Claudiu Niculescu a înmânat ieri cec-ul cu 3.000 de euro puștilor de la centrul de primire Pinocchio „ Ce îmi dai dacă îți cânt vine Borcea cu spartanii?", este replica simpatica a unui puști urechiat aflat într-un loc care seamănă cu o grădiniță. Numai că grădinețele nu au garduri până în cer. „El cine e?", repetă puștiul pe un ton ofuscat de faptul că nu a fost auzit de prima dată. „E fotbalist că nu îl cunosc? Eu îl știu pe Ogăraru! Dacă vrei îți arăt poze pe calculator cu el". Claudiu Niculescu zâmbește și se ridică din fotoliu. Îi trece puștiului o mână prin păr fără să îi spună nimic și iese în hol. Se lovește de alt băiat. Mai precis un flăcău. Întinde mâna, se prezintă, iar apoi puțin rușinat și tras de limbă exclamă cu capul în pământ. „ Eu sunt rapidist, dar mi-a plăcut ce gol ai dat". În spate, micuțul urechiat bodogăne în continuare, în timp ce coboară pe balustrada scărilor. „ Da ăla, Niculae unde e? El m-a învățat melodia". Puștii se strâng în sala de mese. „Mulți sunt la școală la ora asta", se scuză una dintre îngrijitoarele centrului. După câteva cadre copii mulțumesc. O face și Claudiu, apoi iese în curtea interioară nu înainte de a-l întreba pe băiețelul tupeist: „Cânți mă cu spartanii?", smulge doar un rânjet și un răspuns pe nas. „Cânt doar când vreau eu!". Fotbalistul este flancat de paznicii înarmați cu cariocile puștilor. „Un autograf că de când aștept. Ce le-ai dat-o în Ghencea. Bravo! Să bateți la Timișoara", este gândul și dorința nedocumentată