România se porționează nu numai politic și economic. Fotbalul urmează fidel modelul societății din care face parte, iar „guvernul central" (FRF) nu numai că a scăpat de sub control „teritoriul", dar a ajuns să depindă, din cauza compromisurilor făcute, de micii „baroni" locali. În județe, președinții organizațiilor locale sunt atotputernici, stăpâni cu drept de viață și de moarte asupra micilor cluburi și asupra arbitrilor din eșaloanele inferioare. Nimeni nu-i poate controla, opri sau contesta. Cazul lui Dănuț Lața, șeful Asociației Județene Timiș, este emblematic despre felul în care merg lucrurile în fotbalul românesc. Culmea e că povestea lui Lața, repetată în multe locuri din țară, seamănă izbitor cu însăși cariera lui Mircea Sandu, marele șef al FRF! Acesta este, de altfel, și motivul pentru care întregul sistem a ajuns într-un punct mort, nereformabil din interior, predispus la abuzuri și incapabil să promoveze valorile. „Seniorii" locali seamănă cu „Nașul" Mircea Sandu s-a bucurat mereu de sprijinul conducătorilor de asociații județene, ale căror voturi au o pondere însemnată în alegerea președintelui FRF. Luând modelul stăpânului de la Casa Fotbalului, pe care l-au și votat în masă la ultimele alegeri, acești șefi ai fotbalului mic își creează, în propriile județe, o oligarhie și un cadru (adesea în contrast chiar cu legile FIFA, UEFA sau FRF) care să-i apere de eventuala opoziție. Dănuț Lața, ajuns șeful fotbalului din Timiș în 1991, poate fi numit, din acest pun