Câștigi, e ceva firesc, pierzi, te faci de râs, la egal mai ai o șansă. Cam astea au fost coordonatele pentru dinamoviști în meciul de aseară cu NEC. O mică echipă, calificată în Europa datorită unui regulament de baschet, fără nume și cu o istorie plată. Joacă pe un stadion pătrat ca cel din Regie, cam la aceeași capacitate, dar cu locurile acoperite și foarte bine păstrate. Iar olandezii încep mai bine. Atacă din imbold. Ai lui Rednic stau bine în teren. Cu infiltrații sau fără, cu Ze Kalanga pe dreapta, cu Bratu și Dănciulescu în față. Par așezați pentru distrugere. Baloanele ajung rar la vârfurile „câinilor", iar Ropotan pare în ziua în care e mai atent la minge decât la barba adversarului. Ușor-ușor, cei de la NEC se sting. Se reorientează la fața locului pe tactica de așteptare, iar dinamoviștii preiau timid inițiativa.