Pe „Stade de France", România a câștigat o echipă, un grup. Am arătat că vrem, că ne pasă. Într-un meci în care singura noastră șansă era să ne agățăm de adversar și să încercăm să ne depășim limitele, asta am făcut. Uitându-te la meci era aproape imposibil să nu te întrebi: „Merităm să luăm locul francezilor la Mondialul 2012?". Obiectiv, răspunsul nu poate fi decât unul singur. Nu acum. Dar cu această stare de spirit, cu un nucleu de jucători se poate construi. Important este că noua Românie are continuitate ca atitudine și chiar ca rezultate. Că exprimarea e uneori greoaie, că suntem în multe momente ale jocului rudimentari... De asta scrie Lipovan. Eu privesc jumătatea plină.