100 de meciuri, 61 de ani de rivalitate, două echipe neînvinse în retur și o singură miză: Liga Campionilor, acum nu doar un vis interzis, ci colacul de salvare pentru ambele cluburi. Derby-ul începe fricos. Câte doi închizători de fiecare parte. Sar așchii din contrele fiorosului Andrade, parcă puțin stingher în tricoul roz de ieri al Rapidului. N''Doye, cu pasul lui autoritar, domină mijlocul. Are șenile în loc de crampoane. Lazăr și Malick și-au pus și ei armurile. Singurul care încearcă să scoată mingea din tranșee e Cristea. „Prințul" calcă parcă altfel iarba, iar mingea capătă efecte de biliard din devierile lui. De pe stânga împarte pasele cu ușurința cu care un dealer face masa la poker. Pe dreapta, motoreta Torje fumegă pe lângă Bozovic. Pleacă cu scârțâit de roți de lângă el, centrează perfect, iar Dănciulescu, cu alergarea lui suplă, ajunge înaintea lui Fernandes la minge. N-are cum să rateze, e odihnit, nu a jucat în niciunul din meciurile naționalei din ultimii ani. 1-0 și Rapid trebuie să schimbe ceva. Jocul se ascute. Fazele de poartă sunt legate ca la rezumate parcă. Andrade îl scutură pe Lobonț, apoi Blay urcă la învăluire, iar Niculae fulgeră bara. Rapid e KO. După pauză, Dinamo face din inerție un pas înapoi. Lăsat liber, Lazăr întinde pasele, iar Rapidul dă iluzia unei reveniri. „Câinii" miros însă sânge pe partea lui Bozovic, iar Torje mai demarează o dată. Andrade are parcă mănușile din lemn, Niculae e mai rapid decât fundașii giuleșteni, agață mingea