Ridge Racer Unbounded Review: dezlănțuit, dar repetitiv

Ridge Racer este una dintre cele mai vechi serii de jocuri arcade cu mașini, originile sale pierzându-se undeva între cabinetele arcade ale anilor ’90 și prima generație de console PlayStation. Ulterior, cei de la Namco Bandai și-au dezvoltat un obicei de a publica câte un Ridge Racer nou de fiecare dată când Sony, Nintendo sau Microsoft lansau câte o consolă nouă.

Astfel au apărut Ridge Racer pentru PSP (titlu de lansare pentru consola portabilă Sony), Ridge Racer 6 (titlu de lansare pentru Xbox 360), Ridge Racer 7 (cu ocazia apariției pe piață a consolei PS3) sau Ridge Racer 3D pentru Nintendo 3DS. Și totuși, în ciuda tuturor acestor iterații, putem spune că seria Ridge Racer nu a îmbătrânit frumos, iar cursele sale arcade, cu un accent deosebit pus pe mecanica de drifting a mașinilor, au devenit rapid monotone.

Realizând probabil direcția greșită în care se îndreptau, cei de la Namco Bandai au contractat studioul finlandez Bugbear Entertainment (autorii seriei Flatout) pentru a realiza noul titlu al seriei, Ridge Racer Unbounded. După i-o spune și numele, noul Unbounded se dorește a fi o veritabilă „dezlănțuire” pentru franciza Ridge Racer, un joc foarte diferit de formula pe care Namco a tot reciclat-o în ultimii aproape 20 de ani.

Pentru a supraviețui pe piața destul de aglomerată a jocurilor arcade, Bugbear a decis să introducă în Ridge Racer Unbounded mai toate elementele de succes folosite de titlurile de curse apărute în ultimii ani: orașe destructibile precum în Split/Second, accidente spectaculoase precum în seria Burnout, posibilitatea de a crea propriile trasee și, bineînțeles, clasicul sistem de drifting caracteristic jocurilor Ridge Racer.

Acțiunea are loc de această dată în orașul fictiv Shatter Bay, unde jucătorul este nevoit să urce în ierarhia piloților ce iau parte în cursele de stradă ilegale. Spre deosebire de alte jocuri similiare (cum ar fi cele din seria NFS), în Ridge Racer Unbounded nu este pus deloc accentul pe poveste, fraza de la începutul acestui paragraf caracterizând în totalitate așa-zisa intrigă din titlul realizat de Bugbear.

Shatter Bay este împărțit pe mai multe districte, în interiorul cărora se desfășoară o serie de probe. Dacă ieși învingător în destule astfel de întreceri, deblochezi noi sectoare ale orașului, noi probe și, implicit, noi bolizi. Mașinile din Ridge Racer Unbounded au un aspect vizual deosebit, unele dintre acestea întorcându-se din titlurile mai vechi ale seriei. De asemenea, sunt împărțite pe mai multe clase, în funcție de tipul de competiție la care trebuie să ia parte.

În Ridge Racer Unbounded, probele de care vorbeam mai devreme se împart în cinci categorii: domination races, shindo races, drift attack, time attack și frag attack. Acestea nu sunt doar variațiuni pe aceeași temă, existând diferențe semnificative, care influențează atât obiectivul final al întrecerii, cât și modurile prin care îl poți atinge. Astfel, în domination races, pe lângă ocuparea unui loc de pe podium, se pune un accent deosebit pe distrugere (fie că este vorba de mediul înconjurător, fie că vorbim de ceilalți participanți la cursă).

Prin șofatul violent, distrugerea de bucăți ale traseului, eliminarea adversarilor sau realizarea de drifturi spectaculoase se poate umple rezerva de Power. Aceasta, odată completă, poate fi folosită în diverse scopuri: un boost temporar de viteză, accesarea unor scurtături sau distrugerea mult mai facilă a celorlalți participanți la întrecere. Nu o dată, pe parcursul curselor, apare astfel întrebarea: oare să folosesc aici rezerva de Power pentru elimina doi concurenți sau mai bine o păstrez pentru a debloca următoarea scurtătura?

Din păcate, lăsând la o parte bonusul de puncte adus de aceste shortcuts, abordarea lor în timpul curselor nu este întotdeauna indicată. Rutele acestora sunt câteodată mai lungi decât cele implicite, aducând pierderi semnificative de timp în comparație cu adversarii care aleg traseul inițial. Nici măcar spectacolul vizual nu se ridică la înălțimea așteptărilor, distrugerile clădirilor și zidurilor din Ridge Racer Unbounded neputându-se compara cu efectele scriptate impresionante din Split/Second.

Cursele shindo, în schimb, abandonează ideea de distrugere în favoarea întrecerii clasice, rezerva de Power fiind înlocuită acum de o simplă bară de Boost. După cum i-o spune și numele, efectul acesteia este restrâns la sporirea temporară a vitezei de deplasare a mașinii. De asemenea, pe parcursul curselor shindo nu mai pot fi accesate scurtăturile, întrecerile desfășurându-se exclusiv pe traseele implicite.

Cât despre time, drift și frag attack, acestea forțează jucătorii fie să se încadreze în anumite limite de timp pe circuite special amenajate, fie să obțina cât mai multe puncte din drifturi, respectiv să distrugă un anumit număr de oponenți. Acesta din urmă este mai special, existând anumite probe în care jucătorul are acces la un camion foarte rezistent, înzestrat cu resurse aproape interminabile de Power.

Toate acestea ar trebui să întregească imaginea unui arcade racer solid, deși nu foarte original. Din păcate, câteva aspecte mai puțin fericite trag în jos Ridge Racer Unbounded. În primul rând, este vorba de modul în care sunt gândite traseele: acestea sunt compuse din porțiuni prefefinite, puse cap la cap în diferite configurații. Deși această abordare face editorul de circuite inclus foarte ușor de folosit, dăunează grav gameplay-ului propriu-zis.

Astfel, deși te afli în cu totul alt district, vei fi asaltat de porțiuni întregi de circuit preluate din probele prin care ai trecut deja, cu aceleași curbe deja învățate pe de rost și aceleași scurtături mai mult sau mai putin eficiente. Pur și simplu avem de-a face cu o soluție de compris, aleasă de Bugbear pentru a putea crea cât mai multe probe, chiar dacă diferențele dintre aceste sunt minime. Evident, după a zecea parcurgere a aceluiași sector, intervine inevitabila plictiseală.

În al doilea rând, trebuie aduse în discuție metodele de control foarte restrictive. Deși mașinile răspund foarte bine la comenzi, executarea de drifturi spectaculoase fiind foarte satisfăcătoare, există totuși o mare problemă: nici atunci când se folosește tastatura, nici atunci când se optează pentru un gamepad de Xbox 360, nu se pot personaliza funcțiile tastelor și ale butoanelor. Astfel, ori joci folosind cele câteva scheme de control predefinite, fie te lași păgubaș. Mai mult, Ridge Racer Unbounded nu oferă suport pentru alt controller în afara celui de Xbox 360.

La fel de sărăcacioase sunt și opțiunile oferite în materie de grafică. Deși în timpul curselor lucrurile arată cât se poate de bine, nivelul de detaliu nu poate fi alterat de niciun fel, cei care nu se bucură de un framerate fluent putând recurge doar la scăderea rezoluției sau a nivelului de filtrare anisotropică. Pe sistemul nostru de test, un laptop echipat cu procesor Core i7 și placă video GeForce GTX 560M, jocul a rulat bine în 1080p, făcându-și totuși apariția niște efecte foarte deranjante de frame skipping.

O altă bilă neagră este multiplayer-ul din Ridge Racer Unbounded. Acesta pur și simplu nu funcționează, toate încercările de mă confrunta online cu alți jucători fiind sortite eșecului. Fie am fost întâmpinat de mesaje de genul „session not available”, fie am intrat în lobby-uri complet goale, fără niciun adversar, fie am avut parte de crash-uri direct în desktop. Este păcat că acestei componente a jocului nu i-a fost acordată atenția meritată.

Din fericire, chiar dacă multiplayer-ul propriu-zis nu a funcționat, am putut totuși să testăm traseele realizate de comunitate și partajate online prin intermediul sistemului integrat în joc. Practic, poți descărca „orașele” unui alt utilizator, acestea fiind compuse din mai multe probe, care se desfășoară pe circuite realizate cu ajutorul editorului inclus. Acesta are două componente principale: editorul de bază și cel avansat. Cu ajutorul editorului de bază, jucătorului îi sunt puse la dispoziție toate bucățile de circuit predefinite întâlnite pe parcursul probelor single player și este lăsat să-și compună propriile trasee. Realizarea unui astfel de circuit este extrem de ușor de dus la bun sfârșit, întreaga procedură nedepășind câteva minute, chiar și în cadrul traseelor mai complicate.

Apoi, acest circuit de bază poate fi alterat cu ajutorul editorului avansat. Aici pot fi plasate tot felul de elemente de finețe, cum ar fi pante, camioane explozibile sau diferite tipuri de obstacole. Odată finisat circuitul, poate fi demarată o tură de test chiar prin intermediul editorului, se pot stabili regulile de desfășurare a competiției și, într-un final glorios, poate fi publicat online.

În materie de prezentare audio/video, Ridge Racer Unbounded stă bine, grafica, după cum am amintit deja, fiind foarte bună: design-ul mașinilor este reușit, caroseriile acestora se îndoaie în mod dinamic în funcție de locurile în care sunt lovite, iar iluminarea poate varia în funcție de timpul zilei la care are loc respectiva întrecere. Partea audio este de asemenea satisfăcătoare, muzica fiind mai mult ca sigur pe placul amatorilor de sonorități electronice (pe coloana sonoră se regăsesc artiști precum Skrillex, Overseer sau The Crystal Method).

În concluzie, Ridge Racer Unbounded poate fi într-adevăr considerat un nou început pentru seria celor de la Namco Bandai, elementele împrumutate din alte astfel de jocuri aducând un aer proaspăt în cadrul unei francize deja prăfuite. Totuși, traseele repetitive și multiplayer-ul nefuncțional impiedică titlul celor de la Bugbear să-și atingă adevăratul potențial.

Joc oferit spre testare de