Hard Reset Review: înapoi în viitor

De câțiva ani încoace, first person shooterele au intrat într-o oarecare rutină, mai toate aparițiile de acest gen limitându-se la a emula, într-un fel sau altul, formula Call of Duty: campanii single player „cinematice”, extrem de liniare și cu o durată de joc foarte scurtă, acompaniate de componente multiplayer stufoase, bazate pe acumularea de experiență ce permite accesul la conținut suplimentar. Totuși, un grup de dezvoltatori de jocuri din Polonia – Flying Wild Hog – nu a fost de acord cu această viziune, „protestul” lor la adresa direcției actuale în care merg shooterele contemporane concretizându-se sub forma lui Hard Reset, un FPS „de modă veche”. Și, în mare parte, jocul celor de la Flying Wild Hog se ține de mai toate promisiunile făcute, oferind o experiență old school, pe alocuri modernizată.

Hard Reset încearcă să aibă și o poveste, personajul principal al jocului fiind Fletcher, un soldat al corporației umane, care trebuie să apere orașul Bezoar de amenințarea roboților. Firul evenimentelor este relatat printr-o serie de benzi desenate animate, care se derulează între niveluri. Mai mult, povestea nu are prea mult sens și se termină tocmai când începea să devină ceva mai interesantă. Totuși, narațiunea nu contează aproape deloc în acest joc, o eventuală lipsă a secvențelor cinematice neafectând în vreun fel adevăratele puncte forte ale lui Hard Reset. Pe scurt, nu contează motivele sau scopul, ci doar eliminarea tuturor inamicilor de pe ecran, ca în vremurile bune ale lui DOOM sau Quake.

Și dacă tot vorbim de exterminarea inamicilor, această operațiune implică trei factori absolut necesari: „monștrii” propriu-ziși, armele ce pot fi folosite împotriva acestora și cadrul în care are loc masacrul. După cum aminteam mai devreme, Bezoar este atacat de roboți, adversarii din Hard Reset fiind în intregime mecanici, eventualul sânge fiind înlocuit de ulei pentru a elimina cine știe ce limitări sau cenzuri. În ciuda acestui fapt, oponenții lui Fletcher se încadrează cu succes în categoriile clasice de astfel de „monștri”: cei micuți, dar mulți, care preferă să atace de aproape; roboții kamikaze, care se rostogolesc până în apropierea jucătorului și apoi explodează; gorilele care te atacă în viteză (precum taurii din Serious Sam); roboți cu forme scheletice care trag de la distanță sau te atacă în stilul fiend-ului din primul Quake și, bineînțeles, ocazionalii boși imenși care fac deliciul oricărui joc de acest gen.

Pentru exterminarea acestora, Fletcher are la dispoziție două arme, care, prin intermediul stațiilor de upgrade prezente pe tot parcursul jocului, pot fi îmbunătățite cu noi moduri de foc. Cele două arme sunt diferențiate în primul rând de tipul de „muniție” pe care îl folosesc: una dintre ele este specializată în a emula arsenalul convențional (poate fi transformată în pușcă de asalt, shotgun, lansator de grende și rachete etc.), în timp ce a doua utilizează energie drept muniție (se poate transforma în plasma gun, aruncător de mortar electric, railgun etc.). Per total, aceste moduri de uz acoperă mai tot arsenalul clasic al unui joc de tip, transformând un jucător înrâit de Quake, să zicem, într-un adept al lui Hard Reset.

Decorurile în care are loc acțiunea din Hard Reset se află în strânsă legătură cu arsenalul propriu-zis, Flying Wild Hog acordând o atenție deosebită posiblității de a elimina adversarii cu ajutorul obiectelor plasate în mediul înconjurător. Astfel, de multe ori, un glonț bine plasat într-un circuit electric sau într-un butoi exploziv are efecte mult mai „benefice” decât irosirea de muniție împotriva unui grup mai numeros de inamici. Pe lângă eliminarea inamicilor, aruncarea în aer a obiectelor din decor are darul de a dezvălui numeroase locații secrete, la care nu se poate ajunge în mod normal. Și, lăsând până la urmă la o parte gameplay-ul efectiv, exploziile din Hard Reset au un efect terapeutic, aruncarea în aer a aproape tuturor structurilor din primul nivel al jocului sau demolarea de pereți întregi cu ajutorul railgun-ului dovedindu-se a fi moduri extrem de relaxante de a-ți petrece timpul.

Din păcate, distracția nu durează foarte mult timp, campania din Hard Reset putând fi dusă la bun sfârșit, pe nivel mediu de dificultate, în cam 5-7 ore. Luând însă în calcul nivelul de dificultate destul de crescut al jocului, deloc accesibil celor care nu au experiență cu shooterele old school, durata de joc poate crește în funcție de abilitățile fiecăruia.

Spuneam la început că Flying Wild Hog a adus și câteva modernizări formulei de shooter clasic: s-a renunțat la salvările manuale (sau quicksaves) în favoarea unor checkpoint-uri, care punctează foarte bine bătăliile importante din joc. Poate singurul loc unde acest sistem de salvări mi s-a părut oarecum limitat a fost confruntarea împotriva boss-ului final, însă, chiar și în acest caz, decizia producătorilor de a nu introduce quicksave-uri mai mult m-a ambiționat, decât să mă frustreze în adevăratul sens al cuvântului. De asemenea, după finalizarea campaniei, se deblochează modul EX, prin intermediul căruia poți relua povestea păstrând armele și upgrade-urile dobândite în prima sesiune de joc.

Totuși, chiar dacă nu durează prea mult, Hard Reset arată neașteptat de bine. Producătorii au anunțat încă de la început că jocul lor va fi produs și lansat în exclusivitate pentru PC și Hard Reset chiar reflectă această decizie. Motorul grafic realizat de Flying Wild Hog este excelent, permițând, chiar și în lipsa suportului pentru DirectX 10/11, un nivel al detaliului la care alte titluri doar visează. Câteodată, mai ales în timpul bătăliilor acerbe, efectele speciale pur și simplu invadează ecranul (captura de screenshot-uri devine astfel o sarcină destul de dificilă), calitatea acestora fiind de-a dreptul încântătoare. Mai mult, viziunea artistică nu se lasă mai prejos, nivelurile din Hard Reset aratând exact cum ți-ai putea închipui că se prezintă un oraș al viitorului. La această impresie contribuie din plin și texturile aproape perfecte, care arată la fel de bine și privite în ansamblu, dar și atunci când sunt admirate de la apropiere.

Bineînțeles, există și un preț ce trebuie plătit în ceea ce privește cerințele de sistem, un computer destul de puternic fiind necesar pentru a putea rula Hard Reset cu toate opțiunile grafice împinse la maximum. Totuși, jocul este bine optimizat, rulând perfect și pe sisteme mai slabe, evident, atunci când sunt folosite setări de calitate mai scăzute.

Mă văd însă nevoit să revin la principala problemă a jocului: durata sa prea scurtă. Hard Reset poate fi achiziționat în acest moment prin intermediul Steam la un preț de 27,99€, destul de mult pentru un titlu ce nu durează nici măcar 8 ore. Din păcate, Hard Reset nu beneficiază nici de multiplayer, o componentă care s-ar fi potrivit de minune conceptului old school al jocului (și armelor sale excelente). Astfel, deși Hard Reset mi-a plăcut enorm, nu poate încasa un calificativ mai bun decât cel acordat un pic mai jos. Rețineți însă, dacă banii nu sunt o problemă, experiența „clasică” oferită de jocul celor de la Flying Wild Hog nu ar trebui ratată.