Mortal Kombat 11 Review: kălătorie în timp
NetherRealm Studios a devenit unul dintre cele mai constante studiouri din industrie, livrând, la termeni preciși, noi jocuri ale seriilor Mortal Kombat și Injustice. Și, după cum se așteaptă de la o echipă de producție de un asemenea calibru, fiecare astfel de nouă iterație a acestor serii vine cu lucruri noi, demne de o veritabilă continuare. Iar Mortal Kombat 11 nu face excepție. Un începător s-ar putea simți un pic descurajat atunci când vede acest „11” din titlul jocului, existând riscul ca atât povestea seriei, cât și gameplay-ul si complexitatea acestuia să fi evoluat prea mult. Și această afirmație este parțial adevărată atunci când vine vorba de Mortal Kombat 11.
Însă nu în legătură cu povestea: chiar dacă evenimentele le continuă pe cele din Mortal Kombat X, întreaga narațiune bazată pe călătoria în timp și combinarea trecutului cu prezentul chiar este ușor de „prins” și de către cei care au doar cunoștințele de bază despre serie. Își face apariția un nou personaj misterios, Kronika, o ființă ale cărei puteri le depășesc chiar și pe cele ale unui Elder God, capabilă să manipuleze scurgerea timpului. Astfel, la dorința acesteia, personaje ucise în precedentele titluri Mortal Kombat se întorc din nou la viață, altele clasice pentru serie mor la rândul lor, unii luptători își întâlnesc corespondenții din trecut, iar totul devine un plăcut talmeș-balmeș din care nici măcar Raiden nu mai înțelege mare lucru. Însă, în contextul ușor ridicol al seriei, povestea funcționează, ba chiar sugerează o posibilă revoluție narativă pentru un eventual următor joc Mortal Kombat.
După cum ne-au obișnuit deja în titlurile lor recente, NetherRealm spune această poveste prin intermediul Story Mode-ului, o combinație de secvențe cinematice și lupte care duc spre concluzia finală. Totuși, afirmația producătorilor conform căreia avem de-a face cu cel mai lung Story Mode al lor de până acum este doar parțial adevărată: într-adevăr, avem parte poate de cele mai extinse secvențe cinematice dintr-un astfel de mod, dar, per total, pe dificultate medie, povestea poate fi parcursă fără probleme în 5 – 6 ore, sensibil mai puțin decât cea din MK9. Au dispărut și quick time event-urile din MKX, însă în continuare, în anumite capitole, putem alege luptătorul alături de care vom juca. Poate că ar fi fost o idee bună ca unele confruntări să fie jucabile și nu doar portretizate în secvențe cinematice.
Laitmotivul călătoriei în timp și diferitelor realități alternative a constituit și ocazia perfectă pentru ca producătorii să extindă conceptul variațiilor pentru luptători din MKX, Mortal Kombat 11 promițând posibilitatea de a-i personaliza în detaliu. Promisiune nu neapărat respectată însă de jocul final. Strict la nivel vizual, se poate opta între mai multe skin-uri pentru fiecare personaj, care, ca mai toate elementele cosmetice din joc, pot fi deblocate pe parcurs. Mai mult, fiecare luptător are și trei elemente distinctive (cum ar fi pălăria lui Raiden, kunai-ul lui Scorpion sau ochelarii de soare ai lui Johnny Cage) pe care le poate personaliza, atât la nivel vizual (deblocând diferite versiuni ale acelui obiect), cât și ca gameplay, montându-le augmentări ce trebuie, la rândul lor, deblocate mai întâi. Mi-ar fi plăcut ca personalizarea vizuală să meargă mai departe, permițând modificarea in detaliu a fiecărui element vestimentar al luptătorilor preferați. Poate data viitoare.
Cât despre „kustomizarea” mișcărilor speciale ale personajelor, lucrurile sunt destul de simple: fiecare luptător are un număr determinat de slot-uri în care pot fi „instalate” aceste mișcări speciale. Unele ocupă un singur astfel de slot, altele două. Astfel îți poti crea propriile combinații de mișcări speciale, favorizându-le pe cele folosite mai des în detrimentul celor pe care le considerați cvasi-inutile. Combinațiile astfel create, atât la nivel vizual, cât și în privința setului lor de mișcări speciale, pot fi salvate ca preset-uri pentru luptători. Aceștia oricum vin „din fabrică” cu câte două astfel de preset-uri fiecare, luptele online ranked fiind limitate doar la aceste variații predefinite.
Aminteam mai devreme că potențiala complexitate a unui al 11-lea titlu al unei serii ar putea fi descurajantă pentru un jucător începător. Și, dacă e să luăm în considerare modificările aduse sistemului de luptă, chiar este. Băruța de energie ce putea fi folosită înainte pentru executarea versiunilor îmbunătățite ale mișcărilor speciale, pentru combo breakere sau pentru X-ray-uri a fost „spartă” în două bare distincte, una dedicată mișcărilor ofensive (cum ar fi variantele „amplificate” ale loviturilor speciale), iar cealaltă celor defensive. La rândul lor, X-ray-urile s-au transformat, dând naștere altor două tipuri de lovituri: Krushing Blows și Fatal Blows. Primele sunt versiuni alterate ale mișcărilor speciale, ce pot fi executate doar în anumite condiții, oferind o serie de avantaje precum damage îmbunătățit sau posibilitatea a porni un combo cu ajutorul lor. Așa-zisul Fatal Blow, în schimb, oferă acea combinație nimicitoare de lovituri care poate schimba soarta unui meci, însă nu poate fi activat decât după ce bară de viața a personajului propriu scade sub 30% și poate fi folosit doar o singură dată în timpul unui meci.
De altfel, Mortal Kombat 11 are integrat un tutorial și un training mode extrem de stufos, în care ești trecut prin toate elementele jocului, de la executarea mișcărilor de bază și până la combo-uri aproape interminabile, capabile să îți împleticească degetele pe controller. Dacă reușești să treci de toate cele trei faze ale tutorialului, primești însă și o răsplată: vocea lui Shao Kahn pe post de announcer, în locul celei implicite. Mai mult, pe lângă training-ul de bază, există tutoriale detaliate pentru fiecare luptător în parte, deci poți petrece și zeci de ore în acest mod de joc. Evident, cei care doar vor să se bucure de acțiune imediată, fără mari bătăi de cap, o pot face și fără să se complice cu aceste tutoriale, însă, dacă îți dorești să stăpânești cu adevărat sistemul de luptă și să devii competitiv, înarmează-te cu multa răbdare.
Tot la capitolul single player, Mortal Kombat 11 vine cu două variațiuni ale clasicului concept de Arcade Tower. Prima – Klassic Towers – este deosebit de familiară tuturor celor care au încercat măcar un joc mai vechi al seriei: trebuie să înfrunți o serie de luptători dispuși într-un „turn”, ce culmină cu bătălia finală împotriva Kronikăi. Succesul într-un asemenea turn duce și la deblocarea unui filmuleț de final ce dezvăluie soarta personajului alături de care ai parcurs acel turn. Fix precum în titlurile Mortal Kombat mai vechi, Klassic Towers, alături de Story Mode, pot fi jucate și offline fără probleme.
Al doilea tip de towers necesită însă o conexiune la Internet: Towers of Time debutează cu un scurt tutorial, după finalizarea căruia jucatorul are acces la o serie de event-uri dinamice, ce se pot schimba de la oră la oră, de la zi la zi etc. Structurate sub forma unuia sau mai multor astfel de turnuri interconectate, aceste event-uri propun diferite scenarii ce, de obicei, culmină cu bătălia cu un anumit boss. Luptele din aceste Towers of Time sunt însă condimentate de tot felul de modifiere, jucătorul fiind nevoit, la rândul său, să apeleze la o serie de consumabile ajutătoare pentru a ieși victorios.
Victoriile din aceste Towers of Time, dar și din Klassic Towers, parcurgerea Story-ului, a tutorialelor sau a fiecărei lupte obișnuite în parte sunt răsplătite din plin cu o serie de monede in-game, pornind de la koins, trecând prin suflete și inimi și ajungând la time crystals. Acestea pot fi cheltuite în The Krypt, de departe unul dintre cele mai importante moduri de joc din Mortal Kombat 11. Și asta pentru că, de această dată, producătorii au reprodus întreaga insula a lui Shang Tsung din primul joc al seriei, complet explorabilă într-o manieră asemănătoare cu cea a unui third person action/adventure.
Astfel, pe lângă deblocarea diferitelor cufere cu recompense (ce conțin item-uri și skin-uri noi pentru personaje, combinații de fatalități, brutalități, consumabile pentru Towers of Time, artwork-uri din timpul procesului de realizare a jocului, track-uri audio și multe, multe altele), ai ocazia ca, ghidat de Shang Tsung (interpretat de Cary Tagawa, actorul care i-a dat viață și în primul film Mortal Kombat), să poți admira de aproape locații iconice pentru serie (cum ar fi The Pit sau culoarul cu statuile participanților din primul turneu Mortal Kombat), dar și să te folosești de câteva dintre surprizele puse la dispoziție pentru a făuri sau dobândi noi item-uri, pe care le poți folosi fie în Towers of Time, fie pentru a progresa în The Krypt. Dar și aici trebuie multă răbdare, „bucla de gameplay” gândită de producători fiind bazată pe dobândirea de currency în Towers of Time, cheltuirea acestuia în Krypt și repetarea procesului.
După cum aminteam mai devreme, în competițiile ranked online (care nu sunt disponibile încă), variațiile create de jucători, cu item-uri și augmentări proprii, nu vor fi permise, fiind impusă folosirea preset-urilor puse la dispoziție de producători. Acestea pot fi folosite însă în meciurile „kasual”, procesul de matchmaking și luptele propriu-zise desfășurându-se bine, fără probleme de conectare sau lag, cel puțin pe parcursul perioadei noastre de testare (care a avut loc înainte de lansarea oficială a jocului).
În privința prezentării, nu multe îi pot fi reproșate lui Mortal Kombat 11: grafica arată mai bine ca oricând, aspectul personajelor fiind considerabil îmbunătățit față de jocurile anterioare, luptătorii fiind acum reproduși în urma scanării tridimensionale a unor oameni reali. Sângele este prezent din nou din abundență, unele fatalități sunt mai șocante ca niciodată, iar nivelul de detaliu inclus de producători în fundalurile din MK11 merită toate laudele. Vocile sunt în general bune, cu câteva excepții (Ronda Rousey în rolul Sonyei este la limita suportabilului), iar muzica se achită de sarcini, în mod discret. Îmbucurător este că producătorii au reușit performanța de a menține intact framerate-ul constant de 60fps pe parcursul luptelor, acesta injumătățindu-se doar în timpul secvențelor aferente Krushing și Fatal Blow-urilor. De asemenea, The Krypt rulează la 30 de cadre pe secundă.
Mortal Kombat 11 rămâne fidel seriei, cu o formulă de joc destul de accesibilă pentru a le permite și celor mai puțin abili să se bucure de poveste sau să „dea câteva fatalități” alături de prieteni, dar și suficient de complexă pentru a fi „disecată” cum se cuvine de veterani. Personalizarea luptătorilor putea fi realizată mai în detaliu, iar povestea surprinde prin câteva dispariții șocante și concluzia imprevizibilă, însă, la final, Mortal Kombat 11 rămâne, în mare parte, exact jocul pe care îl așteptam de la Ed Boon & co.