The Cave Review: aventură și povești întunecate
Ron Gilbert este un nume sonor pentru cei ce au o oarecare vechime în lumea jocurilor video. El este creatorul unor jocuri adventure renumite precum seria Monkey Island, Maniac Mansion sau Day of the Tentacle. Ei bine, faptul că Ron Gilbert a fost unul dintre oamenii-cheie în dezvoltarea lui The Cave a fost și elementul principal care a pus acest joc pe lista de dorințe a multor gameri.
The Cave, jocul ce tocmai a fost lansat de studioul Double Fine, este descris oficial ca fiind un joc platformer-adventure. Cred totuși că o descriere mai realistă ar fi „puzzle-platformer cu mici accente de adventure”. Vom afla în continuare și de ce.
Jocul începe cu vocea suavă a naratorului poveștii, care are grijă să se prezinte. Așa aflăm că de fapt ascultăm însăși vocea lui The Cave. The Cave este… o peșteră vorbitoare și vorbăreață, iar umorul său poate fi asimilat imediat stilului lui Ron Gilbert.
Pentru a începe aventura prin peștera necunoscută jucătorul trebuie să aleagă un număr de trei din cele șapte personaje oferite de joc: Monk, Adventurer, Hillbilly, Scientist, Twins, Knight și Time Traveler. Fiecare dintre acești eroi are o abilitate specială și un motiv diferit pentru a explora The Cave – spre exemplu, Knight-ul este în căutarea unei săbii importante iar abilitatea sa specială este invincibilitatea, The Scientist este pe cale să facă o descoperire științifică importantă iar abilitatea sa este hacking-ul aparatelor electronice. Cât despre Time Traveler, ea dorește să schimbe istoria pentru a salva viitorul lumii, iar abilitatea sa este trecerea prin obiecte. Parcurgerea poveștilor acestor personaje prezintă până la urmă câte un secret întunecat al fiecăruia dintre cele șapte personaje, peștera fiind un mijloc de narațiune plin de simbolism.
În funcție de personajele alese, se întâmplă ca jucătorul să poată rezolva o problemă în mai multe moduri, însă acestea nu schimbă foarte mult datele problemei sau timpul de rezolvare a nivelului. Spre exemplu, The Scientist poate sparge sisteme informatice pentru a deschide uși, în timp ce Time Traveler-ul poate trece prin ele. Altfel deschiderea ușilor se realizează prin acționarea unor manete.
Cele trei personaje alese la începutul jocului influențează aproape jumătate din nivelurile jocului (în număr total de șapte). Asta pentru că fiecare dintre cele șapte personaje posibile are creat un nivel propriu în care el joacă rolul principal și își duce misiunea la capăt utilizându-și abilitatea specială. Practic la prima trecere prin The Cave vom avea parte de 4 niveluri generale (pe care le vom juca la fiecare altă rejucare) și 3 niveluri personalizate pentru fiecare din cele trei personaje alese. La următoarele rejucări (cu alte personaje), cele trei nivele personalizate vor fi cu totul altele.
Ca gameplay, The Cave este la bază un puzzle-platformer. Elemente de adventure există, însă nimic spectaculos sau complex. Toate obiectele ce pot fi folosite sunt marcate cu ajutorul unui text alb descriptiv, iar în afară de torțe (care se găsesc într-un număr foarte mare), aproape toate obiectele găsite într-un nivel folosesc la rezolvarea sa. De asemenea, personajele nu au un sistem de inventar ci pot căra câte un singur obiect la un moment dat. Aparența de adventure este oferită de natura misiunilor – fură comoara păzită de dragon și oferă-i-o prințesei pentru a-i dovedi iubirea – și de replicile personajelor întâlnite pe parcursul jocului, în frunte cu naratorul însuși.
Puzzle-urile sunt realizate cu inteligență și umor și au diverse niveluri de dificultate, însă există foarte puține șanse ca jucătorul să nu reușească să continue vreun nivel de unul singur. Iar acele puține șanse nu sunt din vina jucătorului, ci mai degrabă din cauza felului în care au fost realizate unele dintre puzzle-uri. Unele dintre ele chiar sunt lipsite de intuitivitate. Spre exemplu, fără să dau foarte multe detalii, un personaj trebuie urcat într-un vehicul și împins la vale printr-un tunel – dacă jucătorul nu selectează personajul din vehicul înainte ca acesta să ajungă în tunel, jocul nu îi va permite să-l mai selecteze (deci să pună camera pe el) până ce se întoarce din tunel. Din această cauză jucătorul nu poate vedea cum arată secțiunea de nivel prin care trece respectivul personaj, ba chiar poate crede că acea secțiune nu este vizibilă în joc și poate presupune că puzzle-ul necesită o altă rezolvare.
Din punct de vedere grafic, The Cave este reușit iar confluență stilului grafic cu sunetul conferă jocului o atmosferă misterioasă și atractivă. Design-ul nivelurilor este și el drăguț, însă de multe ori repetitiv, iar distanțele ce trebuie parcurse pentru a rezolva un puzzle sunt foarte mari și pline de verticalitate. Deplasarea pe verticală (de obicei pe scări și funii) este înceată și poate deveni enervantă.
Mai mult decât atât, de câteva ori am fost nevoit să îmi folosesc toate cele trei personaje pentru rezolvarea unui puzzle, ceea ce nu ar fi fost deloc un lucru rău dacă nu s-ar fi tradus în „am parcurs de trei ori același drum lung cu trei personaje diferite”. Din păcate personajele nu au funcție de follow, lucru care ar fi ajutat în acest caz. De asemenea, cadrul de vizualizare (camera) nu poate fi mutat manual, ci este întotdeauna centrat pe personajul selectat.
O altă problemă a jocului este că există mai multe bug-uri de coliziune a personajelor cu mediul înconjurător, fapt ce m-a obligat de două ori să reiau jocul de la ultimul save. Există și niște bug-uri mai grave care fac imposibilă avansarea în joc chiar și după reluarea checkpoint-ului. De exemplu, dacă într-o secțiune a unui anumit nivel jucătorul iese și intră in joc, nu i se va deschide o ușă importantă. Până la un patch inevitabil, cei de la Double Fine oferă pe forumul lor asistență pentru repararea jocului în aceste cazuri.
Jocul poate fi controlat prin mai multe metode – tastatură, mouse, gamepad sau orice combinație între ele. Eu am preferat să folosesc mouse-ul și am fost surprins să realizez că acest tip de control funcționează mai bine decât m-aș fi așteptat. În acest mod de control personajele pot fi controlate ca într-un point&click prin click-stânga al mouse-ului, dar de asemenea pot fi controlate pas cu pas ținând butonul apăsat și mișcând cursorul în direcția dorită. Schimbarea între cele trei personaje se face extrem de ușor, prin apăsarea unui buton numeric sau mișcarea rotiței de scroll. Există totuși și niște lucruri mai dubioase în modul de control, unul dintre ele fiind modul rapid de a coborî scări, care de multe ori nu funcționează.
O adiție interesantă, dar ciudat implementată, este modul de joc cooperativ pentru până la trei jucători simultan. Acest mod de joc este disponibil doar local, pe același calculator (sau consolă), iar controlul personajelor se poate face simultan doar în cazul în care ambele personaje sunt în vizorul camerei (ce urmărește un singur personaj) în același timp. Altfel, dacă personajele se află la distanță una de cealaltă, cei doi sau trei jucători trebuie să joace „cu rândul”. O abordare splitscreen sau online ar fi adus un cu totul alt nivel de experiență modului cooperativ.
Cu toate acestea, The Cave nu este un joc rău, dar putea fi un joc mai bun. Umorul este punctul său forte, iar puzzle-urile sunt, de cele mai multe ori, foarte inteligent realizate. Per total este o experiență plăcută dar care suferă de pe urma unor decizii de design îndoielnice. Nu pot înțelege cine ar fi putut crede că pentru a trece prin cele șapte povești ale personajelor este o idee bună să rejoci de trei ori cele patru nivelurile generale și de două ori nivelurile a doi dintre eroi (sunt șapte personaje, iar din două completări ale jocului putem termina doar poveștile a șase dintre ele).