Ne îndreptăm cu pași repezi către inevitabilul final al generației actuale de console, atât Sony, cât și Microsoft lucrând, în spatelor ușilor închise, la noi formule hardware și software care să satisfacă nevoia de divertisment a utilizatorilor. Însă nu tot timpul îți dorești neapărat ceea ce este nou, nostalgia anumitor momente din timp, care ți-au definit existența ca gamer, atârnând de multe ori mult mai greu în balanță. Dovadă stau edițiile remasterizate sau complet refăcute ale unor titluri clasice, care au devenit prezențe constante pe piața jocurilor video tocmai pentru că există cerere pentru așa ceva.
Și, pentru a profita de acest curent, dar și pentru a umple golul rămas până la apariția următorului titlu major exclusiv pentru PS4 (sau, de ce nu, a viitorului PlayStation 5), Sony Interactive Entertainment s-a inspirat din recenta istorie Nintendo, pregătindu-se să lanseze PlayStation Classic, o versiune miniaturizată a primei console PlayStation, așteptată pe piață la începutul lunii decembrie. Go4games a pus deja mâna pe o astfel de mini-consolă, iar impresiile noastre se regăsesc în continuare.
Nu, nu am desfăcut micuța consolă pentru a-i examena în detaliu procesorul, chip-ul video sau cine știe ce tip de memorie… Nici nu avea rost, jocurile de acum două decenii, caracteristice primei generații de console PlayStation, putând fi emulate și rulate pe hardware mult inferior celui pe care îl regăsim în smartphone-urile mid-range din ziua de azi. La fel ca în cazurile mini-consolelor Nintendo (NES Classic și SNES Classic), probabil că Sony a optat pentru o configurație hardware standard, capabilă să ruleze în condiții acceptabile titlurile preinstalate pe PlayStation Classic. Așadar, specificațiile exacte a hardware-ului inclus nu cred că interesează pe nimeni.
Este evident însă, tot la fel ca în cazurile NES/SNES Mini Classic, că nu avem de-a face cu o replică fidelă a vechiului PlayStation decât în ceea ce privește aspectul exterior al consolei. PS Classic, deși arată ca un frățior mai mic al PS1, nu are unitate optică de citit CD-uri (nici n-ar fi avut loc de așa ceva, la cât de redus este ca dimensiuni), nici slot pentru memory card-urile acelor vremuri și nici iesirea Audio/Video analogică caracteristică primelor trei generații de console PlayStation. Toate acestea au fost înlocuite de standardele moderne de astăzi, precum port-urile USB clasice pentru controllere sau conectorul standard HDMI pentru legătura cu televizorul, jocurile, în număr de 20, sosind deja preinstalate pe consolă, fără posibilitatea de a adăuga sau rula alte titluri în afara acestei selecții.
Consola propriu-zisă arată foarte drăguț, design-ul inițial al PS1 fiind miniaturizat, păstrând însă mai toate elementele vizuale, chiar dacă acestea nu mai îndeplinesc decât roluri estetice. Sunt prezente butoanele de pe partea superioară a consolei: Reset, Power și Open, toate funcționale, îndeplinind roluri identice (sau aproape similare) cu omoloagele lor din anii ”90. Alimentarea se realizează prin intermediul unei mufe micro-USB clasice cu ajutorul oricărui încărcător de telefon cât de cât modern, sau cuplând direct cablul inclus în pachet la unul dintre port-urile USB ale televizorului (dacă modelul dvs. este dotat cu așa ceva). Atenție însă, pentru că pachetul nu va include un încărcător propriu, așa că va trebui să aveți unul de rezervă prin casă.
Vom reveni foarte curând la rolurile butoanelor principale de pe consolă și cum s-au modificat acestea față de acum două decenii; până atunci însă, să aruncăm o privire la controller-ele incluse în pachet, două la număr. Se observă un design familiar pentru fanii PlayStation, lipsind însă stick-urile și trigger-ele analogice, precum și motoarele de vibrații prezente încă de la prima generație de gamepad-uri DualShock. Cu alte cuvinte, avem parte de o reproducere a controller-elor inițiale pentru PS1, dimensiunile fiind mai reduse față de standardele din ziua de azi, iar greutatea acestora mult diminuată, fiind numai bune pentru a fi manevrate de copii. În ciuda dimensiunilor mai reduse, ergonomia acestora pare bună, iar cablurile de conectare sunt destul de lungi, de aproximativ 1,5m fiecare, dacă ar fi să judecăm după exemplarele preliminare pe care le-am putut testa. Iar dacă cablul tot vi se pare insuficient, ați putea folosi un prelungitor USB, în ciuda aspectului exterior „exotic” mufele de conectare la consolă fiind tradiționalele USB-A.
Nefiind vorba de o reproducere 100% exactă a consolei de acum mai bine de 20 de ani, cei de la Sony au fost nevoiți să implementeze un nou sistem de operare pentru acest PlayStation Mini, capabil atât să emuleze jocurile preinstalate, dar să și ofere funcționalitate modernă suplimentară. Astfel, meniul principal este foarte direct și ușor de navigat, utilizatorul având posibilitatea de a alege dintre cele 20 de titluri incluse, pe ecran fiind afișate informații succinte despre jocul selectat, coperta acestuia sau numărul de jucători acceptat (mai multe dintre titlurile incluse pot fi abordate în multiplayer cu ajutorul celui de-al doilea controller, de asemenea inclus în pachet).
La fel ca în cazul mini-consolelor de la Nintendo, mă așteptam ca și PlayStation Classic să includă mai multe opțiuni legate de redarea video a acestor jocuri incluse. Din păcate, setările de acest gen lipsesc (cel puțin din versiunea preliminară pe care am putut-o testa), toate jocurile incluse fiind redate într-un mod filtrat, oarecum blurat, menit să elimine pixelizarea caracteristică texturilor acelor vremuri. Ar fi fost recomandat ca, pe lângă acest mod de afișare, să existe măcar și cel original, pentru ca posesorii de PS Classic să se poate bucura de aspectul original al jocurilor, așa cum erau ele afișate pe televizoarele CRT din acei ani.
Mai ales că această abordare duală este implementată în privința salvărilor acestor jocuri. Pe scurt, consola include un „memory card virtual”: mai exact, funcționalitatea de salva jocul din unele titluri este reprodusă fidel, aceste salvări fiind stocate însă în memoria internă a consolei și nu pe mici „casete” de plastic. Astfel, utilizatorului îi este totuși oferită iluzia că salvează și încarcă jocurile de pe un memory card, ca în „vremurile bune”. Alternativ, apăsând butonul „Reset” de pe consola propriu-zisă, odată cu revenirea in meniul principal, poți păstra un „save state” pentru fiecare joc în parte. Cu alte cuvinte, jocul „îngheață” într-un moment anume, fie că ați ales să salvați în mod tradițional sau nu, și poate fi reluat din acel punct oricând doriți.
Două lucruri deranjează însă la această abordare. Funcționalitate similară era oferită și de (S)NES Mini Classic, însă acolo aveai mai multe slot-uri la dispoziție pentru aceste „save state”-uri. Pe PS Classic ai doar unul per titlu, pe care îl poți suprascrie de fiecare dată când alegi să întrerupi un anumit joc și să revii în interfața principală. Al doilea, la fel ca în cazurile consolelor miniaturizate de la Nintendo, este imposibilitatea de a apela meniul principal fără să apeși butonul „Reset” de pe consolă. Există cazuri în care ai putea fi tolănit pe o canapea sau în pat, iar acționarea acestui buton necesită efort suplimentar pentru a te ridica și a ajunge la consolă. Inconvenientele de acest tip ar fi putut fi ușor eliminate dacă funcționalitatea butonului „Reset” era reprodusă și de acționarea unei combinații de butoane de pe controller-ul propriu-zis (ceva în genul Start + Select). Din păcate însă, o astfel de implementare lipsea din ediția PS Classic pe care am încercat-o.
În schimb, cei de la Sony au ales să reproducă și natura multi-disc a unora dintre jocurile de PS1 incluse, care, în versiunile lor originale, erau livrate pe mai multe CD-uri. Astfel, titluri precum Metal Gear Solid sau Final Fantasy VII vor cere, în anumite momente, introducerea discului următor. Aici intra în acțiune butonul „Open”, care, în loc să deschidă lăcașul dedicat cititorului de CD-uri, cum o facea pe vremuri, permite alegerea următorului „disc virtual” dintr-o interfață simplistă.
Și pentru că am tot vorbit de jocurile incluse, oferind chiar și unele exemple, iată lista completă a titlurilor ce vor sosi preinstalate pe exemplarele europene ale consolei PlayStation Classic: Battle Arena Toshinden, Cool Boarders 2, Destruction Derby, Final Fantasy VII, Grand Theft Auto, Intelligent Qube, Jumping Flash!, Metal Gear Solid, Mr. Driller, Oddworld: Abe”s Oddysee, Rayman, Resident Evil Director”s Cut, Revelations: Persona, Ridge Racer Type 4, Super Puzzle Fighter II Turbo, Syphon Filter, Tekken 3, Tom Clancy”s Rainbow Six, Twisted Metal și Wild Arms.
Și dacă unele dintre titlurile – precum Metal Gear Solid, Tekken 3, Grand Theft Auto, Final Fantasy VII sau Rayman – sunt veritabile legende a căror includere este mai mult decât logică, alte jocuri cel puțin la fel de importante din istoria PlayStation, cum ar fi Gran Turismo, Wipeout sau MediEvil lipsesc cu desăvârșire, acesta fiind probabil cel mai mare minus al mini consolei PS Classic. Cu tot respectul, nu cred că cineva plănuiește să achiziționeze un asemenea gadget în special pentru a rula o versiune îmbătrânită a unui joc precum Rainbow Six…
Iar aici apare altă problemă, inevitabilă pentru un astfel de dispozitiv retro. Dacă jocurile incluse de Nintendo în propriile implementări de mini console NES și SNES erau în mare parte titluri bidimensionale, ușor de abordat și controlat, PS Classic își propune să reproducă epoca de început a graficii 3D, în care orientarea în spațiul tridimensional, în special cu ajutorul unui controller de pe care lipsesc stick-urile analogice, era încă în stadiul de experiment. Și multe dintre aceste încercări în domeniu nu mai au nimic de-a face cu schemele de control consacrate din zilele noastre, titluri precum primele Resident Evil sau GTA dovedindu-se a fi veritabile chinuri din acest punct de vedere.
După cum am amintit mai devreme, o bună parte dintre aceste jocuri pot fi abordate și „la dublu”, farmecul și nivelul de „fun” al unor titluri precum Ridge Racer Type 4 sau Super Puzzle Fighter II Turbo fiind amplificat atunci când sunt încercate în multiplayer. Toate titlurile pe care am avut ocazia să le încercăm funcționeaza bine, la framerate-ul original, PS Classic încercând să reproducă, din acest punct de vedere, experiența de joc originală (fără creșteri artificiale de framerate). Același lucru poate fi spus și despre partea audio, sunetele și muzica jocurilor fiind redate fidel, fără alte probleme.
PlayStation Classic urmează să fie lansat pe 3 decembrie 2018, la un preț recomandat de 499 lei, mini-consola celor de la Sony având potențialul de a deveni un dar cum nu se poate mai potrivit, de Moș Nicolae sau Moș Crăciun, pentru gamerii veterani, nostalgici ai anilor ”90. Personal, am o oarecare reținere din cauza selecției de jocuri incluse, absența unor titluri precum Gran Turismo neputând fi trecută cu vederea atât de ușor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER