După egalul de la Istanbul, care a adus iz de parfum scump, de Liga Campionilor, pe Ghencea, Steaua intenționa să-și îmbunătățească imaginea și în campionat, acolo unde, deocamdată, blițurile au strălucit mai mult pentru alții. Cel mai potrivit prilej? Un meci cu o nou-promovată, FC Argeș, presată psihic de propriul patron cu ideea că va fi furată în Ghencea cu arbitrii. Fără aportul lui Teodor Crăciunescu, Steaua a înscris repede, entuziasmând o tribună care și-a găsit un nou idol, pe columbianul Toja, și l-a aplaudat pe Bănel Nicoliță, altădată huiduit cu patimă. Pe val, vicecampioana a forțat desprinderea, jocul echipei lui Lăcătuș bazându-se în principal pe sclipirile sud-americane ale celor doi mijlocași columbieni. Dayro și Toja bucură ochiul prin finețea execuțiilor lor, dar nu au încă eficiența așteptată. După eliminarea lui Kamara, balanța ar fi trebuit să se încline mai ușor în favoarea Stelei, mai ales că Argeșul a făcut un joc lipsit de nerv pe faza de atac. Arthuro a ratat însă șansa desprinderii, irosind un penalty acordat pe final de repriză și lăsând deschisă soarta partidei. La reluare, piteștenii s-au apărat cu dârzenie, iar Steaua nu a găsit soluții de a depăși reduta condusă de Lăcustă decât destul de târziu. A fost nevoie tot de harnicul Nicoliță, care a pătruns muncitorește în careu și i-a oferit lui Stancu șansa unui gol care a așezat lucrurile așa cum își dorea Lăcătuș. Argeșul a fost trecut, urmează Bistrița și apoi vin turcii. Atunci e momentul adevărului!