Spider-Man Review: open world „împânzit” de… suflet

Am intrat în toamna calendaristică, locul soarelui de pe cer fiind deja luat de câțiva nori, temperatura devenind, la rândul ei, ceva mai… tolerabilă. Nu ar trebui să vă faceți griji însă, vom avea ocazia să ne „înfierbântăm” în continuare cu numeroasele jocuri video ce-și vor face apariția în această perioadă a anului, primul pe această listă fiind chiar noul Spider-Man, rezultat al colaborării dintre Marvel Entertainment, publisher-ul Sony Interactive Entertainment și studioul de tradiție Insomniac Games.

Nu mai este un secret faptul că redacția Go4games a avut deja ocazia să încerce Spider-Man încă din iulie, atunci când am avut la dispoziție o versiune preliminară a jocului, suficientă însă pentru a ne face o impresie despre cum este structurat și cum decurge jocul celor de la Insomiac Games. Așadar, înainte de a continua, vă invităm să aruncați un ochi încă o dată pe preview-ul nostru exclusiv, majoritatea celor amintite acolo fiind cât se poate de valabile și în cazul versiunii finale a jocului.

Pe scurt, încă din fazele preliminare ale proiectului, cei de la Insomniac Games au insistat pentru o poveste originală în cadrul limitelor impuse de universul Spider-Man, fără preluări sau inspirații directe din filmele, desenele animate sau benzile desenate deja existente. Astfel, în noul joc, avem de-a face cu un Peter Parker mai matur, cu nu mai puțin de opt ani de experiență în costumul Omului Păianjen, precum și cu un „remix narativ” al rolurilor jucate de unele dintre cele mai cunoscute personaje din acest univers: mătușa May se ocupă de un centru de ajutorare a oamenilor fără adăpost, Mary Jane Watson este o reporteriță ambițioasă pentru Daily Bugle, ziar pentru care Peter a renunțat să mai lucreze în favoarea unei colaborări, în domeniul cercetării științifice, cu dr. Otto Octavius.

Astfel, deși lucrurile pot părea chiar neobișnuite la prima vedere, evoluția narativă va merge într-o direcție familiară fanilor Spider-Man, fără a lipsi întorsăturile de situație, nu neapărat surprinzătoare, însă absolut suficiente pentru a întregi o poveste reușită pentru acest univers. Și, deși avem parte de un mediu de joc deschis, producătorii merită lăudați pentru abordarea lor directă: dacă doriți să trăiți doar povestea din Spider-Man, o puteți face fără niciun fel de limitare artificială, urmând doar firul misiunilor principale, fără a pierde vremea cu niciuna dintre activitățile suplimentare din Manhattan-ul celor de la Insomniac. O mare bilă albă la acest capitol pentru Spider-Man, în comparație cu formulele de progresie forțate folosite în alte titluri, ancorate în tot felul de limitări artificiale (cum ar fi cea din Assassin”s Creed Origins, spre exemplu).

Revenind la structura open world din Spider-Man, putem spune că aceasta este și cel mai mare minus al jocului, dar și unul dintre punctele sale forte. Minus pentru că organizarea Manhattan-ului virtual din Spider-Man seamănă suspect de mult cu ce întâlneam acum câțiva ani în mai toate jocurile open world, cum ar fi Assassin”s Creed sau inFamous. Mai exact, mediul de joc este împărțit în mai multe sectoare, fiecare cu propriile turnuri ce trebuie activate, care, la rândul lor, au darul de a „descoperi” porțiuni din hartă și de a evidenția activitățile suplimentare și misiunile secundare ce pot fi abordate în respectivele zone. Iar când vine vorba de aceste activități, avem parte din nou de un déjà vu puternic, cu obiecte colecționabile răspândite pe toată harta, porumbei ce trebuie vânați prin tot orașul și capturați, baze ale inamicilor ce trebuie eliberate etc.

Diferența o face însă faptul că mai toate aceste activități, față de alte titluri ce folosesc „tocita” formulă open world, rămân foarte „fun” de executat pe tot parcursul jocului. Lucru facilitat de excelenta mecanică de web swinging, cu ajutorul căreia deplasarea prin oraș devine o adevărată plăcere. Ce-i drept, aceasta necesită un oarecare timp de acomodare, însă, odată deprinsă și deblocate acrobațiile, pur și simplu uiți că jocul beneficiază și de funcția de fast travel. În privința obiectelor colecționabile, dobândirea acestora îți oferă un sentiment de „realizare”, răsplătindu-te cu mici amintiri din aventurile precedente ale lui Peter Parker (în cazurile rucsacelor presărate prin oraș) sau diferite trofee (când completezi anumite fire narative secundare). Pe lângă acestea, fiecare astfel de activitate dusă la bun sfârșit are ca rezultat câștigarea de diferite token-uri, acestea putând fi folosite pentru deblocarea de noi costume (fiecare costum vine cu propria abilitate specială) sau de upgrade-uri pentru gadget-urile folosite de Spidey.

Un alt element ce menține factorul „fun” la cote înalte sunt luptele din joc. După cum am amintit și în preview, sistemul de combat din Spider-Man împrumută conceptele de bază din titlurile Batman Arkham, însă o face într-un mod deosebit de inspirat. Pe lângă butonul de atac și cel de eschivă, experiența de luptă este îmbogățită cu elemente caracteristice eroului-păianjen: posibilitatea de a folosi pânza pentru a incapacita inamicii, pentru a le smulge armele din mâini, pentru a folosi obiectele din mediul înconjurător drept proiectile, execuțiile speciale etc. De asemenea, spre deosebire de Batman, Spider-Man își poate purta bătăliile și „la înălțime”, anumite tipuri de inamici fiind mai vulnerabili atunci când sunt proiectați în aer.

Tuturor acestor posibilități li se adaugă și elementele de stealth, dar și gadget-urile de care aminteam mai devreme, completând tabloul unor lupte extrem de dinamice, în care trebuie să alternezi mereu între abordări și atacuri pentru a face față valurilor de inamici. Ajută și faptul că, față de versiunea de preview, nivelul de dificultate a fost ajustat, setarea medie de dificultate fiind mult mai accesibilă decât în varianta preliminară pe care am putut-o încerca în iulie.

Pe lângă toate acestea, interesul jucătorului este menținut viu și prin segmentele din cadrul poveștii principale în care vei avea ocazia să întruchipezi și alte personaje jucabile, cum ar fi MJ. În aceste momente, poți avea parte fie de secvențe de explorare, în care trebuie să rezolvi unele puzzle-uri, fie de porțiuni stealth, unde, cu sau fără ajutorul anumitor tool-uri, trebuie să parcurgi un anumit traseu fără a fi reperat de inamici. De asemenea, punctele importante ale poveștii sunt marcate de bătălii cu boși (unii dintre aceștia fiind opționali, găsiți doar prin misiunile secundare ale jocului), aceste secvențe fiind suficient de diferite între ele și adaptate abilităților speciale ale fiecărui astfel de inamic.

Per total, în ciuda unor aspecte poate prea familiare, Spider-Man este un joc de care cu greu te dezlipești. Totuși, există și niște aspecte mai putin plăcute, care nu reușesc însă să știrbească din impresia excelentă lăsată de acest titlu. Este vorba despre momentele când, ieșit din costumul lui Spider-Man, Peter Parker este nevoit să realizeze diferite experimente, reproduse cu ajutorul unor mini-games simplistice, inspirate din bătrânul Pipe Mania. Niciunul nu este cu adevărat dificil, însă sacadează în mod inutil acțiunea jocului. Un alt element care deranjează în acest sens sunt anumite secvențe cinematice câteodată prea lungi: deși excelent realizate, acestea prezintă niște scene care ar fi putut fi jucabile, sporind implicarea jucătorului în unele decizii și acțiuni vitale pentru poveste. Ce-i drept, în unele momente, trebuie intervenit în cadrul acestor secvențe cinematice prin îndeplinirea de Quick Time Events, însă această abordare parcă nu este suficientă și, de ce să nu o spunem, ușor învechită pentru toamna anului 2018.

Reîntorcându-ne la punctele pozitive, Spider-Man este un titlu deosebit de arătos, o calitate ce merită scoasă în evidență, având în vedere că Insomniac Games nu și-a propus neapărat să confere jocului un aspect fotorealist. Avem de-a face cu un cumul de factori, în evidență ieșind stilul artistic folosit, ce poartă „semnătura” artiștilor din studio, aspectul personajelor aducând aminte mai degrabă de seria Resistance decât de alte titluri cu grafică ultra-realistă. Animațiile, în special cele ale Omului Păianjen, sunt excelente, fiind evident faptul că producătorii au studiat cu atenție filmele și alte referințe atunci când au reprodus setul de mișcări ale lui Spidey. Orice fan înrăit Marvel ar trebui să fie mai mult decât încântat de acest accent pus pe autenticitate.

Cât despre recentul scandal referitor la „downgrade-ul” vizual al jocului, nici vorbă de așa ceva: Spider-Man este unul dintre cele mai impresionante jocuri open world din punct de vedere vizual, framerate-ul de 30fps fiind păstrat constant aproape tot timpul (cu foarte rare instanțe în care mai coboară, atunci când pe ecran apar foarte multe explozii sau efecte speciale). Photo Mode-ul promis pentru lansare nu a fost disponibil în ediția pentru review, toate imaginile ce acompaniază acest articol fiind capturate direct din joc, fără niciun „truc” suplimentar. Dacă ar fi să căutăm totuși nod în papură la acest capitol, am putea aminti faptul că jocul nu beneficiază de un ciclu dinamic zi-noapte, perioada zilei în care are loc acțiunea și efectele meteorolgice fiind modificate în funcție de progresul din poveste, aceste tranziții necesitând niște timpi de încărcare suplimentari.

În privința părții audio a jocului, avem doar laude pentru Spider-Man: personajele sunt interpretate excelent, de actori cu experiență, cum ar fi Yuri Lowenthal (prințul Persiei din The Sands of Time) drept Peter Parker/Spider-Man, sau Laura Bailey (Uncharted: The Lost Legacy, Batman: The Enemy Within, Injustice 2, Gears of War 4, seria Mass Effect etc.) în rolul lui MJ. Iar coloana sonoră ar putea câștiga câteva premii la sfârșitul anului, momentele-cheie din poveste, precum și secvențele de web swinging de prin oraș fiind acompaniate de porțiuni muzicale de-a dreptul „înălțătoare”.

Chiar dacă, personal, mi-aș fi dorit ca producătorii să-și asume mai multe riscuri cu un astfel de joc și să caute o abordare ceva mai originală, trebuie să recunosc că Spider-Man s-a dovedit a fi una dintre cele mai consistente experiențe oferite de un titlu lansat în ultimii ani. Formula open world, știrbită și de-a dreptul banalizată de abundența de titluri similare publicate în special de Ubisoft, este readusă la viață cu succes de Insomniac Games, Spider-Man dovedind că are acel ingredient-minune care lipsește prea multor jocuri contemporane cu pretenții: sufletul.

– Joc furnizat pentru review de Sony Interactive Entertainment Europe –