În ultima vreme, mai ales după apariția noilor console PlayStation 4 și Xbox One, industria jocurilor video a fost lovită de „febra” remake-urilor moderne sau a versiunilor remasterizate ale unor jocuri mai vechi, orientate în special către aceste platforme de nouă generație.
Moda a început acum câțiva ani, când, folosind ocazia oferită de lipsa de compatibilitate dintre noile modele de PlayStation 3 ți jocurile lansate în trecut pentru PlayStation 2, Sony a hotărât să relanseze o serie de jocuri clasice în colecții remasterizate pentru PS3. Astfel au apărut colecțiile HD God of War, Ratchet and Clank sau Sly Cooper.
Mai târziu, și alți publisheri au intrat în „horă”: Square Enix a lansat colecția HD Tomb Raider, Konami a adus pe piata Silent Hill HD Collection și Metal Gear Solid HD Collection, iar Microsoft a decis să realizeze un remake pentru primul joc al seriei Halo. Toate aceste remaster-uri sau remake-uri s-au bucurat de un succes demn de luat în seamă, deschizând astfel noi oportunități de a face profit pentru jucătorii implicați în această industrie.
Dacă în trecut totuși aceste colecții s-au limitat la a include versiuni retușate ale unor jocuri relativ vechi, odată cu apariția PS4 și Xbox One (la rândul lor incompatibile cu titlurile dedicate consolelor precedente PS3 și Xbox 360), lucrurile au scăpat un pic de sub control: avem parte de jocuri foarte recente (cum ar fi The Last of Us sau GTA V), relansate pentru noile console din dorința de a stoarce și ultimul cent din buzunarele pasionaților.
Cum se comportă însă aceste noi versiuni în comparație cu edițiile inițiale? Merită investiția într-un astfel de remake sau remaster? Acesta este subiectul pe care am dorit să-l atingem în acest articol, prezentând patru astfel de remake-uri și/sau remaster-uri abia lansate: Oddworld: Abe’s Oddysee – New ”n” Tasty, The Last of Us Remastered, Diablo III: Reaper of Souls – Ultimate Evil Edition și, nu în ultimul rând, Metro Redux.
ODDWORLD: ABE’S ODDYSEE – NEW ”N” TASTY
Spre deosebire de restul titlurile prezente pe această listă, Oddworld: Abe’s Oddysee – New ”n” Tasty este un remake în adevărata putere a cuvântului: studioul Just Add Water a refăcut întregul Abe’s Oddysee în detaliu, folosind o prezentare grafică 3D cât se poate de actuală. Mai mult, gameplay-ul a rămas aproape neschimbat față de original, un mare plus pentru cei care caută o experiență cât mai fidel reprodusă.
Totuși, există câteva mici neajunsuri legate de New ‘n” Tasty: controlul nu mai este identic cu cel din titlul original pentru PC și PlayStation 1: stick-ul analogic este folosit acum pentru a determina daca Abe pășește, merge sau fuge, lipsa de precizie a acestuia putând duce la numeroase situații în care eroul principal moare fără voia jucătorului.
De asemenea, există câteva situații care nu au la fel de mult sens în acest remake precum o făceau acum mai bine de 15 ani: jocul inițial era împărțit în „ecrane”, într-un mod asemănător cu primele titluri ale seriei Prince of Persia. Ei bine, într-unele dintre aceste ecrane, își făceau apariția niște dispozitive care restricționau puterea lui Abe de a poseda inamicii. Era astfel foarte clar ce inamic nu poate fi posedat și din ce cauza. Remake-ul New ‘n” Tasty elimină aceste „ecrane” în favoarea nivelurilor continue. În aceste conditii, deți plasamentul inamicilor și al dispozitivelor amintite mai sus este în proporție de 99,99% același, nu mai e clar ce inamici nu pot fi posedați și din cauza cărui device apare această limitare.
Nu în ultimul rând, primul Oddworld: Abe’s Oddysee a fost un joc foarte dificil, iar remake-ul păstrează această tradiție intactă. Așteptați-vă să muriți de foarte multe ori, să ratați sărituri, să cădeți pradă sutelor de capcane etc. Din fericire, pe lângă sistemul de checkpoint-uri clasic, producătorii au implementat și un sistem de quick save/load, fără de care, personal, nu aș fi avut răbdarea necesară pentru a duce la bun sfârșit jocul.
Per total însă, Oddworld: Abe’s Oddysee – New ”n” Tasty este un remake extrem de reușit, foarte bine reprodus atât pe partea vizuală, cât și în ceea ce privește partea audio. Totuși, poate este un pic cam scump (30$ sau echivalentul în euro) și, momentan, nu a fost lansat decât pe PlayStation 4 (datele de lansare pentru versiunile de PS3, PC, Vita, Wii U și Xbox One ar trebui să fie anunțate în curând).
Merită? Da. Chiar daca ai jucat originalul, New ”n” Tasty vine cu suficiente argumente pentru a mai petrece din nou ore bune alături de simpaticul Abe.
THE LAST OF US REMASTERED
The Last of Us Remastered este titlul care ne-a convins să redactăm articolul de față, acesta ridicând problema unei versiuni remasterizate lansate la doar un an de la apariția inițială a jocului. Așadar, ce aduce în plus ediția Remaster pentru a justifica relansarea sa și pentru a convinge eventualii cumpărători să mai achiziționeze încă o dată același joc?
În primul rând, este vorba despre un upgrade grafic… subtil, însă prezent. În general, vorbim despre rezoluția mai bună (1080p față de originalul 720p de pe PS3), dar și de detaliul ceva mai crescut atunci când vine vorba de calitatea texturilor. De asemenea, framerate-ul a cunoscut o dublare teoretică (până la 60fps, cu unele variații), însă acest aspect parcă nu contează atât de mult într-un joc precum The Last of Us, unde chibzuiala primează în fața reacțiilor de moment. Nu în ultimul rând, una dintre cele mai evidente îmbunătățiri este eliminarea perioadei de loading de la pornirea inițială a jocului.
Din fericire, The Last of Us Remastered include și toate DLC-urile lansate până la momentul apariției sale, inclusiv capitolul suplimentar single player Left Behind. De asemenea, a fost implementat și un Photo Mode, prin intermediul căruia se pot captura screenshot-uri artistice și se pot admira mediul înconjurător și personajele în detaliu.
Merită? Nu, dacă ați jucat în întregime aventura lui Joel și Ellie pe PS3. Îmbunătățirile grafice sunt marginale și nu justifică investiția suplimentară într-un exemplar suplimentar al jocului.
Da, dacă nu ați jucat The Last of Us încă. Jocul celor de la Naughty Dog a cucerit peste 200 de distincții Game of The Year în 2013 și ar fi păcat să nu va bucurați de cea mai avanstă din punct de vedere tehnologic versiune a sa. În plus, primiți și toate pachetele DLC.
DIABLO III: REAPER OF SOULS – ULTIMATE EVIL EDITION
Diablo III: Reaper of Souls – Ultimate Evil Edition nu este tocmai un remaster și în niciun caz un remake. Totuși, l-am considerat potrivit pentru a fi inclus într-o asemenea prezentare, putând fi caracterizat drept o relansare (pe console) a unui expansion ce a fost disponibil doar pentru PC/Mac. Sau a unui joc ce abia anul trecut a văzut lumina zilei pe console.
Cert este ca Diablo III: Reaper of Souls – Ultimate Evil Edition include absolut tot conținutul din campania originală Diablo III, precum și toate adăugirile aduse de Reaper of Souls: noul personaj Crusader, al cincilea act al poveștii, modul Adventure, Nephalem Rifts etc.
Diferența majoră o face însă sistemul de control: când încerci prima dată Diablo III pe console, pare un alt joc. Aș îndrăzni să afirm că sistemul de skill-uri caracteristic jocului funcționează mult mai bine pe controller, realizarea de combo-uri spectaculoase fiind parcă mai ușor de realizat. Ajută și faptul că eroii sunt controlați direct acum cu ajutorul stick-urilor analogice, fiind implementată și o funcție de eschivă deosebit de utilă, precum și fluența grafică (jocul rulează la 60fps).
De asemenea, Diablo III: Reaper of Souls – Ultimate Evil Edition, la fel ca și versiunea inițială a jocului pentru console, nu necesită conexiune permanentă la Internet și oferă posibilitatea de a fi abordat în cooperativ de până la patru jucători pe aceeași consolă. Ultimate Evil Edition aduce și posibilitatea de a trimite obiecte către un prieten cu ajutorul sistemului de corespondență proaspăt implementat, precum și opțiunea de a importa orice personaj realizat în versiunea inițială pentru console.
Merită? Da. Diablo III: Reaper of Souls – Ultimate Evil Edition este o versiune mult mai dinamică a jocului original, cu o schemă de control foarte bine gândită și cu un mod multiplayer cooperativ local care nu se regăsește în edițiile de PC ale jocului.
METRO REDUX
Metro Redux este un pachet ce include ambele titluri Metro 2033 și Metro: Last Light, în versiuni remasterizate (pentru PC și consolele de nouă generație). La fel ca în cazul lui The Last of Us, Last Light este un joc foarte recent, tratamentul de remasterizare în cazul său fiind mai degrabă echivalent cu un strat suplimentar de finisare, precum și cu includerea tuturor pachetelor DLC lansate până în prezent.
În schimb, Metro 2033 a fost un joc devenit faimos nu neapărat datorită gameplay-ului sau poveștii, ci mai degrabă din cauza optimizării sale foarte… problematice. Chiar și azi, la mai bine de patru ani de la apariție, versiunea inițiala pentru PC rulează prost, chiar și pe sisteme puternice. Aici își face simțită prezența versiunea Redux: noul remaster rulează impecabil la 60fps, cel puțin în versiunile pentru console ale jocului.
Ce-i drept, unele arii au suferit anumite modificări grafice, o serie de efecte avansate fiind eliminate sau înlocuite. De asemenea, texturile din Metro 2033 beneficiază de îmbunătățiri evidente, majoritatea modelelor fiind înlocuite cu echivalentele din Last Light. Rezultatul este un joc care arată în general mai bine decât versiunea originală și ruleaza MULT mai bine.
Merită? Da, daca nu ați avut ocazia să încercați Metro 2033 sau Metro: Last Light. Și, chiar dacă ați jucat deja titlurile celor de la 4A Games, prețul accesibil recomandă achiziția lui Metro Redux în special pentru colecționari, cărora le-ar putea surâde ideea de a deține ambele jocuri pe același disc.
Aceste patru titluri sunt doar o mică parte a listei de ediții remasterizate sau remake-uri ce-și vor face apariția în viitorul apropiat. Lunile ce urmează ne rezervă versiuni noi pentru jocuri precum Grand Theft Auto V, Gabriel Knight: Sins of The Fathers, Sleeping Dogs sau Saints Row IV. Vom reveni asupra acestora într-un viitor articol.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER