Remake-uri și remaster-uri: dacă doriți să rejucați Full Throttle și Bayonetta

Luna aprilie reprezintă, pentru o bună parte dintre companiile din industria jocurilor video, începutul de an fiscal și o perioadă nu atât de aglomerată în ceea ce privește lansările de titluri importante. Cu alte cuvinte, este momentul ideal pentru ca și proiecte mai mici (cum ar fi, ați ghicit!, versiunile remasterizate ale unor jocuri clasice) să scoată capul la iveală. Astfel, în episodul de astăzi ne oprim asupra a doua astfel de apariții recente: Full Throttle Remastered și Bayonetta pentru PC.

FULL THROTTLE REMASTERED
(PC/PlayStation 4/PlayStation Vita)

Full Throttle este cel de-al treilea adventure clasic de la LucasArts pe care echipa de la Double Fine Productions îl aduce, într-o ediție remasterizată, pe platformele moderne. Așadar, știm, în mare parte, la ce să ne așteptăm: un upgrade evident al componentei vizuale, sunet, dialoguri și muzică remasterizate, precum și nelipsitele bonusuri dedicate nostalgicilor: artwork-uri și comentarii din partea producătorilor originali.

Din păcate, este vizibil că bugetul pe care Double Fine l-a avut pentru acest proiect nu a fost tocmai cel mai generos: deși personajele au redesenate frumos în rezoluție mare, în ceea ce privește fundalurile din joc, s-a recurs la o tehnică de upscale a decorurilor originale care, în unele cazuri, nu dă rezultatele așteptate. Cu alte cuvinte, unele imagini de fundal vor apărea destul de neclare, aceeași soartă împărtășind-o, din păcate, și unele obiecte interactive plasate strategic în aceste decoruri.

Din fericire, componenta audio este la înălțime, un lucru extrem de important într-un joc precum Full Throttle, a cărui întreagă intrigă se bazează pe cultura rock a motocicliștilor. Este lense de văzut (sau mai degrabă de auzit) că LucasArts ajunsese la maturitate în ceea ce privește muzica din propriile jocuri, precum și înregistrarea de dialoguri vorbite (un lucru relativ nou la mijlocul anilor ’90, atunci când Full Throttle și-a făcut apariția pentru prima oară).

Muzica, compusă și interpretata de trupa The Gone Jackals, se potrivește perfect atmosferei jocului, iar actorii precum Roy Condrad (dispărut dintre noi, din păcate) sau Mark Hamill ridică mult standardul calitativ al dialogurilor vorbite. Comparativ cu vocile din Full Throttle, cele din Day of The Tentacle par a fi încercările unor amatori. Mai mult, coloana sonoră, precum și track-urile de comentarii din partea producătorilor, au primit propriile secțiuni în meniul principal, putând fi ascultate separat, dacă jucătorii doresc să o facă.

Din perspectiva jocului propriu-zis, Full Throttle rămâne și unul dintre cele mai pline de personalitate titluri ale celor de la LucasArts, dar, în același timp, și unul dintre cele mai ușor de parcurs jocuri ale companiei, întreaga poveste putând fi parcursă în cinci-șase ore de un jucător experimentat în ale titlurilor adventure.

Merită? Da. Pentru doar 14,99€ (sau 67 lei pe PlayStation Store), puteți retrăi unul dintre titlurile adventure emblematice ale anilor ’90, într-un format modernizat, care păstrează însă intactă „atitudinea” din Full Throttle și oferă îmbunătățiri evidente, mai ales în ceea ce privește componenta audio a jocului.

BAYONETTA
(PC)

Câți dintre voi au apucat să joace, la începutul anului 2010, Bayonetta pe Xbox 360 sau PlayStation 3? Nu mulți. De acest argument s-au folosit cei de la SEGA și Platinum Games când au hotărât să aducă acest „cult classic” pe PC șapte ani mai târziu. Deși trecut oarecum cu vederea la vremea sa, Bayonetta a cucerit pasionații de jocuri de acțiune japoneze, fiind considerat nestemata din coroana designer-ului nipon Hideki Kamiya (responsabil, de asemenea, pentru o serie de titluri clasice precum Resident Evil 2, Devil May Cry, Viewtiful Joe sau Okami).

Cu alte cuvinte, Bayonetta nu este genul de joc de la care să vă așteptați la cine știe ce subiecte serioase sau poveste memorabilă, ci mai degrabă la spectacol 100% japonez, cu bătălii extrem de spectaculoase, în care personajul principal (o vrăjitoare „îmbrăcată” în propriul păr) se luptă împotriva unor armate de îngeri nu atât de prietenoși. În spatele întregului spectacol se află însă un sistem de luptă destul de complex, cu combo-uri kilometrice care vor culmina în mișcări speciale capabile să te lase cu gura căscată. Jocul necesita o doză de dexteritate peste medie atunci când este jucat pe nivelul de dificultate normal, existând însă și o opțiune easy, în care combo-urile sunt realizate automat, pentru cei care vor doar să guste spectacolul vizual, fără bătăi de cap suplimentare.

Și dacă tot am ajuns la capitolul vizual, nu vă așteptați la minuni grafice din partea versiunii pentru PC a lui Bayonetta. Este totuși un joc vechi de mai bine de șapte ani, în ciuda încercărilor producătorilor de a-l cosmetiza. Meniul de opțiuni grafice destul de pestriț permite cam oricărui sistem din ultimii cinci ani să poată rula Bayonetta cu 60 de cadre pe secundă.

Mai mult, o placă grafică modernă, precum un GeForce GTX 1070, poate împinge jocul în rezoluția 4K, cu detaliile la maximum, păstrând framerate-ul intact, fără nicio problemă. Atenție însă la setările de scalare ale Windows-ului: în mod implicit, sistemul de operare aplică un scale de 300% pentru monitoarele sau televizoarele setate pe rezoluția 3840×2160, Bayonetta refuzând să ruleze în 4K în aceste condiții. A trebuit să reducem scaling-ul la 100% (cu riscul de bâjbâi printre niște iconițe minuscule) pentru a putea putea accesa rezoluția 4K dorită în joc.

Merită? Da. În ciuda vârstei înaintate, Bayonetta reprezintă viziunea japoneză, extrem de spectaculoasă și nu atât de serioasă, asupra a ceea ce ar trebui să fie un joc de acțiune modern. În plus, prețul nu este deloc exagerat, iar succesul comercial al unui asemenea joc pe PC ar putea însemna portarea pe această platformă a altor titluri similare, cum ar fi Vanquish sau Bayonetta 2.