Un bloc gri și banal de pe Ispirescu, aproape de Rahova. E locul unde locuia Mihai Baicu, împreună cu familia sa, și unde ieri a fost un adevărat loc de pelerinaj. În fața blocului, deja era pregătită o masă pentru pomană și multe scaune, învelite în pânză albă. Vecinii ne îndrumă spre etajul VI. „Urcați acolo, sunt și părinții, și soția, jelesc toți la capul lui Mihai", ne spun vecinii. Găsim ușor apartamentul după plânsetele puternice care se auzeau. În sufragerie, trupul neînsuflețit al lui Mihai Baicu, așezat deja în sicriu. La picioarele acestuia, o fotografie cu Mihai pe vremea când era jucător. „Viața lui era fotbalul. Îl mai chinuiau ligamentele, dar în rest n-avea nicio problemă de sănătate", spune, îndurerat, tatăl lui Mihai. Lângă el, sora lui nu rezistă și izbucnește în urlete de durere când află că peste o oră urma să aterizeze și avionul cu care venea degrabă în țară fratele lor, plecat de cinci ani în Italia.