Un pas greșit la Bistrița, cinci puncte față de lider și o situație tensionată în echipă. Acesta era portretul Timișoarei înaintea jocului cu Iașiul, care făcuse în 2010 o primă victimă, după ce a învins Rapidul. La final a fost 2-1, însă Sabău e mai mult ca niciodată aproape de un divorț de Timișoara. Bănățenii au început jocul cu multă determinare, dar și mai multă crispare răsufla din jocul lor, iar lipsa de încredere s-a văzut la Chiacu în minutul 2, când l-a iertat inexplicabil pe Pleșca. Era un foc de paie, pentru că Păun, pe contraatac, a speculat o neînțelegere între Pantilimon și fundașii bănățeni, a trimis mingea în poartă și a aprins fitilul butoiului cu pulbere de pe „Dan Păltinișanu". Banatul era pierdut în uimirea din tribune și neliniștea de pe teren, unde șarjele pe benzi ale ieșenilor cu pase plecate din gleznele fine ale lui Andrei Ionescu sau Vali Negru tăiau adânc și nemilos. Pe banca Timișoarei, locul lui Sabău se clătina sub presiunea rezultatului de pe tabelă, iar „Moțul" își căuta un loc între scaunul său și marginea spațiului tehnic. Echipa nu îl ajuta, Parks făcuse o preluare când trebuia să tragă, iar Mera a șutat slab pentru Pleșca.