Red Faction: Armageddon Review: cu ciocanul prin mulțime

Red Faction este o serie cu o istorie puțin
spus zbuciumată, care a evoluat de la un first person
shooter clasic (Red Faction 1) până la un third
person shooter open world, cum a fost Red Faction:
Guerilla. În încercarea de a găsi o formulă câștigătoare,
Volition a ales să transforme cel mai nou joc al seriei –
Red Faction: Armageddon – într-un shooter third
person liniar, în care accentul să fie pus mai mult pe
acțiune decât pe firul narativ sau implicațiile emoționale
sau morale ale acestuia.

Asta nu înseamnă ca acest joc nu are o poveste: în Armageddon,
jucătorul îl întruchipează pe Darius Mason,
nepotul lui Alec Mason, eroul din titlul precedent al seriei. După
distrugerea terraformer-ului de pe Marte, populația planetei roșii
este nevoită să se retragă în subteranele acesteia, în încercarea
de a-și continua traiul. Mason, fost membru al Red Faction și
actual om-bun-la-toate, este contractat de o grupare cultistă
pentru a excava într-un templu străvechi.

Din păcate, „expediția arheologică” a lui Darius nu se
desfășoară după cum și-ar fi dorit el, nefericitul erou
reușind să elibereze o rasă de extratereștri foarte
ostili, ce-și duseseră deloc liniștita existență în
măruntaiele planetei. Povestea din Armageddon nu este
tocmai originală și nici prea bine dezvoltată, servind
totuși drept un pretext credibil pentru tonele de acțiune din
joc.
Este bine de știut însă că pentru a înțelege în întregime firul
epic al jocului, ar fi trebuit să fi văzut și Red Faction:
Origins, un film de lung metraj realizat de Syfy Channel,
în care sunt explicate rolurile unor personaje ce-și fac apariția
și în Armageddon.

Per total însă, dupa cum spuneam și mai devreme, povestea este
doar un pretext pentru a dezlănțui iadul pe planeta Marte.
Red Faction: Armageddon este poate cel mai intens și
solicitant shooter lansat pe parcursul acestui an. S-a
renunțat la decorurile deschise din Guerilla în favoarea unor
niveluri clasice, însă nu atât de liniare precum în alte
jocuri contemporane. Unele dintre acestea sunt construite
pe sistemul unei locații centrale, prin intermediul căreia pot fi
accesate porțiuni separate, existând câte un obiectiv de îndeplinit
în fiecare dintre acestea.

De asemenea, nu lipsesc nici nivelurile construite în
stil „arenă”, în care Mason trebuie să elimine toate
hoardele de atacatori înainte să poată continua. De altfel,
monștrii nu sunt realizați într-o manieră horror,
ci mai degrabă pe ideea proști, dar mulți. De asemenea, nu există o
tipologie caracteristică acestora, cum era cazul necromorfilor din
Dead Space, extratereștrii din Red Faction: Armageddon fiind mult
mai generici: cuiburi ce dau naștere la crawlers, tentacule care
ies din pământ sau monștri masivi, realizați în stilul bătrânului
Cyberdemon din DOOM.

Din fericire, Mason nu duce lipsa unui arsenal pe
măsură. Jocul este burdușit de tot felul de arme, care mai
de care mai distrugătoare, atât pentru inamici, cât și pentru
mediul înconjurător. Element distinctiv al seriei Red Faction,
distrugerea decorurilor se întoarce în forță și în
Armageddon, adăugând o notă de imprevizibil fiecărei
confruntări armate, dar și o satisfacție greu de descris în cuvinte
atunci când, cu o singură rachetă reușești să nivelezi un întreg
complex industrial, cu tot cu monștrii care colcăie prin el.

Pe lângă lansatorul de rachete, Mason are la dispoziție
numeroase alte arme, pornind de la pistoale, shotgun, assault rifle
și ajungând până la unelte mai „exotice” precum un lansator de
găuri negre. Există și un Magnet Gun, care poate
fi folosit pentru a proiecta diferite obiecte (bucăți din decorul
distrus, de obicei) către ținte mai masive. Nu lipsește nici
ciocanul din Guerilla și nici Nano Forge-ul, care
acum poate și repara structurile distruse.

La fel ca în Guerilla, distrugerea de clădiri (sau doborârea
inamicilor) aduce salvage, care poate fi investit în diferite
abilități prin intermediul stațiilor de upgrade presărate prin joc.
Aceste upgrade-uri sunt împărțite pe niveluri de eficiență și pot
varia de la creșterea puterii de foc a armelor mânuite de
Mason, la afișarea indicatoarelor de sănătate a
monștrilor împotriva cărora lupți și până la
dobândirea de noi funcții pentru Nano Forge.
Oricum, un jucător harnic, cu talent la colectat salvage, va reuși
să achiziționeze aproape toate aceste abilități suplimentare până
la sfârșitul jocului.

Sfârșit care nu a venit chiar atât de repede pe cât m-am
așteptat inițial. Campania din Red Faction: Armageddon,
jucată pe dificultate medie, durează în jur de 10 ore, un
interval respectabil pentru titlurile de acțiune din zilele
noastre. Mai important, aceasta este destul de variată, existând
misiuni în care Mason mai îndeplinește și alte obiective pe lângă
uciderea pe bandă rulantă a extratereștrilor. Spre exemplu,
eroul poate conduce un exoschelet armat până în
dinți, cu ajutorul căruia trebuie să escorteze un convoi,
controlează un soi de păianjen mecanic prin
măruntaiele Planetei Roșii sau pilotează o năvuță din
perspectivă first person, secvență care aduce aminte de
primul joc al seriei Red Faction.

Dacă poate fi reproșat ceva jocului la acest capitol atunci
aceasta ar fi abordarea generalistă și lipsa acută de
originalitate. Scenariile cu extrateriștri treziți din
somnul lor de veci s-au mai văzut cu zecile (în special pe Marte),
design-ul monștrilor este prea comun și întreaga
prezentare a jocului nu iese în evidență cu mai nimic. De asemenea,
spre sfârșitul aventurii lui Mason, acțiunea degenerează
într-un grinding exasperant, împotriva eroului fiind
aruncate legiuni întregi de monștri, pe care, în unele momente,
este mai bine să-i ocolești decât să-i confrunți direct.

Un alt aspect oarecum dezamăgitor este absența din Red
Faction: Armageddon a unui mod de joc multiplayer
competitiv. În schimb, producătorii pun la dispoziția
celor care au terminat deja campania single player așa-numitul
Infestation Mode, în care o echipă de până la
patru jucători trebuie să supraviețuiască valurilor interminabile
de inamici. Există o selecție bogată de hărți pentru acest mod de
joc, putând fi deblocate și variațiuni pe timp de noapte ale
acestora. Nu în ultimul rând, Infestation poate fi abordat
și de unul singur, în mod offline.

După cum spuneam, distrugerea mediului înconjurător a
fost tot timpul asul din mâneca seriei Red Faction, acest
lucru fiind posibil grație motorului grafic Geo
Mod (ajuns la versiunea 2.5). Această componentă arată cum
nu se poate mai bine în Armageddon, orice clădire putând fi
făcută praf, dacă jucătorul consideră acest lucru util sau
amuzant. De altfel, există un întreg mod de joc care se
concentrează în jurul acestei mecanici – Ruin.
Jucătorul este aruncat în mijlocul unei hărți, obiectivul acestuia
fiind distrugerea a cât mai multe structuri într-un timp dat, în
funcție de performanță fiindu-i acordat un anumit scor, pe care-l
poate cumpara cu reușitele altor utilizatori prin intermediul
Leaderboards-urilor implementate în joc.

Lăsând la o parte aspectul generalist al jocului, dar și foarte
performantul engine Geo Mod 2.5, Red Faction: Armageddon a
impresionat atunci când vine vorba de calitatea portării pe
PC. Volition oferă două versiuni ale jocului, pentru
DirectX 9 și pentru DirectX 10/11. Pe lângă
activarea anumitor efecte, principalul avantaj pe care l-am
observat la varianta DirectX 10//11 a jocului este framerate-ul
sensibil mai bun decât în cazul folosirii versiunii DirectX
9. Pur și simplu, comparate direct, aceleași secvente de
gameplay, folosind același hardware, au rulat mai fluent în DirectX
11 decât în DirectX 9. Totuși, există în continuare unele momente
mai încinse (zeci de inamici pe ecran, distrugere în masă a
mediului înconjurător), în care framerate-ul scade
alarmant.

De asemenea, întreaga interfața a fost foarte bine
adaptată pentru PC, existând suport atât pentru
rezoluțiile 4:3, cât și pentru cele wide. Astfel, cei nevoiți să
folosească încă un monitor mai vechi nu vor avea probleme, jocul
nelasând niciun moment impresia că ar fi fost portat în grabă pe
PC. Un alt semn că producatorii și-au făcut temele așa cum trebuie
este posibilitatea de a salva oriunde pe parcursul
campaniei single player, lucru foarte rar întâlnit la
aparițiile din ultima vreme.

În concluzie, deși inițial nu mă așteptam la cine știe ce
surprize de la Red Faction: Armageddon, am fost
plăcut surprins de jocul celor de la Volition Inc. Dacă
producătorii investeau mai mult efort în realizarea unei povești
mai interesante sau a unui multiplayer mai divers, probabil că nota
încasată era și mai mare. Chiar și așa însă, Armageddon mi
s-a părut unul dintre cele mai reușite titluri Red
Faction, depășit din punct de vedere calitativ doar de
primul joc al seriei.