Zbaterile fotbalului mic și foarte-foarte mic: România – Malta 1-0. Noroc cu Tătă. Unde ziceați că vrem să ne calificăm?

Singură imaginea cu selecționerul oaspeților Ray Farrugia agitându-se ca un leu în cușcă în minutul 93, în timp ce jucătorii săi presează careul nostru cu 7 jucători, ar fi suficientă ca să încheiem discuția despre România – Malta.

Până la urmă, cum-necum, târâș-grăpiș, mai cu o paradă a lui Tătărușanu, mai cu o stângăcie a bieților maltezi, mai cu un gol al insularilor anulat pentru ofsaid în minutul 89, îi răzbirăm și p-ăștia.

1-0 la final, am strâns 10 puncte în 6 jocuri din Grupa F, îndeajuns ca să ne continuăm buchiseala optimist-inconștientă pe marginea clasamentului, cu gândul la calificarea la Euro 2020.

Ce se mai poate spune acum? Spania putea să ne dea joi 8 goluri până la pauză, dar ne-am agățat de faptul că e superechipă (deși nu MAI e) și că am pierdut la limită. Acum, cu Malta, am avut 6-3 la șuturi pe poartă și Farrugia se uita la ceas încă din minutul 66, îngrijorat că jucătorii săi intră în criză de timp și nu mai au când să egaleze.
Pentru meciuri de acest tip, oaspeții au avut cifre aproape neverosimile: 200 de pase reușite (77% din totalul încercat) și posesia balonului 40% din timp.
De necrezut. Alo, unde spuneați că vrem să ne calificăm?

Rămânem după această victorie cu trei puncte, cu explicațiile, cu speranțele, cu promisiunile. Urmează Insulele Feroe, apoi meciurile de acasă cu Norvegia și Suedia. Pe toate trebuie să le câștigăm ca să mergem la Euro 2020.

Până atunci, e momentul să le mulțumim lui Tătărușanu, fără de care am fi intrat cu 0-1 la pauză, și lui Pușcaș. Fără ei, în clipa asta contemplam deja o nouă eliminare la jumătatea preliminariilor.

Dar asta e situația. Ă‚știa suntem, trebuie să acceptăm realitatea.
Cu totul.
Cu Contra, care continuă să facă experimente și să pună jucătorii aiurea în teren. Mi-e și frică să mă gândesc ce „surprize” ne mai pregătește. Nouă, nu adversarilor, că pentru ei s-ar putea numi cadouri.
Cu copiii de la Europeanul de tineret, care încă nu par să-și justifice locul. Împotriva Maltei, am început cu 5 titulari de la naționala de tineret semifinalistă la Europeanul de astă-vară. Exceptându-l pe Pușcaș, n-au confirmat. Nici Ianis, nici Cicâldău, nici Rus sau Ștefan. Dar n-avem altă soluție, trebuie să insistăm cu ei. Și să sperăm că se vor maturiza.
Cu „consacrații” de tipul Chiricheș și Stanciu, care își dovedesc, cu fiecare meci, limitele. Atât se poate.
Cu „federalii” și micile lor combinații, imposturi și incompetențe. Să ne amintim, totuși, cine sunt și cum arată președintele FRF și „ștaful” său, votați anul trecut cu 67% de „oamenii de fotbal” băștinași. Sau șeful LPF, ales cu 13 voturi din 14 posibile.
Cu echipele de partid și de primar din campionatul intern, cu patronii nebuni sau/și hrăpăreți, cu șefii de cluburi vag alfabetizați, dar nărăviți la comisioane.

Aici suntem, aici am ajuns: România – Malta 1-0.
În orice caz, oricât de dezamăgiți am fi, ar trebui să ținem minte că întotdeauna e loc și de mai rău.
Nu uitați, pe 12 octombrie ne așteaptă Feroe!