Prototype 2 Review: am găsit cel mai puternic om

Fani ai poveștilor cu supereroi, este timpul să fiți atenți! Astăzi vom vorbi despre un joc în care „supranatural” este cuvântul de ordine. Doamnelor și domnilor: Prototype 2!

Alex Mercer. Vă mai amintiți de el? Ei bine, personajul vostru preferat din primul Prototype își continuă povestea în noul joc de la Radical Entertainment. De această dată însă, el este marele antagonist. Personajul principal este acum un soldat pe nume James Heller, proaspăt întors din Irak pentru a se răzbuna pe puternicul Alex Mercer, responsabilul pentru cea de-a doua răspândire a virusului Blacklight în Manhattan. Această a doua răspândire a avut loc în New York la doar 14 luni după acțiunea din primul joc și s-a soldat cu moartea unui număr uriaș de persoane, printre care și soția și fiica protagonistului Heller.

Înrolat într-un grup de soldați de elită, îndrăznețul Heller prinde momentul perfect să-l ia prin surprindere pe Mercer și să-l ucidă, însă atunci când lupta se dă între un om și un mutant evoluat, e lesne de înțeles că o lamă de cuțit nu poate face mare lucru. Totuși, evoluatul Mercer nu numai că nu-l omoară pe protagonist, ba chiar îl și infectează intenționat cu o tulpină de virus care îi dă puteri supranaturale întocmai ca ale sale.

Răsar întrebări precum „ce naiba s-a întâmplat și de ce?”, iar răspunsurile își fac apariția rând pe rând pe parcursul celor aproximativ 15 ore de campanie principală. Din păcate însă nu pot spune că povestea este foarte atractivă în cazul acestui joc, ea fiind mai degrabă o metodă de a lungi artificial timpul de joc. Există într-adevăr câteva momente în care îți dorești cu ardoare să afli ce se întâmplă mai departe, însă de obicei execuți rând pe rând diverse misiuni din dorința de a îți duce personajul la un nivel superior de evoluție.

James Heller, protagonistul din Prototype 2, este un tip agresiv atât prin limbaj cât și prin personalitate și în general lasă impresia unui om irațional și fără sentimente, care nu acceptă sfaturi ci doar informații despre locul în care se află următoarea țintă. Dar cui îi pasă? Heller are ABILITĂ‚ȚI! O-ho, ce mai abilități!

Dacă pe la începutul jocului te crezi puternic și îți place la nebunie acest lucru, află că în timp te vei simți și mai puternic, căci pe măsură ce termini misiuni primești mai multe arme (denumite mutații, căci ies din corpul lui Heller) și abilități. Așa că dacă la început îți este teamă de tancurile sau elicopterele militare ce te urmăresc prin oraș, pe măsură ce avansezi apariția lor te va distra la nebunie, căci vei putea să le deturnezi, să le distrugi sau pur și simplu să le desprinzi una dintre arme și să o folosești împotriva lor. Cu un minim de efort.

Principalele abilități ale lui Heller sunt salturile uriașe, planarea și mersul în plan vertical. Dar protagonistul nostru are și alți ași în mânecă. Spre exemplu, îi poți comanda să „absoarbă” orice persoană sau creatură mutantă, acesta fiind practic modul în care își regenerează viața. După ce ai absorbit o persoană poți utiliza abilitatea de shape-shifting, adică te poți metamorfoza în cea mai recentă persoană absorbită. Din păcate, deși poți absorbi absolut orice creatură (și credeți-mă, există tot felul de ciudățenii), shape-shifting-ul funcționează doar cu personaje umanoide.

Armele biologice sunt în număr de cinci, fiecare dintre ele are două tipuri principale de atac, iar două dintre arme pot fi echipate în același timp. Pe lângă aceste mutații, Heller poate utiliza și arme convenționale precum mitraliere sau aruncătoare de rachete, iar când se plictisește de toate aceste posibilități,poate recurge la sporturi precum aruncarea cu mașina, cu aparatul de aer condiționat,cu butelia inflamabilă sau chiar cu prima persoană ce i-a apărut în cale.

În opinia mea, principala problemă legată de arme este modul de control al țintei. Este de-a dreptul frustrant să controlezi jocul cu mouse-ul și tastatura și totuși să nu poți folosi o țintă clasică. Singurul mod în care poți să tragi în ținta dorită este să ții apăsată tasta R și să pui inamicul în centrul imaginii, după care orice ai face și oriunde te-ai uita, atacurile lui Heller vor merge spre ținta stabilită. Dacă nu faci acest lucru, Heller va trage unde crede el de cuviință.

Misiunile, în marea lor majoritate, urmează un model repetitiv de tipul „absoarbe un soldat, transformă-te în el, intră într-o bază militară, găsește-l pe X, absoarbe-l și consultă-i amintirile pentru a afla ce plănuiește și unde se ascunde Y”. Repetă același proces cu Y, Z, și tot așa. Timp de 15 ore. Partea bună este că se mai întâmplă ca inamicul pe care îl cauți să fie mai puternic decât te așteptai, și să se lase cu o luptă serioasă.

O reușită remarcabilă este reprezentată de cutscene-uri, ce sunt realizate cu mare măiestrie și au un stil vizual foarte interesant – desaturat, întunecat, confuz. Același stil grafic este folosit și în timpul jocului în situațiile în care personajul principal are bara de viață aproape goală.

Există de asemenea misiuni secundare și obiecte de colecție ce pot fi găsite în New York-ul jocului. Acestea îți oferă ocazia de a îți evolua personajul și de a te distra în diverse tipuri de misiuni. Având în vedere că după terminarea campaniei principale am aflat că am parcurs aproximativ 50% din conținutul jocului, vă imaginați probabil că sunt destule lucruri de făcut în afara acesteia.

Din punct de vedere grafic jocul vine cu un draw distance și cu texturi ceva mai bune decât pe varianta pentru console, animațiile și efectele sunt excelente iar orașul arată foarte frumos de oriunde l-ai privi. O limitare pe care nu mi-aș fi dorit să o văd într-un titlu open world este aceea că, deși orașul este împărțit în trei zone (ce au câte un râu între ele), transportul dintr-o parte în alta nu se poate face decât de la „poduri aeriene”, care sunt practic puncte de fast travel. Orice încercare de a trece cu elicopterul dintr-o parte în alta se soldează cu un avertisment și o explozie subită a elicopterului.

Prototype 2 nu este un joc menit să îți ofere vreun atașament emoțional față de lumea sa. În schimb, jocul îți oferă șansa de a te distra nebunește într-un oraș virtual în care tu ești cel mai puternic personaj. Vrei să distrugi baze militare? Ai de gând să îți petreci 30 de minute măcelărind creaturi zombie? Vrei să sari dintr-un elicopter fără parașută și să cauzezi un mic cutremur? Dă-i bătaie! Până la urmă poți face ce vrei, cum vrei, căci jocul îți oferă posibilități nelimitate de distracție, fără bariere. Diversitatea de arme, de inamici și de activități face ca acest joc să îți „absoarbă” multe ore libere fără să regreți vreun pic.