Reacția plină de emoții a Mihaelei Cambei, după ce a cucerit medalia de argint la Jocurile Olimpice de la Paris.
Mihaela Cambei (21 de ani) a reușit să câștige argintul la haltere în cadrul Jocurilor Olimpice de la Paris. Românca a ridicat în total 205 kilograme la toate încercările, în vreme ce chinezoaica Zhihui Hou, medaliată cu aur, a ridicat un total de 206 kilograme. Podiumul a fost completat de thailandeza Surodchana Khambao, cu 200 de kilograme.
După performanța istorică pe care a obținut-o, Mihaela Cambei a vorbit despre cum s-a simțit în finală, dar și despre ce a gândit în acele momente.
„Este concursul vieții mele, pentru care m-am antrenat vreme de doi ani de zile. La final am simțit că îmi rămâne mâna pe podium, pentru că am avut un cârcel puternic la mână și mi s-a blocat degetul. Și cotul mă durea foarte tare, dar mi-am zis «ori la bal, ori la spital», ca să zic așa.
Nu am urmărit tabela, m-am concentrat pe ceea ce trebuie să fac. Eu sunt mândră de ce am reușit să aduc, pentru că este prima medalie olimpică din istorie la haltere pentru fete. (n.r. ai fost singura sportivă machiată) Da, pentru că îmi place să arăt și bine, nu doar să fac bine (n.r. râde).
Medalia înseamnă absolut totul pentru cariera mea, am luptat mult pentru ea și cred că ăsta este visul oricărui sportiv. Trebuie să lupți foarte mult cu frica, în acele momente ai și frică, și nervi, și agitație, pentru că nu știi ce se poate întâmpla.
În acele momente trebuie să gândești cât mai mult mișcarea și asta este cel mai important. Am încercat să trag cu disperare”, a spus Mihaela Cambei, după ce a cucerit medalia de argint la Jocurile Olimpice.
Mai apoi, sportiva a vorbit despre susținerea pe care a simțit-o din partea românilor care au venit să o vadă la Jocurile Olimpice de la Paris, dar și despre ideea de a concura și la Olimpiada de la Los Angeles din 2028.
„Atmosfera a fost foarte mișto și cred că asta m-a ajutat foarte mult, pentru că agitația, în general, pe mine mă face să fiu și mai puternică decât sunt, adrenalina mă ajută, iar toți românii prezenți în această seară m-au ajutat foarte mult.
Această medalie i-o dedic antrenorului meu, care m-a pregătit și m-a suportat în tot timpul acesta (n.r. râde), părinților mei, lui Dumnezeu, pentru că a fost alături de mine, dar și întregului staff care ne este alături.
(n.r. te gândești că poate peste patru ani vei lua aurul?) Doamne ajută, de ce nu? O să vedem. Mai avem Europenele, Mondialul, o să fie greu, dar sperăm”, a conchis Mihaela Cambei.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER