Mondialul din 1970 a rămas în istorie și prin faptul că a avut cel mai frumos meci din toate timpurile, semifinala RFG - Italia, 3-4 după prelungiri. A fost genul de meci în care, efectiv, regreți că o echipă a trebuit să piardă, pentru că la fel de bine ar fi meritat finala, ca și cealaltă. Și este paradoxal că tocmai Italia, recunoscută prin ermetismul defensiv, a contribuit la realizarea acestui spectacol extraordinar. Italia a avut practic finala sa în penultimul act și era clar pentru toată lumea că, după o asemenea încleștare a titanilor europeni, oricare dintre cele două echipe care ar fi ajuns în fața Braziliei, în lupta pentru trofeu, ar fi fost victimă sigură, în primul rând din cauza extenuării fizice. A câștigat fotbalul Bonisegna, de la Inter, a deschis scorul în minutul 8 și se părea că Italia știe să gestioneze partida. Germania a avut ghinionul de a fi jucat un meci epuizant și în sferturi, tot cu prelungiri, în fața Angliei, și distanța de trei zile nu a fost suficientă pentru recuperarea deplină. Chiar și așa, nemții nu s-au predat și, conform obiceiului de a marca golul egalizator pe final, au reușit să aducă prelungirile în minutul 90, prin fundașul Schnellinger. Apoi totul a fost o nebunie. Golgheterul german Gerd Müller a făcut 2-1 în minutul 93, dar, deși cu genunchiul accidentat, fundașul Burgnich a reușit egalarea în minutul 98. Peste șase minute, Gigi Riva a făcut să explodeze stadionul la golul de 3-2 pentru Italia, însă nebunia nu se terminase.