? Un răspuns succint ar fi da și nu: GTA V este cel mai bun joc din serie, însă nu reușește să se delimiteze de unele dintre problemele acesteia.
GTA V: AVOCATUL DIAVOLULUI
V-au plăcut jocurile anterioare ale seriei? Atunci veți iubi GTA V! Mai mult, probabil vi se va părea cel mai bun joc pe care l-ați jucat vreodată. De ce? Grand Theft Auto V încearcă să perfecționeze formula de joc open-world, venind cu o noutate absolută pentru acest gen: trei personaje principale jucabile. Narativ vorbind, Michael, Franklin și Trevor se completează reciproc, oferind o imagine destul de bine conturată a unor clase sociale ce caracterizează societatea americană. Mai mult, în afara misiunilor, jucătorul este liber să comute când dorește între cei trei, aceștia putând fi astfel surprinși în situații care mai de care mai amuzante atunci când nu sunt controlați direct.
În privința misiunilor, gradul de complexitate este amplificat prin introducerea jafurilor, momente-cheie din povestea lui Grand Theft Auto V, în care toate cele trei personaje trebuie să lucreze împreună pentru a-și „atinge obiectivele”. Pe lângă faptul că un jaf este de cele mai multe ori precedat de câteva misiuni pregătitoare, aceste situații sunt caracterizate de o oarecare libertate de alegere, nemaiîntâlnită până acum în cadrul seriei GTA. Jucătorii pot decide prin ce metode doresc să abordeze fiecare jaf în parte, metoda aleasă influențând desfășurarea misiunii de jaf propriu-zise. Astfel, pentru a vedea tot ce are de oferit GTA V, ar trebui să reluați fiecare jaf de cel puțin două ori, experimentând astfel fiecare metodă de abordare.
Cine a dus la bun sfârșit povestea lui Niko Bellic din Grand Theft Auto IV și nu și-a pierdut încă mințile este probabil la curent cu nivelul de dificultate exagerat ce a caracterizat unele dintre misiunile acelui joc. Din varii motive (mișcări greoaie, sistem de cover deficitar, control dificil etc), erai nevoit să reiei misiuni întregi de la capăt, aceste situații nefiind deloc amuzante atunci când erai la a douăzecea încercare.
Din fericire, GTA V elimină aceste momente de frustrare, misiunile având acum checkpoint-uri plasate generos. Mai mult, dacă considerați că un anumit segment al unei misiuni este prea dificil, acesta poate fi sărit cu totul. Astfel, nimeni nu prea mai are nicio scuză pentru a nu termina firul principal al poveștii din GTA V. (Notă: știm că și The Lost and Damned și Ballad of Gay Tony ofereau checkpoint-uri pe parcursul misiunilor, însă nu toată lumea a apucat să joace aceste episoade suplimentare pentru GTA IV).
În privința activităților suplimentare, GTA V este și mai generos decât predecesorul său: poți juca tenis, poți vâna, poți merge pe bicicleta, poți vizita baruri, cinematografe și multe, multe altele. Partea bună este faptul că aceste activități nu-ți mai sunt băgate pe gât în mod obligatoriu, așa cum se întâmpla în GTA IV. Deși în continuare telefonul personal este principalul mod de interacțiune cu lumea și personajele din GTA V, rămâne la latitudinea jucătorului dacă vrea să socializeze cu amicii din joc sau dacă dorește pur și simplu să se concentreze pe rezolvarea misiunilor.
Și pentru că tot am adus vorba de telefon, acesta oferă o funcție pe care ne-am dori să o vedem mult mai des în acest gen de jocuri (și nu numai): „quick save”. Dacă echipa de la Rockstar a fost capabilă să ofere o asemenea funcționalitate într-un joc open-world de aceste dimensiuni, nu există nicio scuză pentru alți producători. O altă modificare (nu atât de subtilă) este simplificarea controlului mașinilor, modul în care acestea răspund la comenzi fiind mult mai apropiat de titlurile vechi ale seriei și nu de realismul exagerat din GTA IV.
Nu în ultimul rând, trebuie scos din nou în evidență umorul de care dau dovadă cei de la Rockstar. Nu o dată m-am trezit râzând în hohote de situațiile de-a dreptul cretine în care se regăsesc eroii principali sau de unele personaje ce-și fac apariția în cadrul anumitor misiuni secundare. Un exemplu în acest sens este cuplul de bătrâni cărora Trevor le face vacanța mai frumoasă; nu vreau să intru în detalii, însă aceste doze de umor constituie probabil argumentul suprem pentru care GTA V merită parcurs de la cap la coadă.
GTA V: UN COMISAR ACUZĂ‚
Special am dorit să închei capitolul dedicat lucrurilor pozitive din GTA V cu mențiunea despre umorul anumitor personaje. Pe cât de amuzante sunt acestea, uneori originalitatea le lipsește cu desăvârșire. Spre exemplu, dacă eroii Michael și Trevor au o relație specială și personalități bine definite (și destul de puțin întâlnite în astfel de jocuri), Franklin (și amicii acestuia) parcă sunt stereotipuri umblătoare. Probabil că din acest motiv, din cele peste 30 de ore necesare pentru finalizarea firului principal al poveștii, cel mai puțin timp l-am petrecut alături de acest personaj.
Și pentru că tot a venit vorba de eroi, să aruncăm o privire suplimentară la opțiunea de a schimba între personaje. După cum aminteam mai devreme, atât timp cât nu se află într-o misiune, jucătorul este liber să comute între cei trei atunci când dorește. Din păcate, nu aceeași libertate de „mișcare” este oferită și pe parcursul misiunilor. De cele mai multe ori, ești nevoit să joci cu un anumit personaj într-o anumită porțiune bine definită a unei misiuni, jocul luând deciziile de schimbare între personaje, atunci când situațiile o cer. Ce-i drept, există și momente „libere”, în care jucătorul poate opta singur cu ce personaj dorește să joace, însă acestea sunt mult prea puține.
Menționam mai devreme jafurile, aceste misiuni care aduc o anumită doză suplimentară de complexitate. Ei bine, câteodată, din cauza scriptării excesive (schimbare automată a personajelor), intensitatea acestor momente din joc are de suferit, jucătorii fiind parcă ținuți de mânuță pe tot parcursul desfășurării acțiunii. Mai mult, checkpoint-urile prezente la tot pasul scad nivelul de dificultate într-un mod alarmant, misiunile din GTA V fiind pur și simplu mult prea ușoare, chiar și spre sfârșitul poveștii.
O problemă preluată direct din titlurile anterioare este sistemul de shooting (și mișcare în timpul secvențelor de acțiune). Personajele din GTA V se mișcă greu, sistemul de cover nu răspunde tot timpul la comenzi așa cum ar trebui, iar autoaim-ul este din nou rege. Nu ajută nici crosshair-ul punctiform, însă, ce-i drept, acesta poate fi schimbat din opțiuni. Totuși, dacă în ceea ce privește controlul la volan lucrurile au fost schimbate în bine, shooting-ul rămâne în continuare la fel de stângaci precum în GTA IV.
Vocile personajelor au fost tot timpul un punct forte al jocurilor GTA, iar cel de-al cincilea titlu numerotat al seriei nu face excepție. Totuși, pe cât de bune sunt interpretările actorilor, pe atât de șterse sunt posturile de radio din GTA V. Dacă până acum în fiecare titlu anterior mi-am găsit un post de radio favorit, în GTA V am ajuns să ascult West Coast Classics, un canal dedicat muzicii hip-hop, un gen muzical pe care nu-l agreez deloc în viața de zi cu zi. Din ce am putut asculta, nici Laslow nu-și mai face apariția la radio, acesta făcându-și simțită prezența totuși în alte momente ale jocului.
GTA V: OCHIUL DRACULUI
Se spune că banul e ochiul dracului. Ei bine, aș îndrăzni să spun că în Grand Theft Auto V, grafica se achită cu brio de acest rol. Cu alte cuvinte, în unele momente, jocul arată glorios, o realizare demnă de laude, având în vedere vârsta destul de avansată a consolelor Xbox 360 și PlayStation 3. Din păcate, există și cealaltă față a monedei, secvențele aglomerate trădând rezoluția scăzută la care rulează jocul, unele texturi care lasă de dorit sau omniprezentele „jaggies” (liniile frânte ce caracterizează lipsa de antialiasing).
Din fericire, spre deosebire de GTA IV, framerate-ul este decent în aproape toate situațiile, jocul rulând în condiții acceptabile din acest punct de vedere. Totuși, având în vedere efortul și resursele investite de Rockstar în acest joc, parcă aș fi vrut să am parte de calitatea vizuală din secvențele cinematice și pe parcursul gameplay-ului propriu-zis. Poate într-o eventuală versiune pentru PC sau console next gen.
GRAND THEFT AUTO ONLINE
Iată-ne ajunși și la principalul motiv pentru care am amânat publicarea acestui review: Grand Theft Auto Online. Este vorba despre componenta multiplayer din GTA V, planificată inițial pentru lansare pe 1 octombrie, la aproximativ două săptămâni după apariția jocului pe piață. Din păcate, în ciuda acestui interval suplimentar, Rockstar nu a fost în stare să lansaze GTA Online în condiții acceptabile.
Cu alte cuvinte, în primele zile după lansarea componentei online, aceasta pur și simplu nu a funcționat. În cel mai bun caz puteai să-ți creezi un personaj și să parcurgi secvența introductivă a acestui mod de joc. După care, la următoarea conectare (în cazul fericit în care reușeai să parcurgi acest pas), riscai ca respectivul personaj să fi dispărut complet de pe serverele celor de la Rockstar. Sau să fii blocat în decor. Sau să nu poți accesa niciul dintre markerele care declanșează misiunile. Sau să nu îți poți găsi prietenii în joc.
Din fericire, după mai multe zile în care GTA Online nu a funcționat, situația se pare că a fost remediată cu ajutorul mai multor patch-uri. Odată conectat, ești invitat să-ți realizezi un personaj, pe care, după un tutorial nu atât de scurt, îl poți arunca în tot felul de activități, pornind de la banalele curse și terminând cu misiuni mai speciale, ce încearcă să transpună online feeling-ul unei secvențe spectaculoase din single player.
Fiecare activitate dusă la bun sfârșit echivalează cu acumularea de experiență și bani. Experiența este necesară pentru deblocarea de misiuni din ce în ce mai complexe, în timp ce aspectul financiar este deosebit de important în lumea din GTA Online. Spre exemplu, cu ajutorul banilor se pot cumpăra arme și armuri mai bune, vitale pentru supraviețuirea în anumite moduri de joc (cum ar fi banalul Deathmatch), se poate asigura sau upgrada o mașină (pe care apoi o poți folosi și în curse) sau chiar se pot cumpăra proprietăți.
Cu alte cuvinte, atunci când funcționează adecvat, GTA Online deschide o nouă poartă pentru cei care au terminat porțiunea single player, oferind zeci (sau chiar sute) de ore de conținut suplimentar pentru dependenții de Los Santos. Trebuie să aveți însă în vedere câteva aspecte importante. În afara situației în care alegi să joci de unul singur (se poate și așa), străzile orașului din GTA Online sunt populate de utilizatori care nu respectă mai deloc „regulile jocului”, unii specializându-se pe urmărirea și uciderea jucătorilor de nivel mic, care încă nu au parcurs etapele de tutorial. Așadar, pentru o experiență cât mai placută, fiți siguri că jucați în sesiuni private, alături de prietenii de încredere de pe PSN sau Xbox Live.
Nu în ultimul rând, aspectul grafic este vizibil degradat în GTA Online, probabil pentru a oferi un framerate constant, vital pentru buna desfășurare a unei sesiuni echilibrate de joc multiplayer. Deci nu vă așteptați la revelații grafice dacă alegeți să vă aventurați în componenta online din GTA V.
GTA V: THE END
Am stabilit încă de la primul paragraf al acestui articol că Grand Theft Auto V este fără îndoială cel mai bun joc al seriei. Și totuși, revenind la întrebarea din subtitlul review-ului, este GTA V jocul anului 2013? Cel mai probabil da, dacă ar fi să ne ghidăm după succesul comercial înregistrat. Însă nu doar vânzările fac un joc, iar titlurile concurente lansate pe parcursul acestui an (BioShock Infinite, The Last of Us) nu sunt deloc de neglijat. În plus, jocuri ce nu și-au făcut încă apariția (precum Assassin”s Creed IV: Black Flag sau Watch Dogs) s-ar putea să aibă un cuvânt greu de spus.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER