Nu a trecut foarte mult timp de când am scris despre The Elder Scrolls Online, un joc așteptat de mulți, un MMO care nu doar că se voia diferit, ci se voia de-a dreptul inovator. De atunci, vânzările foarte slabe, concedierile a circa 300 de oameni de la Zenimax, studioul responsabil de „comiterea” jocului, și tăcerea publisher-ului Bethesda demonstrează că jocul a făcut la fel de mult zgomot precum căderea unei crengi într-o pădure nepopulată. Tot între timp a apărut și un alt MMORPG, care a pornit la drum fără să aibă în spate vreo franciză încercată, dar care s-a înarmat cu un conținut bogat, cu un gameplay captivant, cu PvE și PvP, cu raiduri, cu donjoane și chiar și cu spații proprii pe care să le numești cămine virtuale. Cu alte cuvinte, Wildstar și-a făcut temele și oferă câte ceva pentru toate gusturile.
O ADEVĂ‚RATĂ‚ STEA NEÎMBLÂNZITĂ‚
Poate că acesta este de fapt secretul succesului din spatele jocului dezvoltat de Carbine Studios: nu încearcă să revoluționeze nimic. Jocul conține multe idei originale și nu este nicidecum o clonă. Wildstar este un MMORPG solid, rezultat din combinarea și îmbunătățirea unor mecanici de gameplay care au fost testate de predecesori iluștri. Iar dacă gameplay-ul este felul principal, atunci grafica nebună și conținutul absolut solid reprezintă garnitura care completează experiența.
Spre deosebire de majoritatea MMO-urilor în vogă, Wildstar nu adoptă o tematică cvasi-medievală, ci are la bază o poveste SF, plină de umor. Încă de la primele scene introductive care înfățișează descoperirea planetei Nexus, ne dăm seama că jocul nu vrea să se ia în serios, ci vrea să-și distreze audiența. Indiferent că pornești la explorarea rămășițelor civilizației antice Eldan de partea Exiles sau în rândul trupelor Dominion, jocul îți va smulge zâmbete încă din faza de tutorial. Conflictul dintre cele două tabere oponente și cursa nebună dintre ei reprezintă firul epic principal, înțesat de mii de povești secundare.
De o parte a baricadei găsim The Exiles, băieții buni, dar cam lipsiți de resurse, care luptă împotriva sistemului corupt, cârpind echipamentele pe care le au la dispoziție. În colțul diametral opus găsim The Dominion, care ne amintește de o corporație lipsită de scrupule, care vrea să-și extindă influența și să crească profiturile, cotropind rebeliunea pe drum. Ambele tabere oferă câte patru rase și un total de șase clase. Deși acestea se încadrează în tiparele clasice MMO-urilor (tank, melee dps, ranged dps, healer) interesant este faptul că fiecare clasă poate îndeplini două roluri, în funcție de calea de evoluție aleasă de jucător. De exemplu, inginerul poate să fie ranged DPS sau tank, în timp ce spellslingerul poate să aleagă între ranged DPS și healing.
În caz că te încurci cu denumirile mai puțin obșinuite, pagina oficială a jocului oferă o descriere detaliată a fiecărei clase, menționând și atributele care ar trebui cultivate în funcție de rolul ales. La acestea se adaugă și patru cariere din care trebuie să alegi în momentul creării personajului: soldat, colonist, om de știință sau explorator. Cariera nu va determina doar activitățile secundare pe care le vor putea întreprinde jucătorii, influențând lumea jocului, dar impune și un anumit set de quest-uri specifice. Astfel, exploratorii vor fi nevoiți să escaladeze piscuri semețe pentru a cartografia mediul de joc, în timp ce coloniștii trebuie să ridice așezări care vor servi ca popasuri între așezările majore.
POVEȘTI LA FIECARE PAS
Nenumăratele posibilități puse la dispoziție pentru crearea unui avatar unic reprezintă o gustare a bogăției de conținut care continuă cu tutorialul bine integrat și mai apoi cu povestea redată prin quest-uri principale și secundare. Lumea imensă de joc este umplută până la refuz cu diferite acivități, aidoma unui tort mare și frumos decorat, peste care producătorii au mai îndesat niște frișcă și proverbiala cireașă.
După îndepărtarea treptată a mecanismelor ajutătoare, Nexus se dezvăluie în adevărata lui splendoare, fiecare colțișor ascunzând ceva de descoperit: o misiune, o provocare, un secret. Chiar și cu ritmul bine dozat adoptat de producători pentru familiarizarea cât mai lină a jucătorilor cu mecanicile de joc, vor exista momente în care nu vei ști încotro s-o iei din cauza nenumăratelor lucruri de făcut și locuri de văzut. Chiar dacă dialogurile prin care sunt introduse quest-urile sunt doar scrise și nu beneficiază de talentul vocal al unor actori, acestea sunt mult mai inspirate și mai vii decât cele întâlnite în TESO.
De exemplu, în satul inspirat parcă de viziunea yankeilor asupra Sărbătorilor Pascale, vei întâlni o serie de iepuri trăzniți și vei descoperi pe propria piele efectele halucinante (sau după caz halucinogene) ale insectelor-acadea pe care aceștia le consumă în mod regulat. Întreaga poveste și felul în care este spusă trezește sentimentul că producătorii au luat World of Warcraft și l-au combinat cu Ratchet and Clank. Rezultatul are o atmosferă captivantă, care te împinge să explorezi și să mai faci „încă un quest” chiar dacă mai ai puțin și trebuie să mergi la muncă, nu la culcare.
QUICK TIME EVENTS ȘI AOE
Avem deci o poveste trăsnită, o lume gigantică în care te pierzi și quest-uri cu nemiluita. Ce ne mai trebuie? Gameplay! Cei de la Carbine se remarcă și la acest capitol, implementând un sistem care face luptele mult mai dinamice și introducând elemente de platforming, care nu prea au fost folosite pănâ acum în alte MMORPG-uri. Atât atacurile jucătorilor, cât și cele ale NPC-urilor afectează o zonă în fața sau în jurul lor. Renunțând la schema clasică de a selecta un oponent și apoi a-l dușui cu toate atacurile posibile, în favoarea unui sistem unde acestea afectează o anumită arie, luptele au devenit mult mai dinamice și mai incitante. Tot timpul trebuie să fii atent și să te poziționezi corect pentru a prinde în rază cât mai mulți oponenți și pentru a evita atacurile adverse. Multe dintre acțiunile ceva mai pașnice sunt completate cu ajutorul unor quick time events, arhicunoscute pentru cei care joacă și pe consolă.
Pe lângă lupte, un rol foarte important este atribuit și explorării, realizată în cel mai dulce stil de platformer. Căutarea celor mai ascunse cuburi de date sau pur și simplu rezolvarea anumitor misiuni va implica și activarea unor platforme și apoi executarea cu precizie a unor sărituri, nu întotdeauna evidente. Este o noutate plăcută să vezi că producătorii au gândit misiunile folosind toate cele trei dimensiunile. Quest-urile principale inspirate după rețete clasice (omoară x monștri, salvează y aliați, caută-l pe cutărel, elimin-o pe cutărica, păzește turma de oi de felinele înfometate) și explorarea mediului înconjurător sunt însoțite de activitățile de carieră, de activitățile profesionale și de diferitele provocări.
Acestea din urmă presupun îndeplinirea unor sarcini precum curățirea zonei de un anumit număr de monștri sau adunarea de ciuperci, bomboane, fluturi etc. într-un interval de timp prestabilit. Aceste provocări pot fi urmărite conștient în cadrul unui meniu dedicat care arată gradul de explorare al unei zone, dar datorită conținutului bogat și a modului în care au fost implementate, jucătorii vor da peste ele în mod natural, încercând să se cațere într-un copac sau îndeplinind obiectivele misiunilor. Ca răsplată, cei care îndeplinesc cu succes aceste challenge-uri vor participa la o ruletă cu premii constând în echipamente și materiale folosite pentru confecționarea de obiecte.
CASA DIN CER AL CELUI MAI ISCUSIT CROITOR
Sistemul de crafting este cel puțin la fel de stufos și de logic precum cel întâlnit în Guild Wars 2, fiecare jucător putând să-și aleagă două meserii, în mod ideal complementare. În timp ce făurirea de arme sau de armuri reprezintă meserii cu care ne-am obișnuit, cei care caută o provocare adevărată pot deveni arhitecți. Obiectele din joc se pot descompune în elementele lor componente, fără restricții, materialele astfel obținute putând fi recombinate pentru făurirea de noi arme sau armuri.
Indiferent că vorbim de gătitul de zi cu zi, o profesie ce poate fi însușită pe post secundar pe lângă cele principale, sau de croirea celui mai bun hanorac intergalactic, procesul de creație este o adevărată provocare. Punerea în practică a fiecărei rețete este prezentată sub forma unui mini game care încurajează jucătorii să facă experimente. Meșterirea unei arme în fața unei stații de lucru duce la pierderea noțiunii de timp, fiind o acțiune la fel de distractivă precum ciomăgirea de yeti neînțeleși care zbiară pe fundalul caprelor montane ce rumegă fără contenire.
Și dacă tot am vorbit de arhitecți, trebuie să amintim și de o provocare care s-a dovedit prea dificilă pentru mulți producători: oferirea unor habitate proprii și personale jucătorilor. Wildstar a implementat sistemul de housing încă din faza beta, oferind jucătorilor câte un cămin, când aceștia ajung la nivelul 14. Trimiși în orașele capitală în fața cărora Stormwind sau Ogrimmar par niște sate medievale, jucătorii primesc o bucată de pământ în cer pe care-l modelează precum în The Sims. Se pot amenaja atât parcela în sine, plantând grădini, păduri, stații de lucru sau bodegi de picnic, cât și casa frumușică ridicată pe mijlocul proprietății.
Exteriorul locuinței spațiale poate fi extinsă prin diferite upgrade-uri care te usucă la portofelul virtual, în timp ce interiorul poate fi personalizat pornind de la podea și terminând cu iluminarea. Limita este dată doar de imaginația fiecăruia și colecția de suveniruri adunate de-a lungul aventurilor, care pot fi banale precum o cană de ceai sau cu adevărat extravagante, ca pielea de crocodil spațial cu o spadă imensă înfiptă în bot. În plus, fiecare obiect poate fi redimensionat și amplasat în spațiu pe tavan, pe podea sau pe pereți.
CIOMEGE PE SECUNDĂ‚ ȘI RÂNJETE DE MULȚUMIRE
În plus, habitatele proprii oferă la alegere și bonusuri de 24 de ore care îmbunătățesc diferite aspecte legate de aventură. Dacă ai rămas fără valută intergalactică sau te-a amețit bogăția de opțiuni puse la dispoziție pentru a crea conacul pe lângă care Eiffel-ul să pară un turnuleț de jucărie LEGO, e timpul să te întorci la questing. După nivelul 15 care deschide calea către primele vehicule proprii, începe și adevărata combinare strategică a diferitelor abilități grupate în patru categorii. Ultima dintre acestea este rezervată carierei alese și conține câteva skill-uri utile, dar fără legătură directă cu luptele.
Exploratorii pot debloca, de exemplu, abilități care reduc efectele negative ale căderii de la înălțimi (nu neapărat parașută, dar ceva să nu doară așa rău când atinge poponețul pământul). Skill-urile, deblocate la anumite niveluri, pot fi cumpărate folosind banii din joc și apoi pot fi îmbunătățite cu skill points. Simultan pot fi folosite maximum opt abilități active, alese din primele trei categorii, plus o abilitate specifică carierei alese. Acestora se adaugă și o abilitate specială, precum camuflajul stalker-ului, capabil să-l ascundă de majoritatea oponenților, permițând efectuarea unor atacuri surpriză.
Datorită multitudinii de abilități, combinarea acestora permite configurarea stilului de luptă după propriile gusturi și crearea unor build-uri pentru diferite activități. Pe lângă abilitățile active, trebuie luate în calcul și AMP-urile, o serie de trăsături pasive care îmbunătățesc caracteristicile personajului, în funcție de scopul jucătorului: PvE, PvP sau o combinație hibridă a acestora. După ce jucătorul bănuiește direcția pe care ar vrea să o urmeze, poate începe vânătoarea echipamentelor corespunzătoare.
Armele și armurile pot fi obținute printr-o sumedenie de metode: prin deposedarea oponenților decedați, prin îndeplinirea de quest-uri, prin eliminarea de boși rari, prin îndeplinirea cu succes a provocărilor, prin folosirea casei de licitații din capitale, prin făurire etc. Cele mai bune echipamente sunt rezervate însă celor care ating nivelul maxim de 50 și se pot obține din raid-uri. În timp ce multe MMO-uri noi îi dezamăgesc pe veteranii care ating foarte repede level cap-ul prin lipsa unui conținut adecvat end-game, Wildstar oferă încă de la lansare raid-uri la care pot participa până la 40 de jucători. Pentru a ușura parcurgerea provocărilor care presupun colaborarea a mai mulți jucători (donjoane, mamă, nu pivnițe întunecate) și de către cei care duc lipsă de prieteni virtuali, este deosebit de util sistemul de căutare de party-uri.
Nu au fost uitați nici fanii luptelor PvP, calea către confruntarea cu alți jucători umani deschizându-se la atingerea nivelului 6 prin deblocarea accesului către Wallati Temple. De la PvP-ul la scară mică jocul evoluează până la confruntări grandioase care presupun două grupări adverse a câte 40 de jucători, care desfășoară adevărate operațiuni de luptă cu implicarea diferitelor mașinării precum tunurile sau lansatoarele de rachetă. Există o varietate de moduri de joc, Wildstar demonstrând din nou că și-a însușit cele mai bune elemente de la jocurile concurente.
După cum v-ați dat seama deja, posibilitatea de personalizare a experienței de joc a fost crucială pentru producători. Astfel, acest aspect este accentuat și când vine vorba de echiparea personajului. Pe lângă armele și armurile care mai de care mai trăsnite, care pot fi colorate în toate culorile curcubeului, fiecare jucător poate să îmbrace și niște costume. Acestea vin aplicate ca un strat cosmetic care afectează doar imaginea personajului. Astfel, dacă echipamentul tău îți dă cele mai bune avantaje dar te face să arăți ca cerșetorul din barurile uitate la marginea galaxiei, ai posibilitatea de a le ascunde sub o ținută care te transformă în Făt Frumos ediția 2020 sau, după caz, în Ileana Cosânzeana din Viitor.
GRAFICĂ‚ COLORATĂ‚ CA DOZATORUL DE CIUNGĂ‚
Sunt multe alte elemente pe care le-am putea prezenta întinzându-ne șapte zile și șapte nopți, dar una dintre cele mai fermecătoare caracteristici ale jocului este explorarea. Astfel, dacă îți plac MMO-urile, încalecă pe o trotinetă cu propulsie atomică și retrăiește aventura din propria perspectivă.
După primele imagini și trailere vei ști dacă îți place sau nu lumea vizuală a jocului. Aceasta are o personalitate unică și amintește de un automat plin ochi cu bile colorate de gumă de mestecat, producătorii folosind elementele vizuale pentru a accentua și mai mult efectul comic. Optimizată destul de bine, grafica jocului este foarte detaliată și poate fi scalată astfel încât să ruleze și pe sisteme mai vechi.
Cu toate setările trase la maxim, avem de-a face cu un festin vizual mai solicitant pentru PC, care din cauza stilului artistic adoptat fie te va face să-l îndrăgești, fie te va face să-l urăști – nu prea există cale de mijloc. Sunetele și muzica sunt în ton cu atmosfera jocului, toate NPC-urile din scenele intermediare beneficiind de un voice acting care ne duce cu gândul la desenele animate. Meniurile conțin foarte multe informații și sunt atât de stufoase încât e nevoie de mai mult timp pentru acomodare. Wildstar include însă din start suport pentru moduri, pagini precum cursegaming oferind deja o gamă variată de modificări ale interfeței pentru a ușura orientarea.
La final rămâne o singură întrebare: își merită jocul abonamentul lunar? Ei bine, dacă aveți destul timp liber și sunteți dispuși să-l petreceți într-o lume virtuală, atunci răspunsul este afirmativ, fără dar și poate. Pe de altă parte, dacă nu vreți să investiți timp într-un univers digital, mai bine stați deoparte, deoarece Wildstar este un MMO cu normă completă. Cei care se dedică cu adevărat jocului vor aprecia sistemul C.R.E.D.D. care permite extinderea timpului de joc prin comerțul cu anumite obiecte speciale, care pot fi achiziționate cu valuta virtuală din joc sau cu bani reali. Astfel cei mai iscusiți jucători care înțeleg sistemul și o aplică cu succes, vor putea scăpa de plata taxei lunare, folosind resursele din joc pentru achitarea taxei lunare.
Nu vă lăsați induși în eroare de punctajul final, care în acest caz nu poate exprima valoarea jocului din lipsa de nuanțe oferite de decimale, Wildstar este un MMO care merită toată atenția. Nu reinventează roata și de multe ori prezintă mecanisme deja văzute în nenumărate alte jocuri, însă le îmbunătățește sau măcar le combină într-un mod distractiv.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER