Mijlocașii dreapta din „Naționala 100”. Lista celor 11 din care poți alege preferatul tău în echipa secolului: O aventură în flancul drept| VIDEO

Sigur, asta e limpede, Dobrin a jucat deseori la mijlocul terenului, dar nu pe post de mijlocaș dreapta.

Însă am considerat că am fi “canibalizat” nominalizarea lui pe poziția, în care a jucat mai mereu, de mijlocaș ofensiv, la concurență cu Gică Hagi.

Astfel că, rugând pentru înțelegere, să continuăm să facem cunoștiință cu toți cei de pe acest post, atât de important: Nicolae Dobrin, Aurel Țicleanu, Emerich Dembrovschi, Ioan Ovidiu Sabău, Florentin Petre, Adalbert Deșu, Nicolae Kovacs, Ionel Augustin, Lucian Bălan, Ovidiu Stângă, Petru Emil.

Mijlocașii dreapta din „Naționala 100”

Nicolae Dobrin a jucat de 48 de ori pentru echipa națională, reușind 6 goluri. A contribuit decisiv la calificarea acesteia la Turneul Final al Campionatului Mondial din Mexic, în 1970, unde a fost și el prezent, dar fără a prinde minute de joc efectiv.

A cucerit două titluri cu FC Argeș, în 1972 și 1979, și a fost ales de trei ori “cel mai bun fotbalist al anului” în 1966, 1967 și 1971. Supranumit “Gâscanul” sau “Prințul din Trivale”, a jucat 395 de meciuri pentru FC Argeș, înscriind 106 goluri, doar în Liga 1.

Aurel Țicleanu a adunat 44 de selecții pentru România, înscriind două goluri. A jucat cu echipa reprezentativă la Turneul Final al Campionatului European din Franța, în 1984.

Cu Universitatea Craiova a cucerit două titluri, în 1980 și 1981, și patru Cupe ale României, în 1977, 1978, 1981 și 1983. Tot cu Universitatea a atins sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni, în 1982, și semifinalele Cupei UEFA, în 1983. Are jucate 232 de meciuri și 10 goluri pentru Știința, 105 partide și 11 goluri pentru Sportul Studențesc și 10 meciuri pentru Olympiakos Nicosia, în Cipru.

Emerich Dembrovschi a jucat 27 de meciuri pentru România, marcând și nouă goluri.

A evoluat la Turneul Final al Campionatului Mondial din Mexic, în 1970, și a cucerit o Cupă a României, în 1980, cu Poli Timișoara, echipă pentru care a adunat 208 meciuri și 51 de goluri. A mai jucat la SC Bacău, în 177 de partide, marcând 57 de goluri.

Ioan Ovidiu Sabău a adunat 55 de selecții la echipa reprezentativă, pentru care a și marcat de opt ori. A jucat la Campionatul Mondial din Italia, din 1990. Cu Dinamo a cucerit un titlu, în 1990, iar cu Rapid alte două, în 1999 și în 2003.

A mai jucat la Feyenoord, cu care a cucerit două Cupe ale Olandei, dar și în Italia, la Brescia și Reggiana. În țară a mai evoluat pentru U Cluj, AȘA Tg. Mureș și Gaz Metan Mediaș.

Florentin Petre a jucat în 52 de meciuri pentru România, înscriind de șase ori. Cu echipa națională a participat la Campionatele Europene din Belgia și Olanda, în anul 2000, și în cele din Austria și Elveția, din anul 2008. Are două eventuri, campionat-Cupă, cu Dinamo, în anii 2000 și 2004. A mai jucat în Bulgaria, la ȚSKA Sofia, și în Rusia, la Grozny Ahmat.

Adalbert Deșu a jucat de șase ori în națională, marcând trei goluri. A înscris primul gol din istoria fotbalului românesc la un Campionat Mondial, ediția din Uruguay, în 1930, contra selecționatei Peru, în chiar primul minut de joc. A jucat la UDR Reșița și la Banatul Timișoara.

Nicolae Kovacs a strâns 37 de prezențe în echipa națională a României, pentru care a și marcat de șase ori. Este singurul fotbalist român din perioada interbelică, (și doar alți trei jucători din toată istoria fotbalului nostru l-au egalat, după mai bine de o jumătate de secol performanța) care a jucat la trei Campionate Mondiale, în 1930 în Uruguay, în 1934, în Italia și în 1938, în Franța. A și marcat în prima victorie a României la un Mondial, în 3-1 cu Peru, în 1930.

Ionel Augustin a adunat 34 de meciuri la echipa reprezentativă, marcând trei goluri pentru aceasta. A jucat la Campionatul European din Franța, în 1984 și tot în acel an a ajuns, cu Dinamo, până în semifinalele Cupei Campionilor Europeni. Are patru titluri cu Dinamo, în 1975, 1982, 1983 și 1984, dar și două Cupe, în 1982 și 1984.

Lucian Bălan are o singură prezență în echipa națională, fără gol marcat, dar este câștigător al Cupei Campionilor Europeni, titular în finala de la Sevilla, din 1986, precum și al Supercupei Europei din 1987, ambele trofee cucerite cu Steaua. Patru titluri cu Steaua și trei Cupe ale României, tot cu formația militară. A mai jucat o finală, în 1989, de Cupa Campionilor Europeni, în 1989, și una de Cupă Intercontinentală, în 1986.
Are 294 de meciuri și 23 de goluri în Liga 1, pentru Steaua și FC Baia Mare.

Ovidiu Stângă a jucat de 24 de ori, fără să marcheze, pentru România, cu care a participat la Turneul Final al Campionatului European din Anglia, în 1996, dar și la Campionatul Mondial din Franța, din 1998. A fost ales, în 1997, cel mai bun fotbalist din campionatul Olandei, pe când juca la PSV Eindhoven. Cu această echipă a luat trei titluri, în 1997, 2000 și 2001, precum și patru Supercupe, în 1996, 1997, 1998 și 2000. A câștigat o Cupă a României, cu Universitatea Craiova. A mai jucat la Dinamo, cu care a obținut un titlu, în 2002, dar și în Spania, la Salamanca.

Petru Emil a strâns 16 meciuri la echipa națională, pentru care a și marcat de patru ori. A jucat la Olimpiada de la Tokio, din 1964, cu România. Are două titluri de campion cu Dinamo, în 1964 și 1965, și o Cupă a României, în 1964. Are 211 meciuri în Liga 1, și 23 de goluri, pentru U Cluj și Dinamo.