Grand Theft Auto este fără urmă de îndoială regele genului open-world action. Mulți au încercat să fure coroana seriei realizată de Rockstar Games însă nimeni nu a reușit până în prezent. Combinația extrem de bine dozată de poveste, umor și acțiune, precum și farmecul incontestabil al titlurilor GTA nu au fost egalate niciodată de concurență, fie că aceasta s-a numit Saints Row, Just Cause sau Mafia.
Activision a luat probabil în considerare acest aspect atunci când a hotărât să renunțe la seria True Crime (o altă așa-zisă clonă de GTA) și, implicit, la ceea ce urma să fie viitorul joc al acesteia: True Crime Hong Kong. Din fericire, reprezentanții studioului producător United Front Games nu s-au dat bătuți atât de ușor și, ferm convinși de calitatea produsului lor, au reușit să găsească un alt publisher pentru joc: Square Enix.
Astfel, chiar dacă numele jocului a fost schimbat în Sleeping Dogs, elementele de bază au rămas aceleași: polițistul sub acoperire, străzile aglomerate ale Hong Kong-ului, artele marțiale, urmăririle cu mașini și o poveste demnă de filmele de acțiune asiatice. Reușește însă Sleeping Dogs să se ridice la nivelul calitativ al seriei Grand Theft Auto sau avem din nou de-a face cu o replică dezamăgitoare?
POVESTE
Narațiunea din Sleeping Dogs îl care ca personaj central pe Wei Shen, polițist sub acoperire, infiltrat de HKPD în randurile Sun On Yee, o organizație criminală ce-și desfășoară activitatea în Hong Kong. Astfel, este lesne de dedus în ce direcție au vrut producătorii să orienteze firul epic al jocului, desfășurarea evenimentelor din Sleeping Dogs fiind oarecum previzibilă.
Chiar și așa, nimeni nu s-ar fi așteptat la altceva de la un joc care a purtat titlul True Crime: Hong Kong. Povestea din Sleeping Dogs este exact ceea ce trebuie să fie, reunind sub un singur acoperiș mai toate stereotipurile filmelor de acțiune asiatice. Trecând însă peste acest aspect, intervine inevitabila comparație cu Grand Theft Auto.
Spre deosebire de un joc precum GTA4, intriga din Sleeping Dogs pare grăbită și sunt săriți pași importanți, mai ales în ceea ce privește dezvoltarea relațiilor dintre personaje. Astfel, deși deznodământul poveștii lui Wei Shen este satisfăcător, rămâi cu senzația că producătorii ar fi putut dezvolta firul narativ mult mai mult decât au reușit să o facă.
STRUCTURA ȘI GAMEPLAY
Așa cum îi stă bine oricărui joc de acțiune open-world, și obiectivele din Sleeping Dogs sunt împărțite în două mari categorii: misiunile principale, prin rezolvarea cărora avansează povestea și cele secundare, a cărora îndeplinire rămâne la latitudinea jucătorului. O mare parte din farmecul lui Sleeping Dogs se regăsește însă în aceste misiuni facultative, ce pot duce la dobândirea de numeroase upgrade-uri.
În primul rând, chiar dacă pozează într-un criminal fără scrupule, Shen nu ezită să mai ofere o mână de ajutor și colegilor din Poliție, rezolvând câteva cazuri pentru aceștia. Și când spun „câteva”, nu exagerez cu nimic: întregul joc oferă doar patru astfel de obiective secundare, foarte puține în comparație cu numărul misiunilor principale.
Din fericire, orașul este împânzit de așa-zisele „face missions”, diferite favoruri pe care Wei le poate îndeplini pentru cetățenii de pe străzile Hong Kong-ului. Câteodată amuzante, câteodată serioase, alteori de-a dreptul sărite de pe fix, aceste activități suplimentare au darul să crească reputația personajului principal, factor care influențează, de exemplu, eleganța hainelor pe care acesta le poate purta.
De altfel, fiecare misiune îndeplinită cu succes, în funcție de tipul acesteia, îi aduce lui Wei experiență suplimentară: finalizarea cu succes a misiunilor pentru Sun On Yee, Poliție etc. are ca efect imediat deblocarea unei serii de upgrade-uri (mișcări de luptă noi, abilități suplimentare etc.). Și când vine vorba de varietatea acestor misiuni, Sleeping Dogs se poate duela de la egal la egal cu reprezentații de seamă ai genului (inclusiv seria GTA): avem parte de lupte corp la corp, schimburi de focuri, urmăriri și curse de mașini, lupte de cocoși, karaoke, poker, întâlniri amoroase etc.
Să ne oprim un pic asupra fiecărui astfel de element. Încă de la început, este ridicată problema armelor de foc: Hong Kong-ul nu se aseamănă cu Statele Unite ale Amercii din acest punct de vedere. Armele sunt foarte rare, până și în rândurile mafiei locale, răufăcătorii asiatici preferând să-și rezolve disputele într-o manieră ceva mai tradițională: luptele corp la corp cu o puternică infuzie de arte marțiale.
Astfel, majoritatea confruntărilor cu membrii găștilor concurente se vor desfășura într-o manieră asemănătoare cu ceea ce întâlneam în Batman: Arkham City. Întregul sistem de luptă se bazează pe ideea de contraatac, complexitatea fiind însă mai ridicată decât în jocul celor de la Rocksteady. În funcție de durata apăsării butonului de atac, puterea loviturilor lui Shen poate varia, de la un simplu pumn până la o lovitură întoarsă de picior (în stilul lui Van Damme), capabilă să pună la pământ un întreg grup de inamici.
De asemenea, pe parcursul jocului, Wei Shen are posibilitatea de a se antrena în dojo-ul fostului său mentor în ale artelor marțiale, învățând astfel o sumedenie de mișcări noi, extrem de folositoare pe măsură ce povestea avansează și oponenții devin din ce în ce mai rezistenți. Merită amintite și execuțiile cu ajutorul obiectelor din mediul înconjurător, nimic nefiind mai satisfăcător decât ciopârțirea unui adversar într-o gură de ventilație sau „contactul fierbinte” dintre fața unui oponent și plita încinsă a unui cuptor.
Totuși, chiar dacă luptele armate nu sunt prea dese în Sleeping Dogs, atunci când schimburile de focuri își fac apariția, acestea funcționează neașteptat de bine. Wei nu va cumpăra arme (așa cum se întâmpla în GTA) ci le va folosi pe cele sustrase de la inamici, iar gama acestora nu este prea variată (avem de-a face cu pistoale, puști, arme de asalt și, extrem de rar, câte o armă mai „grea”, precum un aruncător de grenade).
Chiar și așa, calitatea acestor secvențe de acțiune este complementată de un sistem de cover excelent realizat. Din acest punct de vedere, Sleeping Dogs este mult peste GTA4 sau chiar Max Payne 3. Și, dacă tot am adus în vorba fostul detectiv newyorkez, în jocul celor de la United Front avem parte și de câteva momente de slow-motion, care, deși nu la fel de spectaculoase ca în titlurile Max Payne, întregesc într-un mod armonios tabloul luptelor din Sleeping Dogs.
În ceea ce privește condusul mașinilor, cei de la United Front Games au ales o cale diferită față de cele mai recente titluri GTA. Astfel, în timp ce Grand Theft Auto IV punea un accent evident pe realism atunci când venea vorba de comportamentul vehiculelor, în Sleeping Dogs acest aspect este tratat într-o manieră 100% arcade. Diferențele dintre mașini se simt doar la nivelul vitezei maxime pe care acestea o pot atinge, controlul, în rest, fiind exagerat de simplu. Latura arcade este accentuată și de posibilitatea ca Wei să sară dintr-o mașină într-alta din mers, într-un stil pe cât de neverosimil, pe atât de spectaculos.
La fel de superficiale sunt și întâlnirile amoroase la care Wei poate lua parte. Pe parcursul jocului, Shen poate alege să curteze o serie de femei, aceste misiuni fiind de cele mai multe ori extrem de ușor de dus la bun sfârșit. Mai mult, cucerirea unei astfel de domnișoare nu are implicații narative (acestea pur și simplu dispar după ce Wei „și-a atins scopul”), drept răsplată fiind afișate însă pe hartă puncte de interes (cum ar fi cutiile ascunse sau altarele ce conferă bonsuri de sănătate).
Astfel, activitățile suplimentare nu se fac remarcate prin cine știe ce grad de complexitate, însă adaugă o puternică notă de varietate, atât de necesara unui joc open-world. Din păcate, odată finalizate toate misiunile existente pe hartă (doar cele principale pot împinge durata de joc la peste zece ore de gameplay), nu prea mai ai ce face în Sleeping Dogs, titlului celor de la United Front Games lipsindu-i o componentă multiplayer.
COLOANĂ‚ SONORĂ‚, GRAFICĂ‚ ȘI CONTROL
La fel ca în Grand Theft Auto, mașinile din Sleeping Dogs sunt înzestrate cu radiouri, la care pot fi ascultate o sumedenie de posturi. Astfel, muzica variază de la genurile clasice (de club, hip-hop, rock, metal etc.) și până la teme de influență orientală, perfecte pentru a întregi atmosfera Hong Kong-ului virtual. De altfel, și vocile personajelor sunt exact ceea ce te-ai aștepta de la un astfel de joc, engleza vorbită cu accent stricat încadrându-se perfect în limitele trasate de dublajul unor filme asiatice de acțiune.
Adevărata vedetă din Sleeping Dogs este însă prezentarea grafică. În timp ce versiunile de console ale jocului arată bine, ediția de PC este de-a dreptul impresionantă din punct de vedere grafic: personajele sunt realizate în detaliu, folosirea eficientă (dar și foarte estetică) a shaderilor având darul de a scoate în evidență o sumedenie de detalii, cum ar fi musculatura corpurilor sau transpirația. Cât despre realizarea mediului înconjurător, ajunge să vezi o dată Hong Kong-ul din Sleeping Dogs pe timp de noapte, măcinat de o ploaie ușoară, pentru a te îndrăgosti irevocabil de jocul celor de la United Front.
Din păcate, în ceea ce priveste controlul, deși ultimele update-uri aduc îmbunătățiri semnificative, Sleeping Dogs este greoi de jucat cu mouse-ul și tastatura. Pornind de la sistemul de luptă corp la corp și ajungând până la mini-game-urilor din joc (deschiderea de lacăte, plantarea de dispozitive de ascultare a convorbirilor etc.), toate au fost gândite pentru controller, folosirea unui astfel de dispozitiv fiind recomandată chiar și pentru versiunea de PC a jocului.
CONCLUZIE
Deși din punct de vedere narativ Sleeping Dogs a fost tratat destul de superficial, când vine vorba de misiunile propriu-zise, de varietatea și nivelul de finisare ale gameplay-ului și ale graficii, creația celor de la United Front Games strălucește cu adevărat. Putem spune că, pentru prima oara în foarte mulți ani, Grand Theft Auto are în sfârșit un concurent demn de luat în seamă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER