Într-o continuă căutare a identității, sportul românesc a fost în acest prim an al ciclului olimpic mai sărac ca niciodată în medalii și performanțe. O realitate care ilustrează parcă situația celor pe ai căror umeri apasă povara de a-și purta elevii pe prima treaptă a podiumului. ProSport îți dezvăluie problemele cu care se confruntă antrenorii de al căror nume sunt legate ultimele performanțe olimpice de aur. Efectele crizei economice care a zguduit întreaga societate românească își pun amprenta și asupra reputaților antrenori autohtoni, cei care și-au vărsat ultimul strop de energie pentru a-și susține elevii în 2008. Dacă până anul trecut, înainte de Jocurile Olimpice de la Beijing, aceștia erau susținuți de bursele de excelență acordate de COSR, odată cu încetarea acordării acestora, coroborată cu imposibilitatea federațiilor de a-i susține, situația e la un pas de a deveni explozivă. Mircea Roman:„am fost voluntar" Situația antrenorului lotului olimpic de canotaj este una inedită în sportul românesc. Timp de mai bine opt luni, acesta a făcut voluntariat, el neputând fi angajat la clubul de unde provine, din cauza faptului că ministerul a blocat angajările. „Multe sunt anormale în societatea românească. La Dinamo nu l-am putut angaja, abia luna trecută s-a eliberat un loc la federația de canotaj și am reușit să-l integrăm acolo. Omul acesta care a adus o mulțime de medalii României a lucrat pur și simplu pe nimic", spune Elisabeta Lipă, șefa CS Dinamo și FR Canotaj. A