Legile lui Murphy nu țin și la Beijing. O zi începută promițător, cu bronz la gimnastică, s-a încheiat bine, cu un argint scos cu măiestrie din vârful spadei. După cinci zile, România are o zestre de patru medalii la Olimpiadă. Ce diferență între explozia de la sabie și construcția lentă de la spadă. Sportivele par două feline care se adulmecă reciproc, se tatonează. Distanța dintre ele se menține constantă secunde bune, poate chiar minute, până la atacul care se produce fulgerător. Un strigăt de eliberare și un pumn strâns anunță lovitura. După care jocul se reia. Ana Maria Brânză se afla pe locul doi în clasamentul mondial înainte de Beijing, poziție ce i-a adus un culoar mai facil. „Concurez în ziua de 13, dar nu-mi fac probleme. Este o cifră norocoasă pentru mine. Plus că s-au împlinit fix 13 ani de când fac scrimă. Nimic nu e întâmplător", declara în clipa când a intrat în sală.