Red Faction este o serie cu o istorie puțin spus zbuciumată, care a evoluat de la un first person shooter clasic (Red Faction 1) până la un third person shooter open world, cum a fost Red Faction: Guerilla. În încercarea de a găsi o formulă câștigătoare, Volition a ales să transforme cel mai nou joc al seriei – Red Faction: Armageddon – într-un shooter third person liniar, în care accentul să fie pus mai mult pe acțiune decât pe firul narativ sau implicațiile emoționale sau morale ale acestuia.
Asta nu înseamnă ca acest joc nu are o poveste: în Armageddon, jucătorul îl întruchipează pe Darius Mason, nepotul lui Alec Mason, eroul din titlul precedent al seriei. După distrugerea terraformer-ului de pe Marte, populația planetei roșii este nevoită să se retragă în subteranele acesteia, în încercarea de a-și continua traiul. Mason, fost membru al Red Faction și actual om-bun-la-toate, este contractat de o grupare cultistă pentru a excava într-un templu străvechi.
Din păcate, „expediția arheologică” a lui Darius nu se desfășoară după cum și-ar fi dorit el, nefericitul erou reușind să elibereze o rasă de extratereștri foarte ostili, ce-și duseseră deloc liniștita existență în măruntaiele planetei. Povestea din Armageddon nu este tocmai originală și nici prea bine dezvoltată, servind totuși drept un pretext credibil pentru tonele de acțiune din joc. Este bine de știut însă că pentru a înțelege în întregime firul epic al jocului, ar fi trebuit să fi văzut și Red Faction: Origins, un film de lung metraj realizat de Syfy Channel, în care sunt explicate rolurile unor personaje ce-și fac apariția și în Armageddon.
Per total însă, dupa cum spuneam și mai devreme, povestea este doar un pretext pentru a dezlănțui iadul pe planeta Marte. Red Faction: Armageddon este poate cel mai intens și solicitant shooter lansat pe parcursul acestui an. S-a renunțat la decorurile deschise din Guerilla în favoarea unor niveluri clasice, însă nu atât de liniare precum în alte jocuri contemporane. Unele dintre acestea sunt construite pe sistemul unei locații centrale, prin intermediul căreia pot fi accesate porțiuni separate, existând câte un obiectiv de îndeplinit în fiecare dintre acestea.
De asemenea, nu lipsesc nici nivelurile construite în stil „arenă”, în care Mason trebuie să elimine toate hoardele de atacatori înainte să poată continua. De altfel, monștrii nu sunt realizați într-o manieră horror, ci mai degrabă pe ideea proști, dar mulți. De asemenea, nu există o tipologie caracteristică acestora, cum era cazul necromorfilor din Dead Space, extratereștrii din Red Faction: Armageddon fiind mult mai generici: cuiburi ce dau naștere la crawlers, tentacule care ies din pământ sau monștri masivi, realizați în stilul bătrânului Cyberdemon din DOOM.
Din fericire, Mason nu duce lipsa unui arsenal pe măsură. Jocul este burdușit de tot felul de arme, care mai de care mai distrugătoare, atât pentru inamici, cât și pentru mediul înconjurător. Element distinctiv al seriei Red Faction, distrugerea decorurilor se întoarce în forță și în Armageddon, adăugând o notă de imprevizibil fiecărei confruntări armate, dar și o satisfacție greu de descris în cuvinte atunci când, cu o singură rachetă reușești să nivelezi un întreg complex industrial, cu tot cu monștrii care colcăie prin el.
Pe lângă lansatorul de rachete, Mason are la dispoziție numeroase alte arme, pornind de la pistoale, shotgun, assault rifle și ajungând până la unelte mai „exotice” precum un lansator de găuri negre. Există și un Magnet Gun, care poate fi folosit pentru a proiecta diferite obiecte (bucăți din decorul distrus, de obicei) către ținte mai masive. Nu lipsește nici ciocanul din Guerilla și nici Nano Forge-ul, care acum poate și repara structurile distruse.
La fel ca în Guerilla, distrugerea de clădiri (sau doborârea inamicilor) aduce salvage, care poate fi investit în diferite abilități prin intermediul stațiilor de upgrade presărate prin joc. Aceste upgrade-uri sunt împărțite pe niveluri de eficiență și pot varia de la creșterea puterii de foc a armelor mânuite de Mason, la afișarea indicatoarelor de sănătate a monștrilor împotriva cărora lupți și până la dobândirea de noi funcții pentru Nano Forge. Oricum, un jucător harnic, cu talent la colectat salvage, va reuși să achiziționeze aproape toate aceste abilități suplimentare până la sfârșitul jocului.
Sfârșit care nu a venit chiar atât de repede pe cât m-am așteptat inițial. Campania din Red Faction: Armageddon, jucată pe dificultate medie, durează în jur de 10 ore, un interval respectabil pentru titlurile de acțiune din zilele noastre. Mai important, aceasta este destul de variată, existând misiuni în care Mason mai îndeplinește și alte obiective pe lângă uciderea pe bandă rulantă a extratereștrilor. Spre exemplu, eroul poate conduce un exoschelet armat până în dinți, cu ajutorul căruia trebuie să escorteze un convoi, controlează un soi de păianjen mecanic prin măruntaiele Planetei Roșii sau pilotează o năvuță din perspectivă first person, secvență care aduce aminte de primul joc al seriei Red Faction.
Dacă poate fi reproșat ceva jocului la acest capitol atunci aceasta ar fi abordarea generalistă și lipsa acută de originalitate. Scenariile cu extrateriștri treziți din somnul lor de veci s-au mai văzut cu zecile (în special pe Marte), design-ul monștrilor este prea comun și întreaga prezentare a jocului nu iese în evidență cu mai nimic. De asemenea, spre sfârșitul aventurii lui Mason, acțiunea degenerează într-un grinding exasperant, împotriva eroului fiind aruncate legiuni întregi de monștri, pe care, în unele momente, este mai bine să-i ocolești decât să-i confrunți direct.
Un alt aspect oarecum dezamăgitor este absența din Red Faction: Armageddon a unui mod de joc multiplayer competitiv. În schimb, producătorii pun la dispoziția celor care au terminat deja campania single player așa-numitul Infestation Mode, în care o echipă de până la patru jucători trebuie să supraviețuiască valurilor interminabile de inamici. Există o selecție bogată de hărți pentru acest mod de joc, putând fi deblocate și variațiuni pe timp de noapte ale acestora. Nu în ultimul rând, Infestation poate fi abordat și de unul singur, în mod offline.
După cum spuneam, distrugerea mediului înconjurător a fost tot timpul asul din mâneca seriei Red Faction, acest lucru fiind posibil grație motorului grafic Geo Mod (ajuns la versiunea 2.5). Această componentă arată cum nu se poate mai bine în Armageddon, orice clădire putând fi făcută praf, dacă jucătorul consideră acest lucru util sau amuzant. De altfel, există un întreg mod de joc care se concentrează în jurul acestei mecanici – Ruin. Jucătorul este aruncat în mijlocul unei hărți, obiectivul acestuia fiind distrugerea a cât mai multe structuri într-un timp dat, în funcție de performanță fiindu-i acordat un anumit scor, pe care-l poate cumpara cu reușitele altor utilizatori prin intermediul Leaderboards-urilor implementate în joc.
Lăsând la o parte aspectul generalist al jocului, dar și foarte performantul engine Geo Mod 2.5, Red Faction: Armageddon a impresionat atunci când vine vorba de calitatea portării pe PC. Volition oferă două versiuni ale jocului, pentru DirectX 9 și pentru DirectX 10/11. Pe lângă activarea anumitor efecte, principalul avantaj pe care l-am observat la varianta DirectX 10//11 a jocului este framerate-ul sensibil mai bun decât în cazul folosirii versiunii DirectX 9. Pur și simplu, comparate direct, aceleași secvente de gameplay, folosind același hardware, au rulat mai fluent în DirectX 11 decât în DirectX 9. Totuși, există în continuare unele momente mai încinse (zeci de inamici pe ecran, distrugere în masă a mediului înconjurător), în care framerate-ul scade alarmant.
De asemenea, întreaga interfața a fost foarte bine adaptată pentru PC, existând suport atât pentru rezoluțiile 4:3, cât și pentru cele wide. Astfel, cei nevoiți să folosească încă un monitor mai vechi nu vor avea probleme, jocul nelasând niciun moment impresia că ar fi fost portat în grabă pe PC. Un alt semn că producatorii și-au făcut temele așa cum trebuie este posibilitatea de a salva oriunde pe parcursul campaniei single player, lucru foarte rar întâlnit la aparițiile din ultima vreme.
În concluzie, deși inițial nu mă așteptam la cine știe ce surprize de la Red Faction: Armageddon, am fost plăcut surprins de jocul celor de la Volition Inc. Dacă producătorii investeau mai mult efort în realizarea unei povești mai interesante sau a unui multiplayer mai divers, probabil că nota încasată era și mai mare. Chiar și așa însă, Armageddon mi s-a părut unul dintre cele mai reușite titluri Red Faction, depășit din punct de vedere calitativ doar de primul joc al seriei.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER