Remake-uri și remaster-uri: dacă doriți să rejucați Crash Bandicoot și Wipeout

Suntem în plin anotimp cald, o perioadă a anului evitată în general de marii publisheri în ceea ce privește lansările de titluri foarte importante. Și totuși, pe lângă concedii și vacanțe, mijlocul verii este cum nu se poate mai potrivit pentru a ajunge la zi cu jocurile pe care nu ai apucat încă să le parcurgi sau, de ce nu, să te refugiezi în câteva versiuni remasterizate ale unor titluri clasice.

Și, din fericire, luna trecută ne-a adus două dintre cele mai așteptate colecții de remasterizări ale unor jocuri de tradiție: Crash Bandicoot N.Sane Trilogy, o colaborare dintre Activision și Sony menită să readucă în prim plan un erou animat deosebit de popular în anii ’90, și Wipeout Omega Collection, un „best of” al seriei de pe generația precedentă de console.

CRASH BANDICOOT N.SANE TRILOGY
(PlayStation 4)

Anii ’90 au reprezentat o perioadă foarte interesantă în istoria jocurilor video, în care Sony și-a făcut debutul în cadrul acestei industrii, prin intermediul primei generații de console PlayStation. Pe atunci tânărul studio Naughty Dog s-a gândit că noua consolă nu are o mascotă proprie (cum Nintendo îl avea pe Mario sau SEGA pe Sonic), dezvoltând platformer-ul 3D Crash Bandicoot pentru PS1. În ciuda unor slăbiciuni evidente, jocul s-a bucurat de un succes foarte mare, Naughty Dog continuând cu înca două titluri ale seriei înainte să fie cumpărați de Sony.

Licența Crash Bandicoot nu i-a urmat însă, fiind preluată de Activision. Și, după mai multe încercări nereușite pe PlayStation 2, Crash a intrat într-un oarecare con de umbră, fiind „scos de la naftalină” abia acum, prin intermediul unor remasterizări ale primelor trei titluri din serie, cele clasice produse de studioul Naughty Dog. Totuși, termenul „remaster” nu este tocmai potrivit pentru jocurile incluse în Crash Bandicoot N.Sane Trilogy.

De ce spunem asta? Pentru că, în general, remasterizările se rezumă la creșterea rezoluției unui joc, eventual la retușarea unor texturi și modele sau rularea la un framerate mai bun. Acest gen de îmbunătățiri erau greu de aplicat însă unor jocuri vechi de două decenii, mai ales în condițiile în care codurile sursă pentru acestea nu mai erau disponibile.

Astfel, cei de la studioul Vicarious Visions au fost însărcinați cu reconstruirea de la zero a acestor trei jocuri: Crash Bandicoot, Crash Bandicoot 2: Cortex Strikes Back și Crash Bandicoot: Warped. Această abordare are însă și avantajele ei: pe lângă menținerea „tiparului de bază”, cei de la Vicarious Visions au avut o anumită „libertate de exprimare”, implementând în toate trei titlurile un sistem de salvări unificat (ce permite salvarea progresului după fiecare nivel parcurs), precum și checkpoint-uri mai dese pe parcursul nivelurilor propriu-zise.

Și, credeți-ne, acestea sunt absolut necesare, jocurile incluse în Crash Bandicoot N.Sane Trilogy nefiind deloc ușoare. Ba dimpotriva, primul joc al seriei este foarte, foarte dificil, fiind comparat, mai în glumă, mai în serios, cu Dark Souls. Cu alte cuvinte, pregătiți-vă să muriți de foarte multe ori, jocul necesitând executarea cu precizie matematică a unor secvențe de platforming deloc simple. Din fericire, producătorii au fost conștienți de acest aspect, incluzând destule „exploit”-uri în joc, acestea putând fi folosite pentru a obține un număr extrem de generos de vieți sau pentru a evita secțiunile complicate ale unora dintre cele mai frustrante niveluri.

Din fericire, pe măsură ce avensezi în cadrul jocurilor incluse în colecție, dificultatea este ajustată, Crash Bandicoot 2 și Warped fiind mult mai echilibrate din acest punct de vedere. Mai mult, nivelurile din aceste jocuri sunt mult mai variate, cu secțiuni în care poți conduce diverse vehicule, precum o motocicletă, un jetpack sau un mini-submarin. De asemenea, sora lui Crash, simpatica Coco, în original jucabilă doar în cadrul unor niveluri speciale din Warped, poate fi acum deblocată în toate cele trei jocuri, majoritatea nivelurilor din colecție putând fi abordate și din perspectiva ei.

Per total, cele trei jocuri reprezintă o experiență foarte plăcută pentru fanii genului platformer, cu mențiunea că primul Crash Bandicoot este capabil să vă scoată câțiva peri albi, nefiind recomandat celor mai puțin răbdători. Totuși, fanii înrăiți ai seriei au remarcat că unele mecanici de joc nu funcționează identic cu cele din titlurile inițiale, anumite margini fiind tratate drept obiecte rotunjite, și nu drepte așa cum erau în original. Astfel, executarea anumitor sărituri mai delicate nu va mai funcționa ca pe vremuri; totuși, pe parcursul testului nostru, nu am întâlnit probleme legate de progres cauzate de acest inconvenient, toate secțiunile, chiar și cele mai complexe, putând fi parcurse odată ce înțelegi cum răspunde personajul la comenzi.

De departe cea mai mare îmbunătățire adusă de această trilogie este noul aspect grafic al celor trei jocuri, reconstruit de la zero de Vicarious Visions. Nu putem spune decât că studioul celor de la Activision s-a achitat cu brio de această sarcină, colecția prezentându-se de-a dreptul încântator din punct de vedere grafic. Nivelurile arată excelent, personajele arată excelent, secvențele cinematice au fost refăcute foarte bine, folosind tehnici de animație moderne. La fel stă situația și în cazul părții audio, muzica, sunetele și vocile fiind foarte potrivite pentru genul acesta de jocuri.

Totuși, trebuie menționat faptul că, deși jocul rulează la rezoluțiile 1080p (pe consolele PlayStation 4 standard) și 1440p (upscalat până la 4K pe consolele PS4 Pro), o face cu un framerate de doar 30 de cadre pe secundă. Deși remake-ul grafic este impresionant, nu vorbim de jocuri foarte complexe, impresia fiind că toate cele trei titluri din trilogie ar fi putut rula fără probleme și la 60fps. Din păcate, nu este cazul, Crash Bandicoot N.Sane Trilogy păstrând framerate-ul din titlurile originale, fiind însă folosite efecte precum per-object motion blur pentru a fluidiza animațiile.

Merită? Fără îndoială, da! Deși primul Crash Bandicoot se poate dovedi un titlu foarte dificil și frustrant chiar și pentru cei mai răbdători dintre noi, celelalte două jocuri din N.Sane Trilogy sunt niște platformere pline de farmec, remake-ul grafic complet dovedindu-se a fi extrem de bine realizat.

WIPEOUT OMEGA COLLECTION
(PlayStation 4)

Wipeout este încă o serie care a început să scrie istorie pentru Sony încă de pe vremea primei generații de console PlayStation. Spre deosebire însă de Crash Bandicoot, Wipeout a rămas în curtea celor de la Sony, făcându-și simțită prezența atât pe PlayStation 3 (prin Wipeout HD), precum și pe PlayStation Vita (prin Wipeout 2048).

De altfel, acest Wipeout Omega Collection reunește într-un singur pachet tot conținutul din aceste jocuri: Wipeout HD și expansion-ul acestuia Fury, precum și Wipeout 2048, retușate însă la nivel de modele, texturi și efecte pentru a face față pretențiilor grafice din ziua de azi. Și, în mare parte, putem spune că procesul de remasterizare a funcționat fără cusur.

Îmbunătățirile se văd în special în ceea ce privește conținutul preluat din Wipeout 2048, modelele, texturile și complexitatea traseelor fiind mult peste ce era capabilă să ofere versiunea originală de pe PlayStation Vita a jocului. Au fost păstrate intacte campaniile celor trei jocuri, cu toate circuitele, navele și power-up-urile aferente, fiind reproduse chiar și HUD-urile caracteristice fiecărui titlu în parte.

Mai mult, Wipeout Omega Collection rulează la un framerate constant de 60 de cadre pe secundă, rezoluția fiind dependentă însă de tipul de consolă pe care este rulat jocul. Dacă posesorii de PS4 clasic trebuie să se mulțumească cu 1080p, deținătorii de PlayStation 4 Pro pot alege între două tipuri de rezoluție 4K: 2160p checkerboarded (ca în cazul lui Horizon Zero Dawn), cu efectul de motion blur activat, sau 2160p nativ, fără acest efect. Și, având în vedere fluența jocului, efectul de motion blur nu este neapărat necesar. Nu în ultimul rând, posesorii de televizoare moderne vor aprecia suportul pentru HDR (High Dynamic Range) inclus în Omega Collection.

Un alt aspect ce merită scos în evidență este coloana sonoră deosebită din Wipeout Omega Collection, Sony alegând să licențieze o serie de melodii de la artiști precum Chemical Brothers sau The Prodigy special pentru această colecție. Astfel, muzica se potrivește foarte bine cu acțiunea din cursele specifice seriei.

Merită? Da, dacă genul abordat de seria Wipeout (curse SF cu nave ce pot culege power-up-uri pe parcurs) vă este pe plac. Îmbunătățirile grafice sunt mai mult decât evidente, Wipeout Omega Collection oferind ocazia perfectă de a folosi la maximum combinația mult râvnită de TV 4K HDR și consolă PlayStation 4 Pro.