Un joc devenit religie. Istoria Campionatului Mondial de fotbal (P)
La începutul secolului 20, harta lumii arăta altfel. Imperiul otoman încă domina partea de răsărit a Europei, Imperiul German și cel Rus aruncau umbre amenințătoare asupra vecinilor, iar România era o țară nou născută, la granița unui alt imperiu, cel austro-ungar.
În acest context politic perpetuu conflictual, care avea să explodeze în două deflagrații mondiale, FIFA (Fédération Internationale de Football Association) lua naștere în Paris, la 21 mai 1904.
Cererea pentru fotbal, un sport din ce în ce mai popular pe continent, era într-o continuă creștere, iar conceperea unui organism internațional care să guverneze acest sport era o necesitate.
Încasează 52RON FREEBET fără depunere la Betano!
Jules Rimet, părintele Cupei Mondiale
Născut în 1873 la Theuley, Franța, Jules Rimet va fi un nume cinstit de istorie și purtat în cântece (Three Lions). Inițial președinte al Federației Franceze de Fotbal, Rimet ajunge în 1921 la cârma FIFA, unde va rămâne pentru următorii 33 de ani!
Jules va avea ideea revoluționară de a crea o competiție mondială între echipe naționale, care să aducă aproape o lume din ce în ce mai dezbinată.
Visul său este pus în practică pe 13 iulie 1930, când Uruguay organizează ediția inaugurală a Campionatului Mondial de Fotbal, una frugală, la care au participat doar 4 echipe europene.
Jules Rimet va fi onorat în două rânduri: trofeul mondial îi va purta numele până în 1970, când va rămâne permanent în vitrina Braziliei (triplă câștigătoare la acea dată). Din nefericire, Cupa a fost furată și nu a fost recuperată vreodată.
Rimet rămâne și cu o nominalizare la Premiul Nobel pentru Pace, fotbalul putând să aducă oamenii mai aproape, să îi facă să creadă într-un ideal superior lor înșiși. De aici, paralela cu religia.
Uruguay 1930
Decizia de a organiza ediția inaugurală a Campionatului Mondial de Fotbal în Uruguay poate părea ciudată. Țara sud-americană a fost aleasă deoarece trecea printr-o sărbătoare istorică, 100 de ani de la prima ei constituție, în plus “La Celeste” fiind una dintre cele mai bune formații din lume, campioana olimpică din 1928.
13 echipe au luat parte la această sărbătoare a fotbalului, turneul fiind unul invitațional. Deoarece costurile legate de transport erau uriașe, iar o călătorie până în America de Sud dura foarte mult (nu exista transport aerian comercial, Jean Mermoz deschizând rutele ani mai târziu) doar 4 echipe europene au avut curajul să se înscrie: Belgia, Franța, Iugoslavia și România!
Țara noastră a fost plasată în grupa C, alături de Uruguay și Peru, obținând prima sa victorie, 3-1 contra peruanilor.
Meciul România – Peru va rămâne în istoria fotbalului și a Cupei Mondiale drept partida cu cei mai puțini spectatori de la un turneu final, în jur de 300 de oameni asistând la ea!
Din păcate, tricolorii au fost eliminați după un 0-4 contra gazdelor, toate golurile fiind marcate în prima repriză.
Uruguay a ridicat în cele din urmă trofeul mondial, 4-2 în finala cu Argentina, un meci tensionat în fața a 93.000 de oameni!
Regina Italia
Urmează două ediții de Campionat Mondial în care Italia se impune. În 1934 ea găzduiește turneul final, una boicotată de Uruguay, campioana en-titre, încă supărată de faptul că echipele europene nu au făcut deplasarea în număr mai mare în urmă cu 4 ani.
Alte absențe notabile sunt țările din Marea Britanie, aflate în conflict cu FIFA.
16 echipe iau parte de această dată, iar Campionatul Mondial începe direct cu faza optimilor. România participă iarăși, însă este eliminată chiar în primul meci, 1-2 cu puternica Cehoslovacia.
Turneul este controversat (toate erau la acea dată), deoarece Mussolini a folosit scena pentru a promova fascismul. În plus, se pare că el a influențat unele rezultate, ajutând Italia să câștige trofeul după o finală strânsă cu Cehoslovacia, 2-1.
În 1938, în turneul final din Franța, Italia reușește să-și apere trofeul, 4-2 în finala cu Ungaria.
România participă iarăși la Cupa Mondială, însă este eliminată în primul meci de Cuba.
Urmează o pauză de 12 ani, în Europa începând cel mai sângeros conflict din istorie, unul care va îngenunchea continentul timp de 7 ani: Al 2-lea război mondial.
Epoca renașterii și “Joga bonito”
Brazilia are onoarea de a organiza Campionatul Mondial din 1950, unul privat de mari nume. Doar 13 echipe au putut participa, multe țări încă având cicatrici adânci după război, altele retrăgându-se chiar înainte turneului final.
Este prima oară când România nu mai ia parte, iar trofeul merge la Uruguay, după o grupă finală, din care au mai făcut parte Brazilia, Suedia și Spania. După cum se vede, FIFA încă experimenta cu formatele, fiind o perioadă incertă, de tranziție.
1954 duce competiția în Elveția, iar trofeul în Germania de Vest, după o finală spectaculoasă contra Ungariei.
1958 este anul Pele. Cupa Mondială de fotbal ajunge în Suedia, gazdele fiind mari favorite, alături de Germania de Vest, deținătoarea trofeului.
Toate calculele sunt date peste cap de Brazilia, o echipă care va transforma pentru veșnicie acest sport. În contrast cu organizarea și rigoarea europeană, Brazilia vine cu un concept nou: fotbal în pași de samba, exprimând bucurie și creativitate.
Un Pele care avea doar 17 ani duce echipa spre titlu, 5-2 în finala cu Suedia, marcând în minutele 55 și 90.
Această ediție este punctul de cotitură în istoria fotbalului. Sportul capătă o popularitate uriașă, apar primele vedete mondiale, ele fiind venerate sub numele de zei.
Hegemonie braziliană
1962 duce Campionatul Mondial De Fotbal înapoi în America de Sud, mai la vest, în Chile. 16 echipe participă (deja o cifră stabilă pentru acele ediții), iar Brazilia este de neoprit. 2-0 cu Mexic, 2-1 cu Spania și 0-0 cu Cehoslovacia înseamnă câștigarea grupei, apoi 3-1 cu Anglia în sferturi, 4-2 cu Chile în semifinale și 3-1 cu Cehoslovacia în finală.
“Joga bonito” la cel mai înalt nivel, toate statisticile fiind de partea lor. Poate surprinzător, nu se remarcă Pele, cel care marchează doar un gol. Golgheterii Braziliei sunt Vava și Garrincha, unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria acestui sport.
1966 este un an purtat în cântece, fiind pentru prima și ultima oară când un trofeu internațional a ajuns în Anglia. “It’s coming home” încă se strigă cu disperare și speranță, acele vremuri rămânând doar o reminiscență.
Anglia organizează turneul final, iar traseul până la titlu este impresionant: 1-0 cu Argentina, 2-1 cu Portugalia și 4-2 în finală cu Germania de Vest, după prelungiri.
Se remarcă fotbaliști precum Eusebio, golgheterul competiției, Beckenbauer sau Bobby Charlton.
Căpitanul Bobby Moore primește trofeul chiar de la Regina Elisabeta a II-a, în fața a 100.000 de oameni.
1970 vine cu o premieră: primul Campionat Mondial de Fotbal transmis color. Se dispută în Mexic, iar Brazilia devine pe a 3-a oară regina planetei, 4-1 în finală cu Italia.
România revine la acest turneu final, jucând în grupa morții cu Brazilia (2-3), Anglia (0-1) și Cehoslovavia (2-1).
Ies în evidență Gerd Muller, cel care marchează 10 goluri, plus veșnicul Pele, cel care înscrie inclusiv în finală.
Trofeul “Jules Rimet” rămâne la brazilieni, prima echipă care câștigă de 3 ori această competiție.
Maradona și piciorul său divin (sau mâna?)
După o ediție disputată în Germania de Vest și câștigată de țara gazdă, 2-1 în finală cu Olanda, Cupa Mondială de Fotbal merge în Argentina (1978), unde se naște una dintre marile echipe din istoria acestui sport.
Mario Kempes strălucește, marcând de 2 ori în finala cu Olanda (generația de aur a acestei țări pierde două finale consecutive), aducând titlul după un 3-1 în prelungiri. România absentează.
1982 duce turneul final în Spania, iar câștigătoarea este Italia. Finala Cupei Mondiale FIFA 1982 va rămâne în memorie drept una dintre cele mai spectaculoase, 3-1 cu Germania de Vest. Paolo Rossi devine golgheter, iar ediția rămâne în istorie prin faptul că este prima oară când se introduc loviturile de departajare.
Cupa Mondială din Mexic din 1986 îl aduce în prim plan pe Diego Armando Maradona, cel care marchează ajutat de “Mâna lui Dumnezeu”, apoi înscrie și “Golul secolului”. Ambele, în sfertul de finală cu Anglia, un meci care va rămâne în patrimoniul omenirii.
Argentina devine dublă campioană mondială, în finala disputată pe “Azteca” învingând 3-2 pe Germania de Vest.
24 de echipe participă la Cupa Mondială Italia 1990, una dintre ele fiind România, care trece de grupe, însă este învinsă în optimi dramatic, 4-5 cu Republica Irlanda, după loviturile de departajare.
Deși gazdele sunt considerate favorite, ele pierd în semifinale cu Argentina, o partidă de un dramatism exagerat, 3-4 după lovituri de departajare.
Finala Cupei Mondiale FIFA 1990 pune față în față campioana en titre și Germania de Vest, europenii impunându-se 1-0. Maradona face un turneu sub așteptări, golgheter fiind italianul Schillaci.
1994 și Generația de Aur
Cupa Mondială SUA 1994 rămâne drept cea mai frumoasă amintire a fotbalului românesc, însă și cea mai dureroasă.
Generația de Aur, în frunte cu nume precum Hagi, Popescu, Răducioiu, Ilie Dumitrescu sau Dan Petrescu joacă un fotbal care nu a fost și nu va mai fi văzut niciodată în această țară.
România câștigă o grupă în care se mai află Elveția, Statele Unite și Columbia, apoi în optimi realizează o uriașă surpriză, trecând 3-2 de Argentina, meciul de referință al fotbalului autohton.
Sfertul de finală cu Suedia este controlat de “tricolori”, Răducioiu realizează dubla, însă România este egalată dramatic în minutul 115 de Andersson, devenit dușmanul național.
La loviturile de departajare, Suedia este mai stăpână pe sine și impune 5-4. Trofeul este câștigat de Brazilia, după o finală cu Italia, 3-2 după penalty-uri.
Cupa Mondială din 1998 este organizată de Franța și câștigată de țara gazdă, Zinedine Zidane fiind încântător.
2002 este pentru ultima oară când o echipă non europeană ridică acest trofeu. Brazilia reiterează ideea că este cea mai bună națională din istorie, 2-0 în finală cu Germania, câștigând Cupa Mondială de fotbal de cele mai multe ori, 5, un record care nu a fost egalat până în prezent.
Turneul final, disputat în Coreea de Sud și Japonia, a fost umbrit de niște greșeli uriașe de arbitraj în favoarea gazdelor.
Era fotbalului modern
Cupa Mondială din Germania 2006 coincide cu începerea hegemoniei europene, mașini de fotbal care dau puține rateuri dominând “Bătrânul Continent”.
Finala se dispută între două asemenea forțe, Italia trecând de Franța după loviturile de departajare. Se remarcă Zidane, însă prin gestul său incalificabil de a-l lovi cu capul în piept pe Materazzi.
2010, anul “Waka Waka și tiki taka” aduce o premieră, primul Campionat Mondial disputat pe continentul african, în Africa de Sud.
Spania domină total fotbalul în acea perioadă, la nivel de națională însă și la nivel de echipe de club. Spectacolul tiki taka de la Barcelona este adus și în zgomotul vuvuzelelor, iar Spania triumfă după un succes 1-0 cu Olanda.
Se remarcă Xavi și Iniesta, doi dintre cei mai creativi și inteligenți sportivi din istorie.
Lacrimile braziliene
Brazilia are onoarea să găzduiască turneul final în 2014, însă carnavalul se transformă rapid într-un film horror.
Gazdele joacă un fotbal frumos, ajung fără probleme în semifinale, iar țara visează la un al 6-lea titlu mondial. Neymar este o vedetă, considerat noul Pele, el fiind marea speranță din sufletele milioanelor de fani. Din păcate, Neymar se accidentează, așadar nu își mai poate ajuta echipa.
Semifinala cu Germania este momentul cel mai negru din istoria sportivă a Braziliei, un 1-7 inefabil. Este cel mai șocant rezultat din toate timpurile la Cupa Mondială, o palmă dată “joga bonito” din direcția preciziei nemțești.
Germania câștigă și finala, 1-0 cu Argentina, spulberând visul lui Messi de a deveni campion mondial.
Din Rusia cu…dragoste?
Rusia, o țară devenită non grata în prezent, organizează cea mai recentă ediție a turneului final. Competiția este un spectacol, iar Franța este marea câștigătoare a Cupei Mondiale FIFA 2018, după o finala excelentă contra Croației, 4-2.
Se remarcă o nouă vedetă, Mbappe, cel care face un meci uluitor contra Argentinei în optimi, 4-3.
Alte rezultate notabile de la Campionatul Mondial de fotbal din Rusia 2018 sunt Brazilia – Belgia 1-2 și Croația – Anglia 2-1, două mari surprize.
Astfel, Franța este campioana mondială en-titre, iar în noiembrie are datoria să-și apere acest trofeul. Ușor de spus, însă foarte greu de făcut, ținând cont că Brazilia arată stelar, iar Messi dorește să ridice în sfârșit deasupra capului acest trofeu.
52RON FREEBET la Betano fără depunere
Dacă vrei să joci la jocuri de noroc online, dar nu prea te înduri să efectuezi un depozit în momentul acesta, avem pentru tine soluția perfectă. Deschide un cont la Betano prin link-ul de mai jos folosind codul bonus ”FOTBAL52”, și vei putea primi un bonus fără depunere în valoare de 52RON sub forma de FREEBET!
Încasează 52RON FREEBET fără depunere la Betano!
Codul bonus se introduce la pasul 3 din cadrul procesului de înregistrare. După deschiderea contului va trebui să parcurgi procesul de verificare KYC (adică să trimiți o copie după un act de identitate), după care vei primi freebet-ul de 52RON fără depunere! Acesta trebuie utilizat în maxim 7 zile pe un pariu de cotă minim 4.00. Eventualul profit obținut de pe urma pariului este creditat sub formă de bani cash, fără rulaj!
Statistici și recorduri pentru Campionatul Mondial de Fotbal
Cele mai multe titluri – Brazilia, 5
Cel mai bun marcator din toate timpurile la Campionatele Mondiale – Miroslav Klose (Germania, 16 goluri)
Cel mai bătrân jucător participant la Cupa Mondială – Essam EL Hadary (Arabia Saudită, 45 de ani și 161 de zile)
Cele mai multe partide jucate la Campionatele Mondiale – Lothar Matthäus (Germania, 25 de partide)
Cele mai multe meciuri câștigate de un jucător – Miroslav Klose (17 partide)
Cele mai multe minute jucate la Cupele Mondiale – Paolo Maldini (Italia, 2217 minute)
Cele mai multe apariții în finalele Campionatului Mondial – Cafu (Brazilia, 3)
Cele mai multe titluri câștigate de un jucător – Pele (Brazilia, 3 trofee)
Cel mai bătrân jucător care a marcat un hat-trick – Cristiano Ronaldo (Portugalia, 33 de ani și 130 de zile, în meciul cu Spania din 2018)
Cele mai multe goluri înscrise în același turneu – Just Fontaine (Franța, 13 goluri, 1958)
Meciul cu cele mai multe goluri – Austria vs. Elveția 7-5, 1954
Cel mai tânăr câștigător de Cupă Mondială – Pele (Brazilia, 17 ani și 249 de zile, în 1958)
Conținutul acestui articol este proprietatea PariuriX.com (BETTER COLLECTIVE A/S, licențiat prin Decizia ONJN NR. 1773/29.09.2017), care este complet responsabil pentru informațiile și acuratețea datelor oferite.